Creation of artificial FEADR eligibility conditions via linked enterprise structure under Law 346/2004 and Regulation 65/2011

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 21.09.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), anularea Deciziei nr. 22408 din 22.06.2015 emise de pârâta A.F.I.R., de respingere a contestaţiei înregistrate sub nr. x/26.05.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 15622, la data de 28.04.2015, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 855.848,85 RON şi a penalităţilor de întârziere.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2062 din 14 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., au fost anulate decizia nr. 22408/22.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015 şi a fost exonerată reclamanta de plata creanţei stabilite, în cuantum de 855.848,85 RON, şi a penalităţilor de întârziere.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta A.F.I.R., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a invocat greşita interpretare şi aplicare a art. 44 din Legea nr. 346/2004, raportat la prevederile Contractului de finanţare nr. x/13.07.2010 susţinând că instanţa de fond nu dă valoare disp. alin. (4) şi (5) ale art. 44 din Legea nr. 346/2004 şi nu le analizează şi prin prisma clauzelor acestui contract.

Recurenta a invocat: O.U.G. nr. 66/2011 - art. 2 alin. 1 şi art. 16 - Neregularităţi din Anexa I; art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006; al treilea şi al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, art. 4 din acelaşi Regulament precizând că la acest moment există neconcordanţe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia existentă în fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

În accepţiunea contractului de finanţare, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, A.F.I.R. având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană. De asemenea, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând şi modul de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora în condiţiile în care societăţile ofertante au fost invitate de acesta la selecţiile de oferte.

Din disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, rezultă că declaraţiile eronate sau inexacte, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravin obiectivelor FEADR.

Recurenta susţine că declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM-urilor, dată de dna. B., în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. A. S.R.L., depusă în cadrul cererii de finanţare, conţine date neconforme cu realitatea: potrivit O.N.R.C., dna. B. este, în acelaşi timp, şi reprezentant întreprindere familială (90%) al I.F. B.. Astfel, prin depunerea în dosarul cererii de finanţare a acestei declaraţii, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a încălcat Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului (formularul F din cererea de finanţare), prin care reprezentantul legal al proiectului implementat de S.C. A. S.R.L., dna. B., cunoscând prevederile legii penale cu privire la falsul în declaraţii, declară la punctul 3 că "toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte", intrând sub incidenţa punctului 8 din formularul F şi a art. 11 alin. 3 din Anexa I - Prevederi Generale la contractul de finanţare.

În cazul în care se constată că un beneficiar a făcut în mod deliberat o declaraţie falsă, operaţiunea se exclude de la acordarea sprijinului din FEADR, iar orice sume deja plătite pentru operaţiunea respectivă se recuperează. Acest lucru este stipulat în legislaţia europeană: Regulamentul (CE) nr. 1975/2006, art. 31 alin. 2 - Reduceri şi excluderi; Regulamentul (CE) nr. 65/2011, art. 30 alin. 2.

Conform Legii 346/2004, la momentul depunerii cererii de finanţare, reclamanta avea calitatea de întreprindere legată cu I.F. B., acestea acţionând pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe adiacente, astfel cum sunt definite de această lege. Ambele societăţi îşi desfăşoară activitatea pe raza aceleiaşi localităţi şi a comunelor limitrofe, prestând aceleaşi servicii şi fiind controlate direct de aceeaşi persoană.

De asemenea, recurenta A.F.I.R. susţine că a demonstrat în cuprinsul actelor contestate faptul că reclamanta a completat eronat, în mod intenţionat, Anexa 4.1 - Declaraţie încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor din dosarul cererii de finanţare, tocmai pentru a evita ca pe parcursul verificărilor, Agenţia să poată identifica intenţia beneficiarului de creare a condiţiilor artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil. Formularul A 4.1 permitea beneficiarului la Capitolul I, punctul II - Tipul întreprinderii, să indice exact categoria de întreprindere, aşa cum era la data depunerii cererii de finanţare: autonomă, parteneră sau legată.

În cadrul cererii de finanţare, pentru a se putea evalua proiectul şi eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, îşi însuşeşte şi semnează Declaraţia din cadrul Anexei 4.1. În funcţie de datele şi informaţiile menţionate chiar de solicitant în această declaraţie se realizează încadrarea în categoria microîntreprinderilor a societăţii comerciale.

Recurenta precizează că, pentru ca un proiect să fie declarat eligibil, trebuie să îndeplinească întocmai toate criteriile enunţate în Ghidul Solicitantului şi în Fişa Măsurii. Ulterior declarării ca eligibil a unui proiect intervine etapa de selecţie, în care proiectul depus şi propus spre finanţare primeşte un punctaj. După parcurgerea acestei etape urmează cea în care intervine încheierea contractului de finanţare,

Una dintre clauzele care se regăseşte în fiecare contract de finanţare este aceea care impune în mod strict fiecărui beneficiar ca pe toată perioada de derulare şi de monitorizare a contractului de finanţare să menţină toate criteriile de eligibilitate.

Apreciază că se impune în cauză respectarea interpretării obligatorii a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, care privea interpretarea articolului 3, alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin prisma următoarei recomandări:

"Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se ţină seama, de asemenea, dacă este cazul, de relaţiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice ...".

CJUE a decis că acest articol trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate" atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă şi, de asemenea, că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

În urma acestei hotărâri a CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nicio constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii. Pe cale de consecinţă, apreciază recurenta că modalitatea în care asociaţii/administratorii entităţilor juridice beneficiare (soţ, soţie) au concertat la accesarea fondurilor comunitare şi implementarea proiectelor dovedesc pe deplin existenţa "grupului" economic.

Recurenta susţine că legăturile dintre cele două entităţi sunt vădite, context în care consideră că sunt aplicabile disp. art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 confirmându-se neregula constând în prezentarea unor documente ce nu corespund realităţii, respectiv Anexa nr. 4.1. - Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.

O altă critică este aceea că, în mod eronat şi cu încălcarea gravă a normelor de drept material incidente, instanţa reţine că nu se confirmă neregula circumscrisă noţiunii de condiţii artificiale, analizând separat doar unul dintre indicatorii luaţi în considerare de recurentă. Astfel, în ceea ce priveşte prestarea de servicii de către reclamantă către I.F. B., instanţa reţine că reclamanta, în perioada 2011-2016, a prestat servicii către un număr important de persoane fizice şi juridice, nu numai către I.F. B.. În consecinţă, a concluzionat că s-a făcut dovada atingerii obiectivului Măsurii 312, respectiv acela de a sprijini crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor. Dar instanţa de fond ignoră cu desăvârşire analiza celorlalţi indicatori expuşi în procesul-verbal de constatare şi omite coroborarea tuturor acestor indicatori rezultând că face o superficială dezlegare a cauzei.

Deşi recurenta a menţionat perioada pentru care a desfăşurat controlul şi perioada pentru care a reţinut că s-au prestat servicii în proporţie majoritară către I.F. B., respectiv 21.01.2011 - 14.11.2013, instanţa reţine că în perioada 2011 - 2016, deşi controlul a avut loc în 2014, beneficiarul a prestat servicii şi către alte persoane fizice şi juridice. Mai mult, reţine contracte încheiate în 2015 de către beneficiar, deci ulterior controlului. Pentru perioada menţionată în procesul-verbal de constatare nu este vreo dovadă la dosar cu privire la cele reţinute de instanţa de fond, care să infirme constatările titlului executoriu.

A mai precizat în cererea de recurs că obiectivul Măsurii 312 este unul complex, care nu se limitează la prestarea de servicii către persoane fizice şi juridice, oricare ar fi acestea, ci acest obiectiv presupune o diversificare reală în mediul rural a activităţilor economice şi crearea în mod real a unor locuri de muncă în spaţiul rural pentru persoanele care nu au un loc de muncă.

Neregula care se circumscrie noţiunii de "condiţii artificiale" nu este definită propriu-zis şi reglementată expres în legislaţia internă sau europeană, totuşi îşi găseşte sediul în dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 - articolul 4, alin. (8). Acest articol a fost interpretat în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), prin decizia din 14 septembrie 2012, primită de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

Conform interpretării CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011 este necesară prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. În ceea ce priveşte elementul obiectiv, Curtea a precizat că este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, Curtea indică faptul că trebuie apreciate elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În cauză, ambele elemente, atât cel obiectiv, cât şi cel subiectiv sunt îndeplinite şi dovedite. În plus, invocă şi dispoziţiile Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10/10/2013, emise de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă potrivit căreia obiectivele măsurii accesate sunt puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie la operaţiunile economice ale altei companii fără a căuta să obţină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice (art. 52 din Regulamentul 1698/2005).

Recurenta susţine că îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 nu a fost atins, întrucât din analiza indicatorilor fizici, funcţionali şi economici rezultă că între entităţile economice există o multitudine de legături, astfel cum este detaliat în titlul executoriu.

Deşi elemente relevate în urma controlului, analizate individual, par legale, analizate în totalitatea lor aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului. În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat şi celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit şi modul în care acesta s-a îndeplinit, or, prin acţionarea concertată şi avantajarea unui "grup", obiectivul Măsurii 312 este încălcat.

Pentru elementele subiective trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, acestea sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Existenţa unui element subiectiv constă în urmărirea, în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, or, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege. Se consideră că scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziţiona utilaje cu valoare totală ce depăşeşte 200.000 euro prin S.C. A. S.R.L. şi I.F. B., valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect pe Măsura 312, cât şi avantajarea grupului din care fac parte aceste entităţi juridice. Nu se poate face abstracţie de toate elementele relevate în urma verificărilor minuţioase efectuate de experţii A.F.I.R. în ceea ce priveşte proiectele FEADR şi legăturile dintre acţionariatul şi asociaţii celor două entităţi juridice şi, de asemenea, cele constatate este imposibil a fi atribuite doar hazardului sau a unui lung şir de coincidenţe.

La verificarea prezentei finanţări s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale: indicatorii externi, fizici; indicatorii structurali, legali, juridici; indicatorii de afaceri, financiar-contabili. Au fost identificate elemente comune între cei doi beneficiari ai programului FEADR şi legături fizice, economico - financiare şi juridice, elemente care, analizate individual, par a fi simple coincidenţe ce nu atrag atenţia asupra existenţei vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă, coroborate şi analizate simultan şi comparativ pentru cele două proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiţii artificiale, fiind identificate toate cele trei grupe de indicatori.

Nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Crearea de condiţii artificiale de eligibilitate, în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat şi obţinerii finanţării nerambursabile, reprezintă neregulă în accepţiunea contractului de finanţare şi, în acest caz, beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea A.F.I.R.

S-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există multiple legături de ordin juridic, economic, financiar, cât şi fizic între entităţi economice, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Recurenta apreciază că la judecata cauzei trebuie avute în vedere şi alte două hotărâri ale CJUE, menţionate în cuprinsul Hotărârii "Slancheva", respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, punctul 39 şi Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stărke, C-110/99, Rec, p. 1-11569, punctul 54.

În speţă, neregula care se circumscrie noţiunii de creare de condiţii artificiale în accesarea finanţării nerambursabile constă în: încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă şi avea obligaţia menţinerii tuturor criteriilor de eligibilitate avute în vedere iniţial, la depunerea cererii de finanţare; încălcarea regulii de accesare a finanţării nerambursabile prin fracţionarea unei investiţii mai mari şi depăşirea plafonului de minimis; încălcarea obiectivului Măsurii 312 care constă în diversificarea activităţilor economice în mediul rural. În ceea ce priveşte încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă precizează că în urma controlului s-a evidenţiat o serie de legături care determină concluzia că beneficiarul nu îşi desfăşoară proiectul în mod independent faţă de I.F. B..

Încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă este o neregulă dat fiind faptul că prin Anexa 4.1 la cererea de finanţare, reprezentantul beneficiarului a declarat că microîntreprinderea este autonomă şi, prin semnarea contractului de finanţare, şi-a asumat obligaţia de a menţine această situaţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Încălcarea regulii de accesare a finanţării nerambursabile prin fracţionarea unei investiţii mai mari şi depăşirea plafonului de minimis contravine atât prevederilor H.G. nr. 224/2008, cât şi regulilor inserate în Ghidul Solicitantului, care interzic atât fracţionarea unei investiţii mai mari cu scopul de accesa mai multe finanţări, cât şi reglementarea unui plafon de minimis care, evident, nu poate fi depăşit.

La finalul monitorizării, proiectul finanţat trebuie să fie viabil, funcţional şi independent, aceasta fiind raţiunea pentru care regulile Măsurii 312 sunt atât de restrictive pentru încadrarea în categoria de microîntreprindere autonomă. Raţiunea inserării acestei condiţii şi, ulterior, a acestei clauze contractuale este aceea ca la încetarea valabilităţii contractului de finanţare investiţia finanţată prin programul FEADR să fie dezvoltată, viabilă, independentă, contribuind în mod real la diversificarea activităţilor economice în mediul rural, la crearea de locuri de muncă şi, în general, la dezvoltarea mediului rural dincolo de interesele restrânse ale unui grup de persoane fizice sau juridice.

4. Apărările intimatei reclamante

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând că recurenta nu înţelege să arate, în concret, care sunt "neconcordanţele grave dintre angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia existentă în prezent" ci, mai mult, în încercarea de a-şi justifica acţiunile, redă prevederi din Regulamentul 1083/2006 care, pe de o parte, nu au fost invocate prin actele administrative atacate şi, pe de altă parte, nu privesc proiectul său.

Recurenta face referire la modalitatea de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, în condiţiile în care reclamanta nu a fost acuzată, în niciun moment, de faptul că procedurile de achiziţii desfăşurate nu ar fi fost corecte.

A accepta teoria A.F.I.R. privind răspunderea beneficiarilor înseamnă, practic, a considera că beneficiarii realizează verificarea prealabilă a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate şi selecţie de către cererile pe care intenţionează să le depună şi, în măsura în care apreciază că cererile sunt eligibile, le depun la A.F.I.R. care nu ar avea nicio responsabilitate în procedura de selecţie şi aprobare a cererilor de finanţare, singurul răspunzător fiind solicitantul finanţării.

Lit. c a art. 44 din Legea 346/2004 se referă la influenţa dominantă pe care o exercită o întreprindere faţă de cealaltă şi nu la o presupusă influenţă dominantă o unei persoane fizice în cadrul unei întreprinderi. Or, între I.F. B. şi reclamantă nu există acest tip de relaţie, în condiţiile în care nu există nicio prevedere care să acorde uneia dintre aceste întreprinderi o influenţă dominantă asupra celeilalte, nici în temeiul unui contract încheiat între acestea şi nici în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul oricăreia dintre cele două entităţi. De asemenea, nu este nici ipoteza prevăzută de alin. (4) al art. 44 din Legea 346/2004 (corespunzător celui de-al patrulea paragraf al art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003). Nici ipoteza în care relaţia prevăzută la lit. c) a art. 44 din Legea 346/2004 ar fi exercitată prin intermediul doamnei B. nu poate fi avută în vedere, neexistând încheiat niciun contract, aşa cum nu există nicio prevedere din contractul de societate sau din statutul reclamantei care să ofere doamnei B., în considerarea calităţii sale de reprezentant al I.F. B., o influenţă dominantă în cadrul reclamantei.

Precizează că nu îşi desfăşoară activitatea împreună cu I.F. B. pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente, sens în care face referire la considerentul 12 al Recomandării 2003/361/CE privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii şi la Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei nr. 97/C 372/03, menţionată în considerentele Recomandării 2003/361/CE.

Concluzia recurentei conform căreia cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiaşi persoane, pe acelaşi segment de piaţă nu poate fi primită, întrucât nu s-a efectuat o analiză a pieţei produselor reclamantei, combinată cu piaţa geografică. În măsura în care s-ar fi efectuat analiza s-ar fi constatat că activitatea reclamantei are în vedere prestarea de servicii de mecanizare către populaţia din mediul rural cu ajutorul următoarelor utilaje: o combină, un echipament recoltat rapiţă, un echipament recoltat porumb, un tractor, un plug reversibil, o grapă cu discuri, un încărcător frontal; activitatea I.F. B. presupune cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. Astfel, serviciile reclamantei nu sunt interschimbabile sau substituibile cu cele ale I.F. B., făcând parte din categorii diferite. Prestarea de servicii adiacente, respectiv situarea serviciilor reclamantei în amonte sau în aval de cele ale I.F. B. nu se regăseşte în speţă, în condiţiile în care serviciile pe care le prestează nu se află nici direct în amonte şi nici direct în aval faţă de piaţa serviciilor prestate de întreprinderea familială.

Pentru ipoteza în care instanţa va concluziona că sunt întreprinderi legate, a precizat că o întreprindere îşi poate păstra statutul de microîntreprindere chiar dacă este legată de o altă întreprindere, sens în care invocă disp. art. 54 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) - ajutorul prevăzut la art. 52 lit. a) punctul ii) - respectiv ajutorul pentru înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării testului economic - vizează numai microîntreprinderile, astfel cum sunt definite în Recomandarea 361/2003.

Clasificarea întreprinderilor în: autonome, partenere sau afiliate, realizată de Recomandarea 361/2003, a fost făcută în scopul de a întări eficienţa programelor şi a politicilor comunitare concepute pentru IMM-uri şi de a garanta că întreprinderile a căror putere economică o depăşeşte pe cea a IMM-urilor nu beneficiază de mecanisme de sprijin destinate în mod special IMM-urilor. În conformitate cu art. 3 şi 4 din Recomandarea 361/2003, calificarea unei întreprinderi ca fiind micro, mică sau mijlocie se face în funcţie de cifra de afaceri şi de numărul de angajaţi, datele care se iau în considerare fiind cele aferente ultimului exerciţiu contabil încheiat şi se calculează pe o bază anuală. Determinarea datelor întreprinderii, în scopul verificării încadrării acesteia în una din cele trei categorii (micro, mică şi mijlocie) se face în conformitate cu art. 6 din Recomandarea 361/2003 (corespondentul art. 6 din Legea 346/2004).

Precizează că a fost înfiinţată în anul 2009, astfel că nu este cu putinţă ca anterior depunerii cererii de finanţare (noiembrie 2009) să fi existat două exerciţii fiscale consecutive în cadrul cărora să fi fost depăşite plafoanele care ar fi condus la pierderea statutului de microîntreprindere conform Recomandării CE 361/2003. Pe de altă parte, luând în calcul cifra de afaceri şi numărul de angajaţi ai săi şi ai întreprinderii familiale pe ultimul an anterior depunerii cererii de finanţare, în anul 2009, reclamanta a avut un număr de 0 angajaţi şi o cifră de afaceri de 0 RON, în timp ce întreprinderea familială a avut un număr de 0 angajaţi şi o cifră de afaceri de 85.459 RON, ceea ce, cumulat, înseamnă 0 angajaţi şi o cifră de afaceri de 85.459 RON. Astfel, este departe de numărul de 10 angajaţi şi cifra de afaceri mai mare de 2 milioane euro - care ar fi condus la pierderea statutului de microîntreprindere conform exigenţelor Recomandării CE 361/2003.

Referitor la Hotărârea CJUE C-110/13 HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben menţionează că, pentru a fi considerate afiliate/legate, între întreprinderi trebuie să se stabilească, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, raporturi juridice şi economice, altele decât cele prevăzute la art. 3 alin. (3) din Recomandarea 361/2003. Or, în cauză, singura legătură este calitatea doamnei B. de asociat unic, respectiv reprezentant, fără însă ca între aceste întreprinderi să existe orice alt fel de raporturi juridice sau economice.

Împrejurarea că cele două întreprinderi au administratori comuni nu reprezintă, prin ea însăşi, o dovadă că acestea sunt legate/afiliate, cât timp între ele nu există niciun fel de relaţii juridice sau comerciale, astfel că recurenta a aplicat în mod greşit prevederile art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003 şi ale art. 44 din Legea 346/2004.

Referitor la crearea de condiţii artificiale arată că perioada analizată de A.F.I.R. a fost 2011 - 2014, chiar aceasta reţinând că reclamanta a desfăşurat activităţi şi în favoarea altor întreprinderi decât I.F. B.. Au mai existat servicii prestate în favoarea unui număr important de persoane fizice, aşa cum rezultă din documentele depuse la dosar - Fişa contului 704.

Întrucât instanţa este ţinută să verifice autonomia proiectului, aceasta poate avea în vedere orice perioadă considerată utilă, fiind lipsit de relevanţă faptul că A.F.I.R., cu rea credinţă, a refuzat să privească mai departe de anul 2013 (deşi chiar aceasta a constatat că în anul 2014 s-au desfăşurat activităţi în favoarea altor societăţi decât I.F. B.).

Mai precizează că cererea de finanţare depusă în cadrul sesiunii 121 - 2/8-25.04.2008 nu i-a aparţinut, ci a fost depusă de o altă entitate juridică, Asociaţia Familială B., astfel că nu a obţinut o altă finanţare, în afara celei care face obiectul Contractului de finanţare.

Deşi recurenta menţionează că trebuie identificat în fiecare categorie cel puţin unul dintre indicatorii menţionaţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22, nu înţelege să efectueze această analiză înainte de a concluziona cu privire la existenţa ori inexistenţa condiţiilor artificiale.

Recurenta a făcut o greşită aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de CJUE şi de Comisia Europeană, având în vedere că proiectul este autonom, respectă obiectivele Schemei de ajutor şi nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu au fost dovediţi indicatorii de fraudă sau de neregulă, în condiţiile în care reclamanta a prestat servicii către mai mulţi beneficiari, a încasat preţul serviciilor prestate, a făcut plăţi la bugetul de stat şi la bugetul de asigurări sociale de la data înfiinţării şi până în prezent. Nu s-au dovedit indicatorii de fraudă având în vedere că reclamanta nu a acţionat doar în interesul unei alte entităţi care să mai fi obţinut anterior finanţare, pentru a încălca regula "de minimis" şi nici nu a încălcat prevederile contractuale.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

Între părţi s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/13.07.2010 pentru Proiectul "Înfiinţarea unei micro-întreprinderi în comuna Dobra, sat Mărceşti, judeţul Dâmboviţa, aparţinând S.C. A. S.R.L. având ca scop prestarea de servicii pentru populaţia rurală". Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de maxim 1.229.000 RON, reprezentând echivalentul a 285.714 euro, din care suma de 688.240 RON a fost acoperită prin contribuţia UE, prin FEADR, suma de 172.060 RON a reprezentat contribuţie naţională, iar suma de 368.700 RON a fost acoperită de reclamantă, cu titlu de contribuţie proprie la finanţarea proiectului.

La data de 07.04.2015, pârâta a procedat la verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului reclamantei, ocazie cu care a întocmit Procesul Verbal înregistrat sub nr. x, prin care a reţinut că reclamanta a fost creată pentru a presta servicii către I.F. B.. Mai concret, a reţinut că urmare constatărilor menţionate, prin faptul că S.C. A. S.R.L. a prestat servicii în baza contractelor încheiate şi a facturilor emise în perioada 21.01.2011 - 14.11.2013 numai către I.F. B. asociat 90% şi reprezentant legal al I.F.), demonstrează intenţia beneficiarului încă de la data depunerii cererii de finanţare de a crea condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat, ceea ce conduce la nerespectarea motivaţiei sprijinului conform fişei tehnice a Măsurii 312. Având în vedere intensitatea mai mică a ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 121 "Modernizarea exploataţiilor agricole", echipa de control a considerat că doamna B. a creat în mod artificial S.C. A. S.R.L. pentru a beneficia de ajutor financiar nerambursabil cât mai mare - 70% şi pentru a obţine un punctaj cât mai mare în vederea selectării şi contractării în cadrul Măsurii 312, eludând astfel prevederile Măsurii 121.

A.F.I.R. a constatat faptul că, deşi la o primă vedere, conform documentelor justificative puse la dispoziţie cu ocazia verificării pe teren, S.C. A. S.R.L este o microîntreprindere independentă conform Legii nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmare a efectuării de verificări suplimentare s-a constatat faptul că: societatea are ca reprezentant legal pe doamna B. şi a prestat servicii în baza contractelor încheiate şi a facturilor emise în perioada 21.01.2011 - 14.11.2013 numai către I.F. B.; Contractul de comodat nr. x/03.11.2009 a fost încheiat între C., în calitate de comodant (soţul doamnei B.), cu domiciliul în judeţul Dâmboviţa, şi S.C. A. S.R.L. cu sediul în comuna Dobra, sat Mărceşti, nr. 49, judeţul Dâmboviţa.

Pentru a se constata caracterul neeligibil al proiectului reclamantei, organul de control a constatat existenţa unei "nereguli" în executarea contractului de finanţare, conform art. 4 din Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, constând în aceea că a fost completată greşit Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria Întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv lipsa caracterului autonom al reclamantei şi săvârşirea de către reclamantă a neregulii constând în crearea de condiţii artificiale.

Cu privire la prima încălcare reţinută, pârâta a statuat în procesul-verbal că reclamanta, prin completarea Anexei 4.1 a furnizat informaţii incorecte dat fiind faptul că cele două societăţi la care doamna B. este asociat majoritar sunt întreprinderi legate, acestea acţionând pe aceeaşi piaţă sau pieţe adiacente, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 346/2004.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate menţionând că ipoteza din speţă nu intră sub incidenţa textului de lege reţinut, având în vedere că legiuitorul nu a considerat că sunt întreprinderi legate două forme de asociere în care există un asociat comun, ci a stabilit condiţii mai restrictive pentru caracterizarea a două întreprinderi ca fiind "legate", simpla calitate a unei persoane de a fi asociat în ambele societăţi neputând conduce la această concluzie, în raport de definiţia dată de legiuitor acestui concept. Astfel, împrejurarea că cele două întreprinderi au asociat comun nu reprezintă, prin ea însăşi, o dovadă că acestea sunt legate, cât timp între ele nu există niciun fel de alte relaţii juridice.

În ce priveşte susţinerea că cele două întreprinderi acţionează pe aceeaşi piaţă adiacentă, a observat instanţa că această afirmaţie nu a fost probată decât prin împrejurarea că acestea au derulat anumite raporturi comerciale, prin încheierea unor contracte de prestări servicii, aspect ce însă demonstrează contrariul. Astfel, în cazul în care cele două întreprinderi ar fi acţionat pe aceeaşi piaţă adiacentă, atunci nu ar fi fost necesară prestarea de servicii comerciale, una în favoarea celeilalte.

Referitor la neregula constând în crearea de condiţii artificiale, instanţa a reţinut, cu titlu de principiu, că prin crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se contravine obiectivelor Măsurii 312 finanţată prin FEADR, printre care şi obiectivul general şi anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole. Astfel că suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existenţa pe ansamblu a unor circumstanţe subiective şi obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 312 finanţată prin FEADR nu a fost atins.

Prima instanţă a avut în vedere Hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), decizia din 14 septembrie 2012, pronunţată de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

Totodată, a observat că o altă cerere de obţinere a unei finanţări a fost depusă în cadrul Măsurii 121, dar nu a aparţinut reclamantei, ci Asociaţiei Familiale B., care este o altă entitate juridică. Pe de altă parte, faptul că o persoană a încercat prin mai multe modalităţi legale să respecte formalităţile de obţinere a finanţării nu poate conduce automat la concluzia că a săvârşit o fraudă prin crearea de condiţii artificiale la încheierea contractului.

Nu a fost reţinută nici împrejurarea conform căreia reclamanta a prestat servicii doar către Întreprinderea Familială B., având în vedere că în perioada 21.01.2011 - 21.01.2016, reclamanta a prestat servicii de mecanizare cu utilajele achiziţionate prin proiect şi către un număr important de persoane fizice cu care nu a încheiat contracte scrise de prestări servicii, însă aceşti beneficiari - persoane fizice - sunt menţionaţi în contabilitatea sa, astfel cum rezultă din Fişa contului 704 - Venituri din lucrări executate şi servicii aferente anului 2014 - iar în schimbul preţului primit pentru serviciile prestate, reclamanta a emis bonuri fiscale.

Mai mult, în anul 2015 reclamanta a încheiat mai multe contracte de prestări servicii, respectiv Contractul de prestări servicii nr. x din 5 martie 2015, cu D. S.R.L. şi Contractul de prestări servicii nr. x din 16 aprilie 2015, cu PFA E., Contractul de prestări servicii nr. x cu F. S.RL, prin care a prestat acestor beneficiari servicii similare. Astfel, prin contractele de prestări servicii încheiate şi prin activitatea desfăşurată, s-a făcut dovada că a fost atins obiectivul în cazul Măsurii 312, respectiv acela de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice.

În cazul de faţă nu au fost dovediţi indicatori de fraudă sau de neregulă, în condiţiile în care reclamanta a prestat servicii către mai mulţi beneficiari, a încasat preţul serviciilor prestate, a făcut plăţi la bugetul de stat şi la bugetul de asigurări sociale de la data înfiinţării şi până în prezent. Pe de altă parte, nu s-au dovedit în cauză indicatorii de fraudă, având în vedere că reclamanta nu a acţionat doar în interesul unei alte entităţi, care să mai fi obţinut anterior finanţare, pentru a încălca regula "de minimis" şi nici nu a încălcat prevederile contractuale.

Înalta Curte constată că soluţia de anulare a actelor administrative contestate a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte constatarea că societatea reclamantă şi I.F. B. sunt întreprinderi legate, se reţine că potrivit art. 44 din Legea 346/2004, (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 4^2.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

Societatea reclamantă are ca asociat unic şi administrator pe B., în timp ce I.F. B. are ca asociaţi pe: B. - 90% şi C. (soţ) - 10%, B. fiind şi reprezentantul întreprinderii familiale.

Potrivit informaţiilor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, domeniul principal de activitate al societăţii reclamante este "Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală" cod CAEN 1061, iar obiectul principal de activitate al întreprinderii familiale B. este "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plante oleaginoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase" cod CAEN 0111.

Conform menţiunilor din procesul-verbal a cărui anulare se solicită, controlul a fost efectuat de A.F.I.R. la data de 13.11.2014 şi s-a constatat că în anul 2011 societatea reclamantă a încheiat 3 contracte de prestări servicii cu I.F. B.; în anul 2012 a încheiat 5 contracte de prestări servicii cu I.F. B.; în anul 2013 a încheiat 4 contracte de prestări servicii cu I.F. B. şi un contract de prestări servicii cu S.C. D.. Aşadar, în perioada 2011-2013, societatea reclamantă la care B. este asociat unic şi administrator a încheiat 12 contracte de prestări servicii cu întreprinderea familială la care deţine 90% din acţiuni şi al cărei reprezentant este şi doar un singur contract de prestări servicii cu o altă societate comercială.

Se susţine în întâmpinare că singura legătură este calitatea doamnei B. de asociat unic, respectiv reprezentant, fără însă ca între aceste întreprinderi să existe orice alt fel de raporturi juridice sau economice. Împrejurarea că cele două întreprinderi au administratori comuni nu reprezintă, prin ea însăşi, o dovadă că acestea sunt legate/afiliate, cât timp între ele nu există niciun fel de relaţii juridice sau comerciale, astfel că recurenta a aplicat în mod greşit prevederile art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003 şi ale art. 44 din Legea 346/2004.

Susţinerea nu poate fi reţinută, în condiţiile în care a rezultat din probatoriul administrat, dincolo de orice dubiu, că între cele două întreprinderi au existat raporturi economice, concretizate în prestarea de servicii în temeiul celor 12 contracte încheiate în decurs de trei ani, ponderea serviciilor prestate către societatea D. în anul 2013 fiind nesemnificativă în comparaţie cu ponderea serviciilor prestate către întreprinderea familială.

Prin urmare, devin incidente disp. art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004 în sensul că societatea reclamantă şi întreprinderea familială sunt întreprinderi legate pentru că acţionează pe piaţe adiacente şi una dintre ele exercită o influenţă dominantă asupra celeilalte, prin intermediul unei persoane fizice - B..

Cât priveşte susţinerea intimatei că o întreprindere îşi poate păstra statutul de microîntreprindere chiar dacă este legată de o altă întreprindere, instanţa de recurs constată că ceea ce a reţinut recurenta este depunerea unei declaraţii inexacte în cadrul cererii de finanţare, prin bifarea tipului de microîntreprindere ca fiind microîntreprindere autonomă în cadrul anexei 4.1. aferente cererii de finanţare.

Se susţine în întâmpinare că nu îşi desfăşoară activitatea împreună cu I.F. B. pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente, sens în care face referire la considerentul 12 al Recomandării 2003/361/CE privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii şi la Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei nr. 97/C 372/03, menţionată în considerentele Recomandării 2003/361/CE.

Concluzia recurentei conform căreia cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiaşi persoane, pe acelaşi segment de piaţă nu poate fi primită, întrucât nu s-a efectuat o analiză a pieţei produselor reclamantei, combinată cu piaţa geografică. În măsura în care s-ar fi efectuat analiza s-ar fi constatat că activitatea reclamantei are în vedere prestarea de servicii de mecanizare către populaţia din mediul rural cu ajutorul următoarelor utilaje: o combină, un echipament recoltat rapiţă, un echipament recoltat porumb, un tractor, un plug reversibil, o grapă cu discuri, un încărcător frontal; activitatea I.F. B. presupune cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. Astfel, serviciile reclamantei nu sunt interschimbabile sau substituibile cu cele ale I.F. B., făcând parte din categorii diferite. Prestarea de servicii adiacente, respectiv situarea serviciilor reclamantei în amonte sau în aval de cele ale I.F. B. nu se regăseşte în speţă, în condiţiile în care serviciile pe care le prestează nu se află nici direct în amonte şi nici direct în aval faţă de piaţa serviciilor prestate de întreprinderea familială.

Referitor la aceste susţineri, instanţa de control judiciar reţine că serviciile de mecanizare prestate de reclamantă, subsumate domeniului său de activitate constând în activităţi auxiliare pentru producţia vegetală sunt necesare în vederea desfăşurarii activităţilor ce formează obiectul de activitate al întreprinderii familiale, fiind situate în amonte faţă de piaţa serviciilor prestate de întreprinderea familială constând în cultivarea cerealelor, plantelor oleaginoase, fiind vorba despre o piaţă adiacentă în sesnsul art. 44 alin. (5) din Legea 346/2004.

Referitor la crearea de condiţii artificiale, Înalta Curte reţine aplicarea greşită de către instanţa de fond a disp. articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală potrivit cărora, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În interpretarea acestei norme, CJUE a statuat prin hotărârea din 12.09.2013, pronunţată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru a se dispune o asemenea măsură şi anume: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă şi existenţa unui element subiectiv constând în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte constată existenţa în cauză a ambelor elemente, contrar aprecierii primei instanţe.

Se reţine că Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, iar ca obiective specifice: a) crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; b) creşterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă; c) crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

CJUE a stabilit în hotărârea anterior menţionată că instanţa de trimitere trebuie să analizeze, prin raportare la probele administrate, existenţa a două elemente, respectiv a unuia obiectiv şi a unuia subiectiv. În acest sens, instanţei naţionale îi revine sarcina de a analiza care sunt împrejurările obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, precum şi de a stabili dacă, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. S-a arătat că instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Înalta Curte apreciază că au fost identificate în prezentul litigiu împrejurări obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu a fost atinsă de reclamantă.

Se are în vedere şi Nota directoare pentru Auditori nr. 22, emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, referitoare la crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, notă în care se precizează, cu privire la elementele obiective, că faptele trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice (art. 52 (a) (ii) R1698/2005).

Aşa cum s-a arătat, în cauză au fost identificaţi mai mulţi indicatori de neregulă, iar din analiza corelată a acestora rezultă existenţa elementului obiectiv. Este vorba despre faptul că societatea reclamantă şi întreprinderea familială au aceeaşi adresă; aceeaşi persoană este asociatul unic şi administratorul societăţii comerciale, dar şi reprezentantul întreprinderii familiale, în perioada 21.01.2011-14.11.2013 societatea reclamantă a prestat servicii exclusiv către întreprinderea familială. Astfel, din analiza corelată şi nu individuală a elementelor anterior menţionate, care sunt enumerate în procesul-verbal contestat, respectiv a acestor indicatori, rezultă neîndeplinirea obiectivelor măsurii în discuţie, respectiv faptul că nu a avut loc o consolidare a structurii economice în zonă din moment ce, în mare parte, relaţiile economice s-au desfăşurat între beneficiarul fondurilor nerambursabile şi o entitate care are asociat majoritar şi reprezentant pe asociatul unic al beneficiarului.

Se arată în întâmpinare că instanţa poate avea în vedere orice perioadă considerată utilă, fiind lipsit de relevanţă faptul că A.F.I.R., cu rea credinţă, a refuzat să privească mai departe de anul 2013 (deşi chiar aceasta a constatat că în anul 2014 s-au desfăşurat activităţi în favoarea altor societăţi decât I.F. B.).

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că instanţa trebuie să aibă în vedere perioada supusă controlului finalizat cu încheierea procesului-verbal contestat, întrucât verificarea legalităţii acestuia nu se poate face prin raportare la alte aspecte de fapt decât cele care au condus la emiterea sa.

Este adevărat că în perioada în discuţie societatea reclamantă a prestat servicii şi către alte persoane juridice, respectiv, în anul 2013 a încheiat un contract cu S.C. D., în anul 2014 a încheiat 2 contracte cu aceeaşi societate, un contract de prestări servicii cu Întreprinderea Individuală G., un contract cu H. S.R.L., un contract cu I. S.R.L. şi un contract cu J. S.R.L.. Dar ceea ce prezintă relevanţă este ponderea pe care aceste servicii o au în ansamblul serviciilor prestate de beneficiarul fondurilor nerambursabile şi care este destul de redusă în comparaţie cu ponderea serviciilor prestate către I.F. B..

Din această cauză nu se poate considera că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR a fost atinsă de reclamantă, respectiv că a fost îndeplinit obiectivul general al Măsurii 312, câtă vreme de serviciile pe care le-a prestat în mediul rural a beneficiat, în cea mai mare parte, întreprinderea familială la care era acţionar majoritar administratorul şi asociatul unic al reclamantei.

Şi în Fişa tehnică a Măsurii 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii" din PNDR se arată la rubrica "motivaţia sprijinului" că această situaţie explică necesitatea creării de locuri de muncă alternative, precum şi a surselor de venituri adiţionale din activităţi non-agricole, alături de reorientarea forţei de muncă spre activităţi non-agricole productive şi către dezvoltarea serviciilor pentru populaţia rurală. Or, nu se poate vorbi despre o asemenea dezvoltare din moment ce relaţiile economice s-au stabilit, într-o proporţie covârşitoare, între beneficiarul finanţării şi o altă entitate ce are acelaşi acţionar majoritar.

Referitor la elementul subiectiv se reţine că tocmai modul de derulare a relaţiilor economice demonstrează că scopul creării microîntreprinderii nu a fost acela de a acţiona în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii în cadrul căreia s-a obţinut finanţarea, ci de a susţine activitatea întreprinderii familiale înfiinţate anterior, prin prestarea de servicii către aceasta.

Prin urmare, se constată că în mod corect prin actele administrative atacate pârâta a făcut aplicarea disp. art. 11 alin. (3) din Anexa I "Prevederi generale" la contractul de finanţare, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabileşte că actele/faptele beneficiarului au urmărit obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin. Totodată, sunt incidente disp. art. 72 alin. (1) din Regulamentul nr. 1698/2005 care impun recuperarea ajutorului financiar în condiţiile în care se creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice.

Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu a fost săvârşită o neregulă în înţelesul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, care o defineşte ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Această definiţie este în concordanţă cu disp. art. 17 (1) - Anexa 1 - Prevederi generale - din Contractul de finanţare potrivit cărora prin "neregulă", în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

Nu poate fi reţinută susţinerea intimatei potrivit căreia din ceea ce afirmă recurenta rezultă că aceasta nu ar avea nicio responsabilitate în procedura de selecţie şi aprobare a cererilor de finanţare, singurul răspunzător fiind solicitantul finanţării.

Atunci când se referă la răspunderea beneficiarului finanţării, A.F.I.R. are în vedere prevederile contractuale şi legale incidente, respectiv: art. 1 din contractul de finanţare încheiat de părţi; art. 1, art. 3, art. 11, art. 17 din Anexa I la acest contract; Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - art. 4 alin. (8); Regulamentul (CE) nr. 1975/2006; Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - art. 72, din care reiese că beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului şi nu că beneficiarul realizează verificarea prealabilă a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate şi de selecţie în cazul cererilor de finanţare pe care le depune.

Intimata reclamantă a depus la dosar, după rămânerea în pronunţare, concluzii scrise prin care a reluat argumentele expuse în întâmpinare, dar a invocat, în ceea ce priveşte noţiunea de întreprinderi legate, şi un argument suplimentar referitor la reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 44/2008 şi la Decizia nr. 1/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A susţinut că a considera că asociaţia/întreprinderea familială este o entitate juridică de sine stătătoare şi care ar putea fi legată de o societate în care unul din membrii asociaţiei deţine participaţii este ca şi cum s-ar considera că persoana fizică, asociat într-o societate, este "legată" de societatea în care deţine participaţii, ceea ce este un nonsens logico-juridic şi contravine, în mod flagrant, atât definiţiei şi regimului juridic al întreprinderii familiale date de O.U.G. nr. 44/2008, cât şi dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Se constată că acest argument nu a fost invocat în faţa primei instanţe care nu a avut posibilitatea să îl analizeze, astfel că nu poate fi invocat pentru prima dată în calea de atac a recursului care nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate şi nu pot conţine în cauză critici de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, care nu au fost supuse examinării în primă instanţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2062 din 14 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 30 octombrie 2019.