Ministerial order revoking university professor's academic title annulled; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 septembrie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi B., a solicitat anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 a Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale şi daune de imagine; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 98/CA/2017- P.I din data de 14 iulie 2017 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi B..

A dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

A respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 98/CA/2017- P.I din data de 14 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a realizat o încălcare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale întrucât a dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferenţiar universitar acordat doamnei A..

Ordinul de revocare a titlului didactic de conferenţiar universitar a fost emis în baza Hotărârii CNECSDTI nr. 162/2012 pentru aprobarea Raportului final nr. 152/a/2012 şi a sentinţei nr. 292/2012, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012.

Instanţa de fond din confuzie nu a observat că prin OMENCS nr. 4571/19.07.2016 s-a revocat titlul didactic de conferenţiar universitar acordat reclamantei şi nu ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4757/05.08.2015 prin care i-a fost acordat acest titlu.

Revocarea unui act administrativ presupune retragerea acestuia de către organul emitent, respectiv de către organul ierarhic superior celui emitent, astfel că noţiunea de revocare o înglobează pe cea de retragere.

În atare situaţie, nu se poate anula OMENCS nr. 4571/19.07.2016 prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferenţiar universitar acordat doamnei A. pe motiv că respectivul act administrativ trebuia retras, deoarece, atât revocarea, cât şi retragerea actului produc aceleaşi efecte, lipsirea actului de efecte juridice.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, arătând că nu au fost respectate dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs necuprinzând o critică efectivă a soluţiei instanţei de fond, de anulare a actului administrativ, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispoziţiilor incidente, precum şi a apărărilor invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul jurisdicţional declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 a Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale şi daune de imagine.

Prima instanţă a dispus anularea Ordinului nr. 4571/19.07.2016 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice reţinând că revocarea titlului didactic, dispusă de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a încălcat prevederile art. 326 din Legea nr. 1/2011 deoarece, sancţiunea nu era dispusă prin Hotărârea CNESCDTI nr. 162/2012 şi nici prevăzută de lege.

Interpretarea pe care prima instanţă a dat-o probatoriilor administrate în cauză este legală.

Prin Ordinul nr. 4571/19.07.2016, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în conformitate cu prevederile art. 324, art. 325 şi art. 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în baza Hotărârii CNECSDTI nr. 162/2012 pentru aprobarea Raportului final nr. 152/a/2012 şi a sentinţei nr. 292/2012, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012, având în vedere solicitarea Cabinetului Secretarului de Stat nr. 15974/1622/2016 privind punerea în aplicare a sancţiunilor propuse prin Raportul final nr. 152/a/2012, aprobat prin Hotărârea CNECSDTI nr. 162/2012, a dispus revocarea titlului didactic conferenţiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4757/05.08.2005.

Potrivit art. 324 din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare la data emiterii actului, "pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării stabileşte aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sancţiuni:

a) avertisment scris;

b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită;

c) retragerea calităţii de conducător de doctorat sau a atestatului de abilitare;

d) retragerea titlului de doctor;

e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;

f) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de învăţământ superior;

g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;

h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării".

Dispoziţiile art. 325 din acelaşi act normativ statuează în mod expres că:

"Se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, conform legii".

Prevederile art. 326 din acelaşi act normativ menţionează termenul în care pot fi puse în aplicare sancţiunile stabilite de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, şi anume faptul că acestea sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, de Consiliul Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităţilor contractante care asigură finanţarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituţiilor de învăţământ superior sau ai unităţilor de cercetare-dezvoltare.

Or, în cauza de faţă, recurentul-pârât deşi a menţionat în mod expres că Ordinul nr. 4571/19.07.2016 al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, a fost emis în conformitate cu prevederile art. 324, art. 325 şi art. 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu a ţinut cont de dispoziţiile imperative ale acestei legi şi în mod greşit a dispus revocarea titlului didactic conferenţiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4757/05.08.2005, în loc de "retragerea" acestuia.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4757/05.08.2005 a intrat în circuitul civil, întrucât prin Decizia nr. 1564/p/29.09.2005 a Universităţii din Oradea, intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de conferenţiar universitar, cu toate efectele juridice ce au luat naştere prin acest act şi, odată intrat în circuitul civil, Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4757/05.08.2005 putea fi revocat numai în condiţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ce consacră principiul revocabilităţii actelor administrative, dar şi excepţia de la regulă, respectiv sunt exceptate de la revocare actele administrative ce au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice în alte ramuri ale dreptului.

De altfel, organizarea juridică a vieţii social-economice şi administrative, presupune asigurarea unei stabilităţi a raporturilor juridice.

În realizarea acestei stabilităţi, principiul revocabilităţii actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, ieşind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.

Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putând a le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate numai până în momentul în care actele administrative şi-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive sau a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voinţă - eroare, dol, violenţa - iar organul administrativ constată această situaţie, dar actul şi-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, producând alte efecte juridice, calea legală de desfiinţare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulităţii ori anularea lui de către instanţa judecătorească, la cererea organului administrativ.

Susţinerea în sensul că organul emitent poate să-şi revoce actul administrativ şi după ce acesta a intrat în circuitul civil, este neconformă principiilor de drept administrativ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că acest principiu este aplicabil şi în cauza de faţă chiar dacă în raport de dispoziţiile sentinţei nr. 292/2012, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2012, precum şi a concluziilor Raportului final nr. 152/a/2012, aprobat prin Hotărârea CNECSDTI nr. 162/2012 s-au pus în aplicare sancţiunile propuse, deoarece, în mod greşit recurentul-pârât a dispus revocarea titlului didactic conferenţiar universitar acordat doamnei A. prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4757/05.08.2005, în loc de retragerea acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-pârât fiind nefondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 98/CA din 14 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.