Hospital department head's dual role as company administrator found incompatible; agency's report upheld on appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/04.11.2016, întocmit în lucrarea nr. 42009/A/II/17.11.2015, de către inspectorul de integritate din cadrul ANI, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e), f) - Secţiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 352 din data de 20 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/04.11.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 352 din data de 20 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 184 alin. (12) coroborate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 - după republicarea legii, dispoziţiile art. 185 alin. (15) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

Incompatibilităţile privind medicii şefii de secţie ai spitalelor publice sunt cele prevăzute pentru managerii de spital, şi sunt reglementate în cuprinsul art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Noţiunile de "manager" şi, respectiv "administrator" nu sunt distincte, întrucât potrivit definiţiei din dicţionarul explicativ al limbii române, managementul presupune activităţi de organizare, conducere, administrare a cheltuielilor financiare.

Astfel, funcţia de administrator al unei societăţi comerciale (în raport de care s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantei), şi nu calitatea de asociat unic, presupune tot o activitate de conducere, administratorul efectuând toate operaţiunile: necesare desfăşurării activităţii societăţii în baza mandatului dat de către asociaţii/acţionarii acesteia.

Atât din conţinutul celor două noţiuni, cât şi din cuprinsul actelor societăţii la care A. deţine calitatea de administrator, rezultă fără echivoc faptul că aceasta, efectuează, ca administrator, aceleaşi tipuri de activităţi pe care le desfăşoară ca şef de secţie în cadrul spitalului, încălcând astfel dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b).) coroborate cu art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin prisma analizării dispoziţiilor art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cu trimitere la incompatibilitatea reglementată de art. 178 alin. (1) lit. b).) din acelaşi act normativ, rezultă că există incompatibilitate între funcţia de şef de secţie de spital public, care se exercită în temeiul unui contract de administrare şi funcţia de manager, care în cazul persoanelor juridice de drept privat este denumită de Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administrator.

Intenţia legiuitorului, prin norma de trimitere de la art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, este în sensul de a institui incompatibilitatea şefilor de secţie din spital care au contract de administrare cu exercitarea unei activităţi sau a oricărei alte funcţii de administrare prin similitudine cu incompatibilitatea instituită managerului de spital de a exercita orice altă activitate sau funcţie de manager.

Legea nr. 95/2006 stabileşte că funcţia de şef de secţie este una de conducere specifică spitalelor care sunt instituţii publice, iar pe de altă parte, şeful de secţie are ca atribuţii realizarea managementului secţiei respective, atribuţii asumate prin contractul de administrare.

Or, Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina este o instituţie publică în cadrul căreia funcţia de şef de secţie este o funcţie de conducere.

Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b).) coroborate cu art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, persoanele, care optează pentru aceste funcţii, îşi asumă şi limitările prevăzute de legiuitor tocmai în asigurarea îndeplinirii funcţiei deţinute cu imparţialitate şi independenţă.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea ia baza exercitării oricăror funcţii sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări.

Raţiunea instituirii unor interdicţii şi sancţiuni în cazul persoanelor faţă de care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităţilor şi conflictelor de interese răspunde nevoii de prevenire şi combatere a faptelor de corupţie, sens în care Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa (Decizia 1412 din 16 decembrie 2008; Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009; Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014) că "legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligaţii suplimentare, tocmai în considerarea activităţii pe care acesta o desfăşoară".

O altă critică de nelegalitate pe care o formulează recurenta-pârâtă vizează motivarea instanţei de fond potrivit căreia " . . . . . . . . . .interdicţiile reglementate de art. 178 alin. (1) lit. b).) din Legea nr. 95/2006... se aplică unei persoane care exercită această funcţie în urma promovării examenului sau concursului, iar nu celor care asigură atribuţiile specifice funcţiei de şef de secţie în baza unei delegări", interpretând astfel greşit dispoziţiile acestui articol de lege.

Aşa cum se poate observa, legiuitorul nu a distins în cuprinsul art. 178 alin. (1) lit. b).) coroborat cu art. 185 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare în sensul că incompatibilitatea respectivă ar exista doar în situaţia şefului de secţie definitiv, nu şi a celui interimar, cu atât mai mult cu cât nu există nicio raţiune pentru a se proceda într-o asemenea manieră.

Astfel, indiferent dacă o persoană este numită şef de secţie definitiv, sau doar interimar, voinţa legiuitorului de reglementare a stării de incompatibilitate este aceeaşi, în ambele situaţii persoana respectivă exercitând aceleaşi atribuţii de conducere.

Prin urmare, incompatibilitatea prevăzută de textele de lege menţionate mai sus se aplică şi şefului de secţie interimar, or, în speţă, intimate-reclamantă A. s-a aliat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada 24.10.2012-18.02.2016 a deţinut, simultan, atât funcţia de şef secţie Pediatrie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, judeţul Olt, cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispoziţiile art. 184 alin. (12) coroborate cu prevederile art. 180 alin. (1). lit. b) din Legea nr. 95/2006 după republicarea legii, dispoziţiile art. 185 alin. (15) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b) din acest act normativ.

În final, recurenta-pârâtă solicită ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună menţinerea actului de constatare, respectiv a Raportului de evaluare nr. x/04.11.2016, prin care s-a stabilit starea de incompatibilitate în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, constatându-se că a deţinut simultan, atât funcţia de şef secţie Pediatrie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, jud. Olt, cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., în perioada 24.10.2012- 18.02.2016.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii raportului de evaluare nr. x/04.11.2016, întocmit în lucrarea nr. 42009/A/II/17.11.2015, prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate, întrucât în perioada 24.10.2012-18.02.2016 a deţinut, simultan, atât funcţia de şef secţie Pediatrie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, judeţul Olt, cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei reţinând că aceasta nu a desfăşurat în cadrul S.C. C. S.R.L. activitate sau funcţie de manager, ci a exercitat atribuţii de administrare în limitele unui mandat care nu implică putere de decizie.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 178 alin. (1) lit. b) în actuala numerotare a legii:

"(1) Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: (...) b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate.".

Totodată, potrivit art. 184 alin. (2) şi alin. (12) din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 185 alin. (2) şi alin. (15) în actuala numerotare a legii:

"(2) În spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă.

(12) Dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că problema litigioasă în speţă o reprezintă stabilirea naturii juridice şi a gradului de similitudine dintre funcţiile de "administrator" şi "manager".

În primul rând, din actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă îşi desfăşoară activitatea în calitate de medic în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, iar prin decizia 495/23.10.2012, a fost numită în funcţia de şef secţie Pediatrie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţa Slatina "până la ocuparea funcţiei prin concurs, nu mai mult de 6 luni", însă delegarea sa în funcţie a fost prelungită succesiv, pe câte o perioadă de cel mult 6 luni, până în anul 2016, prin decizie emisă de managerul unităţii sanitare ca urmare a neocupării postului de şef de secţie prin concurs.

De asemenea, se constată că intimata-reclamantă a deţinut funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L. începând cu data de 17.10.2008, funcţie din care a fost revocat prin decizia nr. 1/17.06.2016 a asociatului unic al societăţii.

Apreciind că deţinerea simultană a celor două calităţi, respectiv calitatea de medic şef de secţie şi cea de administrator la o societate comercială, creează o stare de incompatibilitate prin raportare la dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea 95/1996, coroborate cu art. 115 din Legea 161/2003, recurenta-pârâtă a întocmit raportul de evaluare contestat în cauză în care a reţinut starea de incompatibilitate a intimatei-reclamante.

Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în prezenta cauză, Înalta Curte consideră a fi fondate criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă cu privire la existenţa unei identităţi conceptuale şi atribuţionale între noţiunile de "administrator" şi "manager", întrucât, în opinia Înaltei Curţi, activitatea de conducere şi administrare din sectorul privat se subsumează unei activităţi sau funcţii de manager.

În materia incompatibilităţilor, normele legale sunt de strictă interpretare, reţinându-se că Legea nr. 95/2006, care stabileşte expres incompatibilităţile pentru funcţia de şef de secţie, operează cu noţiunea de "manager", dispunând la art. 180 alin. (1) lit. b), raportat la art. 184 alin. (12), că funcţia de şef de secţie este incompatibilă cu exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager.

Într-adevăr, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu foloseşte termenul de "manager" pentru a desemna persoana responsabilă cu conducerea societăţii comerciale, ci menţionează că, societăţile comerciale şi celelalte entităţi private sunt conduse de administratori sau directori, în funcţie de sistemul de conducere ales de către aceste entităţi.

Noţiunea de administrator al unei societăţii comerciale este definită ca fiind "persoana fizică sau persoana juridică, asociat sau neasociat, care efectuează toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, cu restricţiile arătate în actul constitutiv, în baza mandatului încredinţat de către asociaţii reuniţi în adunarea generală".

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea contractului de management nr. x/1993, modificată, "Contractul de management este acordul dintre o persoană juridică care desfăşoară o activitate economică, în calitate de proprietar, şi un manager căruia îi este încredinţată organizarea, gestionarea şi conducerea activităţii proprietarului, pe baza unor obiective şi criterii de performanţă cuantificabile, în schimbul unei plăţi."

Art. 2 al aceluiaşi act normativ stipulează în mod expres că "Prevederile prezentei legi se aplică societăţilor comerciale în care statul deţine acţiuni aferente unei cote de cel puţin 50% din capitalul social, inclusiv celor rezultate din reorganizarea regiilor autonome".

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că prin ambele noţiuni legiuitorul a definit activitatea de organizare, conducere, administrare a cheltuielilor financiare, diferenţa rezultând din modul de organizare a entităţii juridice, care în cazul persoanelor juridice de drept privat, terminologia folosită de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de administrator, director, cenzor, etc.

Astfel, funcţia de administrator al unei societăţi comerciale (în raport de care s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantei), şi nu calitatea de asociat unic, presupune tot o activitate de conducere, administratorul efectuând toate operaţiunile necesare desfăşurării activităţii societăţii în baza mandatului dat de către asociaţii/acţionarii acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu:

a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică;

b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate;

c) exercitarea unei activităţi sau a unei funcţii de membru în structurile de conducere ale unei alte unităţi spitaliceşti;

d) exercitarea oricărei funcţii în cadrul organizaţiilor sindicale sau de profil.

Art. 185 alin. (15) din acelaşi act normativ prevede:

"Dispoziţiile art. 178. alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi, şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical, din spitalele publice".

Atât din conţinutul celor două noţiuni, cât şi din cuprinsul actelor societăţii la care A. deţine calitatea de administrator, rezultă fără echivoc faptul că aceasta, efectuează, ca administrator, aceleaşi tipuri de activităţi pe care le desfăşoară ca şef de secţie în cadrul spitalului, încălcând astfel dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b) coroborate cu art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin prisma analizării dispoziţiilor art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu trimitere la incompatibilitatea reglementată de art. 178 alin. (1) lit. b).) din acelaşi act normativ, rezultă că există incompatibilitate între funcţia de şef de secţie de spital public, care se exercită în temeiul unui contract de administrare şi funcţia de manager, care în cazul persoanelor juridice de drept privat este denumită de Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administrator.

Înalta Curte consideră a fi întemeiate susţinerile recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate, care şi-a fundamentat apărările pe similaritatea funcţiilor de conducere ocupate de intimata-reclamantă în sistemul public, respectiv în domeniul privat şi pe care le-a apreciat a corespunde atribuţiilor legale de manager. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că funcţia de şef de secţie poate fi considerată o funcţie de conducere cu atribuţii similare celei de administrator al societăţii comerciale, cu atât mai mult celei de manager.

Potrivit art. 184 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma în vigoare la momentul întocmirii raportului de evaluare, secţiile spitalului public sunt conduse de un şef de secţie, numit prin concurs sau examen, iar funcţia de şef de secţie într-un spital public poate fi ocupată numai de medici. Totodată, potrivit art. 184 alin. (3) din acelaşi act normativ, funcţia de şef de secţie implică atribuţii de îndrumare şi de realizare a activităţii de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secţiei respective, răspunzând pentru calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare.

Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale, rezultă că, deşi exercitată în cadrul unui spital public, în sensul dispoziţiilor art. 188 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, funcţia de şef de secţie reprezintă o funcţie publică de conducere de autoritate.

Ceea ce deosebeşte în mod esenţial o funcţie publică de conducere de o funcţie publică de autoritate sunt prerogativele, respectiv atribuţiile celor două tipuri de funcţii. Diferenţa esenţială între cele două categorii de funcţii constă în faptul că funcţia publică de autoritate implică exercitarea unor atribuţii de decizie în privinţa bugetului, gestiunii patrimoniului instituţiei şi realizării activităţii pentru care aceasta funcţionează.

Funcţia de şef de secţie, prevăzută de art. 184 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, presupune atribuţii atât funcţional, la nivelul secţiei, cu privire la organizare şi personal, la fixarea şi realizarea obiectivelor specifice din activitatea secţiei, la gestiunea eficientă a bugetului primit, cât şi sub aspect decizional, chiar dacă există posibilitatea ca, pentru toate celelalte probleme de organizare şi de funcţionare a instituţiei publice, să fie sesizate organele de conducere ale spitalului, competente să decidă, potrivit prevederilor legale.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că funcţia de şef de secţie deţinută de intimata-reclamantă implică exercitarea unor atribuţii de conducere identice cu cele de administrator al societăţii comerciale şi cu cele de manager, exercitând dimensiunea decizională proprie acestor funcţii.

Totodată, în dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că interdicţiile reglementate de art. 178 alin. (1) lit. b).) din Legea nr. 95/2006 se aplică atât unei persoane care exercită funcţia de manager în urma promovării examenului sau concursului, precum şi celor care asigură atribuţiile specifice funcţiei de şef de secţie în baza unei delegări, deoarece, legiuitorul nu a distins în cuprinsul art. 178 alin. (1) lit. b).) coroborat cu art. 185 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare în sensul că incompatibilitatea respectivă ar exista doar în situaţia şefului de secţie definitiv, nu şi a celui interimar.

Având în vedere că intimata-reclamantă a exercitat funcţia de şef de secţie Pediatrie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţa Slatina de la data numirii prin decizia 495/23.10.2012, până în anul 2016, delegarea fiind prelungită pe o perioadă mai mare de 3 ani, în mod greşit a reţinut prima instanţă că, în cazul şefilor de secţie din spitalele publice instituirea incompatibilităţilor reglementate de textele de lege urmează a fi aplicabile unei persoane care exercită această funcţie în urma promovării examenului sau concursului, în baza unui contract de administrare încheiat pe o durată de 3 ani, iar nu celor ce asigură atribuţiile specifice acesteia în baza unei delegări pe o perioadă de cel mult 6 luni, deoarece atribuţiile acesteia nu au fost limitate la o simplă perioadă de 6 luni, ci au fost prelungite prin delegări succesive.

Scopul incompatibilităţilor este asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice şi evitarea concentrării de către una şi aceeaşi persoană, a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile, astfel încât stabilirea unei incompatibilităţi se justifică numai pe un conflict real între cele două funcţii, care ar putea avea consecinţe negative asupra modului lor de exercitare.

Or, în cauza de faţă, acest conflict a fost relevat, atât timp cât atribuţiile funcţiilor deţinute concomitent de intimata-reclamantă sunt identice, iar legea prevede în mod expres un caz de incompatibilitate între funcţia de şef de secţie şi cea de administrator al societăţii comerciale, astfel cum s-a arătat anterior.

7. Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul D., va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 352 din 20 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.