Validity of direct negotiation for supplemental public works under unforeseeable geological and cadastral changes

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta U.A.T. Oraşul Chitila (Primăria Oraşului Chitila) a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de constatare şl stabilire nereguli, solicitând anularea Deciziei nr. 72/05.05.2015 emisă de Unitatea de soluţionare a Contestaţiilor POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care s-a respins contestaţia formulată de subscrisa şi împotriva Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a Corecţiilor financiare nr. x/26.02.2015 emisă de Direcţia de constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP, referitoare la procedura de atribuire a Actului adiţional nr. x/15.04.2013 la contractul nr. x/10.08.2011, având ca obiect "Regenerarea infrastructurii rutiere şi edilitare în Oraşul Chitila, Judeţul Ilfov".

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 990/2016 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL CHITILA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de constatare şi stabilire nereguli şi a anulat Decizia nr. 72/05.05.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, precum şi Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.02.2015; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, parţial în sumă de 6550 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu provizoriu expert parte.

La data de 14 iulie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Chitila a formulat cerere de completare a acestei hotărâri, în sensul acordării şi a onorariului de avocat în cuantum de 10.984,42 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2951/2016 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL CHITILA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia de constatare şi stabilire nereguli, ca tardiv formulată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei de fond, au declarat recurs, în termen, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Chitila şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Oraşul Chitila formulând recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 2951/2016 din 10 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3.1 Recursul MDRAP a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reproşându-se primei instanţe aprecierea eronată asupra constatărilor organelor de control, în legătură cu procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare ce fac obiectul actului adiţional nr. x, constatări găsite neîntemeiate de către judecătorul fondului, care a reţinut că s-au produs dovezi ale incidenţei art. 122 lit. b) şi lit. i), invocate corect în nota justificativă, de natură a conduce la aplicarea procedurii negocierii directe fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Susţine recurentul-pârât că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu s-a făcut dovada unei constrângeri legate de dreptul de exclusivitate sau de motive tehnice, iar obiectul contractului putea fi îndeplinit şi de alţi operatori economici.

În atare condiţii, UAT Oraşul Chitila nu avea dreptul de a recurge la procedura negocierii directe fără publicarea unui anunţ de participare în baza art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, cerinţele acestui text legal nefiind incidente în atribuirea prin act adiţional a lucrărilor suplimentare.

Se mai reproşează primei instanţe modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 50/1991 şi a Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţie şi instalaţii din 14.06.1994, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, din ale căror dispoziţii nu rezultă "obligaţia" ca lucrările suplimentare să fie efectuate de executantul iniţial.

A susţinut recurentul-pârât că fiecare operator economic este ţinut răspunzător pentru lucrările efectuate, astfel că Asocierea A.-B. S.R.L. ar fi fost obligată să răspundă pentru lucrările efectuate de către un alt executant. Nici termenul de finalizare a lucrărilor suplimentare nu are importanţă, întrucât acestea nu au făcut obiectul contractului încheiat între intimata-reclamantă şi Asocierea A.-B. S.R.L..

În privinţa aplicării art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, pretinsă a fi greşită, conform opiniei recurentului-pârât, s-a susţinut de către MDRAP că documentaţia tehnică a fost întocmită, în fapt, cu omisiuni/erori de proiectare, iar acestea nu reprezintă evenimente imprevizibile. Raţionamentul primei instanţe, care, analizând caracterul imprevizibil, a avut în vedere studiile geotehnice şi dispoziţiile de şantier nr. 6/06.12.2011 şi nr. 8/12.12.2011, precum şi concluziile expertului tehnic din raportul depus la dosar, a fost criticat de către recurentul-pârât, acesta susţinând că nu au fost reliefate aspecte noi, ivite pe parcursul derulării contractului de lucrări încheiat iniţial. În acest sens, trimite recurentul MDRAP la raportul de expertiză efectuat în cauză, în care s-a arătat că structura compoziţiei geomorfologice a solului a rămas aceeaşi, doar că structura sa a permis cantonarea unei pânze acvifere mai aproape de suprafaţă, iar din experienţa expertului, asemenea evoluţii pot exista şi se pot datora condiţiilor meteorologice (cantităţi mari şi torenţiale ce nu pot fi preluate imediat prin infiltraţii-doar în timp mai îndelungat). În opinia recurentului-pârât, acestea nu reprezintă circumstanţe imprevizibile, fiind cunoscute condiţiile meteo din ţară, de natură a modifica nivelul pânzei freatice. Nici în ceea ce priveşte aspectul legat de faptul că anumite lucrări au fost proiectate pe trasee care iniţial nu erau parcelate ca terenuri private, ci apăreau în cadastru ca domeniu public, iar ulterior proprietarii au intrat în legalitate, nu consideră recurentul-pârât că ar fi circumstanţe imprevizibile, mai ales că nu a administrat intimata-reclamantă nicio dovadă în acest sens. Se ridică întrebarea, în aceste condiţii, dacă intimata-reclamantă nu avea cunoştinţă de eventuale solicitări de retrocedare, contestaţii asupra acestor proprietăţi sau o evidenţă a acestor aspecte care influenţau regimul juridic al terenurilor respective.

În consecinţă, a subliniat recurentul-pârât că nu au fost îndeplinite cerinţele pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, respectiv că nu s-a făcut dovada că circumstanţele care au condus la modificarea prin act adiţional a contractului de execuţie de lucrări iniţial au avut un caracter imprevizibil.

3.2 Recursul UAT Oraş Chitila a vizat soluţia primei instanţe privind acordarea cheltuielilor de judecată, într-un cuantum diminuat faţă de cel solicitat, în privinţa onorariului cuvenit expertului parte, precum şi omisiunea de a se pronunţa asupra onorariului pretins de apărătorul ales al reclamantei. A susţinut recurenta UAT Oraş Chitila că, diminuând onorariul cuvenit expertului parte, prima instanţă nu a luat în considerare faptul că activitatea acestuia a fost aceeaşi cu cea a expertului desemnat de instanţă, astfel că nu se impune diminuarea onorariului în raport de niciun criteriu. În privinţa onorariului cuvenit apărătorului ales al reclamantei, se arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestor cheltuieli de judecată, deşi la dosar au fost depuse dovezi în sensul arătat.

3.3 Reclamanta UAT Oraşul Chitila a declarat calea de atac a recursului şi împotriva sentinţei nr. 295/10.10.2016, prin care a fost respinsă cererea de completare a hotărârii nr. 990/23.03.2016, ca tardiv formulată. Arată recurenta-reclamantă că a solicitat completarea dispozitivului sentinţei pronunţate în cauză cu soluţia pronunţată asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul cuvenit apărătorului său ales, însă prima instanţă a respins această cerere, reţinând, în mod eronat, că a fost depusă direct la dosar pe data de 14.07.2016, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, când, în realitate, cererea a fost trimisă prin scrisoare recomandată cu notă de inventar din data de 11.07.2016, fiind, aşadar, în termen.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă UAT Oraşul Chitila a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât MADRAP, arătând că instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe concluziile expertizei dispuse în cauză, iar lucrările suplimentare au vizat elemente componente ale reţelei de canalizare, iar nu lucrări independente din punct de vedere tehnic de reţeaua ce urma să fie realizată. În sprijinul argumentării soluţiei corecte pentru care a optat autoritatea contractantă, a invocat aceasta punctul de vedere exprimat de ANRMAP într-o speţă similară, executantul fiind ţinut de obligaţia de a îndeplini parametrii calitativi prevăzuţi de Legea nr. 10/1995, iar situaţia ivirii unor circumstanţe imprevizibile este una ce necesită încheierea unui act adiţional, pentru a fi respectaţi aceşti parametri calitativi şi cantitativi urmăriţi prin contractul de lucrări.

Cât priveşte aplicarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, a susţinut intimata-reclamantă că nu i se poate reproşa efectuarea defectuoasă a studiilor geotehnice, proiectul tehnic fiind unul riguros întocmit în anul 2010, pornind de la cel efectuat în anul precedent, astfel că, până la momentul depunerii proiectului tehnic spre evaluare, situaţia a fost corespunzător analizată în cuprinsul studiilor de specialitate.

La un interval de aproximativ doi ani de la data întocmirii proiectului tehnic ce a stat la baza semnării contractului de finanţare s-a ivit necesitatea efectuării unui nou studiu, solicitându-i-se expertului în cauză să efectueze mai multe foraje, în diverse locaţii, pe traseul lucrărilor, realizându-se, astfel, 5 foraje, ce au relevat modificări ale stratului acvifer, respectiv circumstanţa imprevizibilă survenită.

Consideră intimata-reclamantă că, procedând la atribuirea lucrărilor suplimentare prin actul adiţional nr. x/15.04.2013, a procedat corect şi a realizat o economie faţă de valoarea lucrărilor proiectate iniţial, renunţând la o serie de lucrări propuse prin proiectul tehnic.

Cât priveşte circumstanţa imprevizibilă ivită din situaţia juridică a unor terenuri aflate pe amplasamentul reţelei de canalizare, se susţine prin întâmpinare că a fost necesară reconfigurarea traseului după semnarea contractului de finanţare, întrucât în intervalul de timp de la realizarea proiectului tehnic şi semnarea contractului până la execuţia lucrărilor au intervenit schimbări în limitele cadastrale ce au fost definitivate pe parcursul executării contractului.

Contestă intimata-reclamantă afirmaţia recurentului MDRAP privind întocmirea documentaţiei tehnice de către UAT Oraşul Chitila în mod defectuos, cu omisiuni de proiectare, nefiind încălcată nicio normă legală în modalitatea de derulare a activităţii de proiectare.

A făcut trimitere intimata-reclamantă la notificarea Comisiei Europene din data de 21.05.2012, ce a stat la baza emiterii Ordinului ANRMAP nr. 543/2013, în cuprinsul căruia se arată, la art. 2.2, teza finală, că:

"dacă modificarea nu este substanţială, autoritatea contractantă aplică clauzele contractuale prevăzute în documentaţia de atribuire sau, după caz, încheie act adiţional cu acordul părţilor."

Cum modificarea nu era substanţială, consideră UAT Chitila că putea încheia act adiţional, fără a derula o procedură de achiziţie publică, unica cerinţă fiind aceea ca modificarea să constea în lucrări suplimentare "strict necesare pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică". În concluzie, susţine intimata că nu putea să i se aplice o corecţie de 100% din valoarea actului adiţional, cât timp nu s-a reţinut o neregulă în legătură cu procedura de atribuire în condiţiile prevăzute de art. 122 lit. i), ci pentru invocarea unor condiţii suplimentare, respectiv cele prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, raţionamentul dedus din analiza notei de constatare atacate în cauză fiind acela că, în situaţia în care o modificare nu e substanţială, ea nu va antrena o corecţie financiară, nefiind considerată neregulă.

4.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul MDRAP la recursul declarat de către UAT Chitila s-a solicitat a fi respinsă această cale de atac, ca nefondată, în privinţa solicitării de acordare în integralitate a onorariului expertului parte desemnat de reclamantă în cursul judecăţii la fond. Aceasta deoarece, susţine MDRAP, prima instanţa a apreciat corect asupra caracterului rezonabil al acestei cheltuieli. În privinţa solicitării de obligare la plata onorariului cuvenit apărătorului ales al reclamantei, a făcut trimitere intimatul-pârât la dispoziţiile art. 445 C. proc. civ., ce instituie obligativitatea formulării unei cereri de completare a dispozitivului pentru situaţia omiterii de pronunţare asupra unui capăt de cerere, neputând fi cerută completarea pe calea recursului.

În ipoteza neaplicării acestei prevederi legale, a solicitat intimatul-pârât să fie cenzurate cheltuielile reprezentând onorariu în etapa judecăţii la fond pentru avocatul ales al recurentei-reclamante UAT Chitila.

4.3 A fost depusă la dosar întâmpinare a MDRAP şi faţă de recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2951/10.10.2016, în care s-a arătat că cererea de completare a fost depusă direct la dosar, conform menţiunilor aplicate pe ştampila de primire, iar susţinerea potrivit căreia a fost trimisă prin scrisoare recomandată această cerere reprezintă, în opinia intimatului, o susţinere nouă, ce nu făcut obiectul cercetării de către prima instanţă, neputând fi analizată direct în recurs. În măsura în care se va trece peste această chestiune, solicită intimatul să se reţină, în calea controlului judiciar, că înscrisurile depuse ca probă pentru a face dovada datei de trimitere a cererii completatoare nu sunt suficiente pentru a se aprecia că cererea a fost formulată în termen.

4.4 Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta UAT Oraşul Chitila s-au reluat aceleaşi argumente ca cele prezentate în calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 990/23.03.2016.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al ambelor căi de atac îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 990/23.03.2016, fiind fondat recursul reclamantei UAT Oraşul Chitila formulat împotriva sentinţei civile nr. 2951/2016, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

A. Recursul pârâtului MDRAP declarat împotriva sentinţei civile nr. 990/23.03.2016, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suspiciunea de neregulă ce a determinat efectuarea unei verificări documentare de către recurentul MDRAP s-a ivit în legătură cu încheierea actului adiţional nr. x la contractul de lucrări nr. x/10.08.2011 încheiat între UAT Oraşul Chitila şi Asocierea Societatea C. SA-Societatea B. S.R.L..

Acest act adiţional a fost încheiat între aceleaşi părţi, prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, preliminar semnării actului fiind întocmită nota justificativă nr. x/05.12.2012, de alegere a acestei proceduri de achiziţie publică, în temeiul prevederilor art. 122 lit. b) şi i) din O.U.G. nr. 34/2006

Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.02.2015, menţinută prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 72/05.05.2015, s-a reţinut că nu au fost dovedite premisele legiferate de art. 122 lit. b) şi lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru a se putea încheia actul adiţional nr. x la contractul nr. x/10.08.2011 prin procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

În referire la condiţiile descrise de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 a constatat echipa de control că "lucrarea care face obiectul contractului nu prezintă o specificitate care să justifice dreptul de exclusivitate al unui operator economic, respectiv nu este justificată invocarea motivelor tehnice sau a oricăror alte condiţii menţionate la art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu era permisă recurgerea la această procedură non-concurenţială, autoritatea contractantă încălcând principiul transparenţei.

A subliniat echipa de verificare că a fost sancţionată alegerea procedurii de atribuire a lucrărilor suplimentare, nu necesitatea acestora.

În privinţa temeiului de drept reprezentat de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, s-a reţinut în cuprinsul actelor administrative contestate că acest text legal devine aplicabil în justificarea unei proceduri de achiziţiei prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, doar în situaţia în care sunt necesare lucrări suplimentare/adiţionale a căror necesitate nu a putut fi anticipată în niciun fel prin realizarea, în condiţiile impuse prin reglementările şi normativele în vigoare, a tuturor studiilor şi depunerea tuturor diligenţelor care se impuneau, în vederea identificării necesităţilor reale ale autorităţii contractante, anterior atribuirii contractului iniţial, astfel încât constatarea acestora ar fi fost posibilă, în mod obiectiv, doar după începerea derulării contractului respectiv.

În privinţa circumstanţelor pe care autoritatea contractantă le-a considerat a fi imprevizibile, echipa de verificare din cadrul MDRAP a infirmat această calificare, afirmând că documentaţia tehnică a fost, de fapt, întocmită cu omisiuni/erori de proiectare, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Însă, având în vedere noutăţile legislative intervenite prin aprobarea O.U.G. nr. 47/2014, de modificare şi completare a O.U.G. nr. 66/2011, precum şi prin adoptarea H.G. nr. 519/2014, în care s-a analizat cerinţa unei "modificări substanţiale a condiţiilor iniţiale a contractului" prin raportare la punctul de vedere al Comisiei Europene, transmis prin Notificarea Directoratului General Piaţă Internă MARKT/C3/EP/kr/(2012) x/21.05.2012, adresată ANRMAP, a concluzionat echipa de verificare că "lucrările atribuite prin negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare, nu au condus la o modificare substanţială a obiectului contractului, în fapt valoarea acestora reprezentând 5,60% din valoarea contractului de lucrări, astfel că, din punct de vedere al invocării art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, nu au fost întrunite elementele unei nereguli, aşa cum este aceasta definită în cuprinsul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecinţă, a stabilit echipa de control că, în referire la invocarea prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 (nu şi lit. i), cum s-a sesizat prin suspiciunea de neregulă), prin aplicarea eronată a procedurii de negociere directă, fără publicarea unui anunţ de participare, autoritatea contractantă nu a asigurat promovarea concurenţei între operatorii economici, transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, utilizarea eficientă a fondurilor publice, încălcând astfel prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, neregulă pentru care s-a aplicat o corecţie financiară de 100% din valoarea contractului verificat, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a celor din Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), pct. 1.

În analiza legalităţii actelor administrative atacate în cauză a stabilit corect prima instanţă faptul că era necesară examinarea incidenţei ambelor temeiuri de drept care au fost avute în vedere de către autoritatea contractantă la întocmirea notei justificative nr. x/05.12.2012, întrucât neaplicarea unei corecţii financiare în referire la menţionarea textului de la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a fundamentat pe neîndeplinirea condiţiei de a fi considerate lucrările suplimentare drept o modificare substanţială a contractului iniţial, nicidecum pe analiza caracterului imprevizibil sau nu al circumstanţelor care au determinat necesitatea încheierii actului adiţional nr. x la contractul de lucrări nr. x/10.08.2011.

Soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 990/23.03.2016, în sensul reţinerii incidenţei ambelor temeiuri de drept ce au justificat alegerea procedurii de negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare pentru încheierea actului adiţional nr. x/15.04.2013, este una legală şi temeinică, ea fiind menţinută în calea controlului judiciar.

Astfel, cercetând aspectul legat de calificarea drept circumstanţe imprevizibile a împrejurărilor ivite pe parcursul lucrărilor derulate la proiectul "Regenerarea infrastructurii rutiere şi edilitare din oraşul Chitila, judeţul Ilfov", aprobat spre finanţare prin contractul nr. x/28.10.2011, prima instanţă a reţinut că se confirmă ipoteza descrisă la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, după cum s-a arătat prin înscrisurile depuse la dosar şi în concluziile expertizei de specialitate ce a fost administrată în cursul cercetării judecătoreşti la fond.

În criticile sale, recurentul-pârât a făcut trimitere punctual la răspunsul expertului tehnic pentru obiectivele 3 şi 4, în care acesta arată că "structura compoziţiei straturilor a rămas aceeaşi, numai că, structura nisipoasă a solului a permis cantonarea unei pânze acvifere mai aproape de suprafaţă", iar aceste concluzii sunt apreciate ca fiind extrem de relevante pentru MDRAP, în sensul înlăturării caracterului imprevizibil al circumstanţelor evaluate, cunoscându-se natura solului şi condiţiile meteo care puteau influenţa ridicarea/acumularea pânzei freatice aproape de suprafaţă.

Împărtăşind soluţia primei instanţe, reţine Înalta Curte că, atât concluziile rapoartelor de expertiză judiciară şi extrajudiciară, cât şi studiile geotehnice depuse la dosar, au confirmat faptul că nu s-ar fi putut previziona evoluţia ulterioară a variaţiilor de adâncime a pânzei acvifere la momentul întocmirii proiectului tehnic ce a fost aprobat spre finanţare europeană, iar lucrările necesare pentru adaptarea la noua situaţie din teren au fost determinate de aceste circumstanţe imprevizibile ivite pe parcursul derulării contractului nr. x/10.08.2011.

Criticile recurentului-pârât în legătură cu încadrarea în categoria circumstanţelor imprevizibile a factorilor care au afectat structura geomorfologică a solului de la data efectuării proiectului tehnic (2010) şi până la emiterea notei justificative din 2012 sunt, de altfel, formale, fără a se baza pe opinii ştiinţifice ale unor experţi în această materie, fapt pentru care ele nu sunt apte să răstoarne constatările experţilor tehnici relevate în rapoartele depuse la dosar.

Cât priveşte cealaltă componentă a împrejurărilor care au condus la justificarea semnării actului adiţional nr. x/2013 prin negociere directă, fără publicarea unui anunţ de participare, legată de schimbarea limitelor cadastrale ale traseului stabilit prin proiectul tehnic iniţial pentru executarea lucrărilor, aflat la acel moment pe domeniul public, a susţinut recurentul-pârât că dobândirea ulterioară a dreptului de proprietate pe aceste terenuri, de către particulari, nu poate reprezenta o circumstanţă imprevizibilă, fiind în atribuţiile autorităţii contractante să cunoască regimul juridic al acestor imobile afectate de lucrări de utilitate publică.

Nici aceste critici nu pot fi primite, întrucât, la elaborarea proiectului tehnic ce a format obiectul contractului de finanţare, traseul reţelei de canalizare avea amplasamentul pe domeniul public, iar ulterior, în perioada de executare a lucrărilor, s-a constatat că acel traseu iniţial încălca limitele de proprietate ale particularilor care şi-au definitivat regimul juridic în perioada de timp de la momentul întocmirii proiectului şi până la executarea lucrărilor în acel perimetru.

În consecinţă, a propus autoritatea contractantă prin nota justificativă nr. x/5.12.2012 să se renunţe la anumite lucrări din proiectul iniţial şi să fie propuse în locul lor alte lucrări, care să corespundă noilor realităţi din teren, ce nu puteau fi pe deplin anticipate în soluţia tehnică agreată la semnarea contractului nr. x/10.08.2011.

Deşi a susţinut recurentul-pârât faptul că ar fi fost vorba despre o circumstanţă imprevizibilă doar imposibilitatea de a prevedea posibilitatea retrocedărilor ipoteticelor proprietăţi la care a făcut referire autoritatea contractantă, Înalta Curte reţine că o modificare a traseului stabilit iniţial, conform celor descrise în nota justificativă, era necesară pentru executarea corespunzătoare a lucrării finanţate în cadrul programului POR 2007-2013, survenind pe parcurs aceste elemente de natură a afecta fie traseul iniţial, fie dreptul de proprietate al celor care aveau terenurile pe amplasamentul iniţial.

Procedând la atribuirea lucrărilor suplimentare către contractantul iniţial, prin invocarea condiţiilor speciale prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, intimata-reclamantă nu a încălcat prevederile art. 2 ale aceluiaşi act normativ, fiind nelegale, sub acest aspect, actele administrative contestate.

În privinţa temeiului de drept reprezentat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, a criticat recurentul-pârât încheierea actului adiţional prin negociere directă, susţinând că acest text legal nu este aplicabil situaţiei avute în vedere de către intimata-reclamantă, întrucât nu a existat o constrângere legată de dreptul de exclusivitate sau de motive tehnice, obiectul contractului putând fi realizat şi de către alţi operatori economici.

Şi aceste critici sunt nefondate, întrucât premisele determinate de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost dovedite în cauză, în timp ce argumentele recurentului-pârât sunt lipsite de suport probator şi de substanţă juridică.

În concluziile expertizei tehnice efectuate în etapa judecăţii la fond s-a arătat că lucrările suplimentare ce au format obiectul actului adiţional nr. x/2013 au reprezentat modificări de soluţii, iar nu modificări de temă sau de proiect.

S-a reproşat primei instanţe o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 50/1991, din care, în opinia recurentului-pârât, nu reiese obligaţia ca lucrările suplimentare să fie executate de operatorul economic iniţial.

Este drept că o exclusivitate a realizării lucrărilor de către prestatorul din contractul nr. x/2011 nu rezidă strict din prevederile Legii nr. 50/1991, însă, coroborând aceste norme legale cu cele prevăzute în Legea nr. 10/1995 (art. 23), se reţine că răspunderea executantului pentru calitatea construcţiilor până la recepţia finală a lucrărilor este posibilă doar în situaţia în care se menţine calitatea de executant pentru cel în cauză, îndreptăţit să realizeze lucrările ce i-au fost încredinţate. Prin urmare, a fost justificată corect soluţia de încheiere a unui act adiţional cu acelaşi executant, în temeiul prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

B. Recursul declarat de reclamanta UAT Oraşul Chitila împotriva sentinţei civile nr. 990/3.03.2016

O primă critică a recurentei-reclamante a fost în legătură cu obligarea pârâtului MDRAP la achitarea parţială a onorariului provizoriu cuvenit expertului parte, în cuantum de 500 RON. A pretins recurenta-reclamantă că nu se justifică diminuarea acestei sume, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru a fi achitat onorariul pentru expertul parte în acelaşi cuantum cu cel acordat expertului judiciar desemnat de judecătorul fondului.

Aceste critici sunt nefondate, întrucât încuviinţarea unui expert parte, la solicitarea uneia dintre părţile litigante, se face fără a se parcurge aceeaşi procedură ca desemnarea unui expert judiciar, cel care a formulat o astfel de cerere de a avea un expert parte urmând a suporta cheltuielile necesare întocmirii opiniei expertului care a exprimat poziţia sa în interesul părţii ce l-a propus.

Conform art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, partea interesată are dreptul să solicite ca, pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, şi un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta şi încuviinţat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părţii, din categoria persoanelor prevăzute la art. 11-14.

Alineatul 3 din acelaşi act normativ prevede că onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participă la efectuarea expertizei în condiţiile alin. (1) este stabilit de parte şi de expert, de comun acord, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceştia, şi este plătit acestuia de către partea care l-a nominalizat.

În atare condiţii, nu există nicio justificare legală pentru a solicita obligarea unei părţi litigante să suporte cheltuielile efectuate pentru munca expertului parte al adversarului său, onorariul solicitat putând fi recuperat doar în cadrul contractului încheiat între partea care a optat pentru încuviinţarea expertului parte şi persoana pe care a nominalizat-o în această calitate.

O a doua critică a recurentei-reclamante este în referire la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cheltuielilor reprezentate de onorariul cuvenit apărătorului ales al UAT Oraşul Chitila, deşi se formulase o astfel de solicitare şi fuseseră depuse la dosar şi dovezi ale cuantumului acestui onorariu, achitat de reclamantă.

Se reţine că, în situaţia unei omisiuni a instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra unei cereri, se poate cere completarea hotărârii, conform dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., fără a fi deschisă calea recursului pentru a se putea obţine obligarea primei instanţe de a dispune cu privire la petitul pe care a omis a-l soluţiona (art. 445 C. proc. civ.).

Pentru aceste motive, se constată caracterul nefondat al criticilor îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 990/23.03.2016, formulate de către recurenta-reclamantă UAT Oraşul Chitila.

C. Recursul declarat de reclamanta UAT Oraşul Chitila împotriva sentinţei civile nr. 2951/10.10.2016

În referire la recursul îndreptat împotriva sentinţei nr. 2951/10.10.2016, prin care a fost respinsă cererea de completare dispozitiv, ca fiind tardiv formulată, se reţine că termenul de 15 zile în care trebuia să fie introdusă a fost respectat de către partea interesată, conform dovezilor depuse în calea de atac.

Cererea de completare a dispozitivului hotărârii nr. 990/2016 a fost expediată prin scrisoare recomandată, cu notă de inventar, la data de 11.07.2016, conform dovezilor de la dosarul de faţă, în condiţiile în care hotărârea a cărei completare s-a solicitat a fost comunicată părţii la data de 27.06.2016, iar termenul de 15 zile se împlinea la data de 13.07.2016. Prin urmare, este eronată soluţia primei instanţe, de respingere a cererii de completare ca tardiv formulată, data expedierii cererii fiind în interiorul termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, potrivit prevederilor art. 446 C. proc. civ., astfel că se impune admiterea recursului şi casarea acestei sentinţe, consecinţa fiind cea a trimiterii cauzei la prima instanţă, pentru a se pronunţa asupra cererii de completare formulate în termen de către reclamanta UAT Oraşul Chitila.

Cât priveşte susţinerile intimatului-pârât din întâmpinarea depusă în combaterea acestui recurs, în referire la împrejurarea că nu au fost aduse în faţa primei instanţe argumentele corespunzătoare pentru a justifica depunerea cererii de completare prin scrisoare recomandată, acestea nu pot fi validate, întrucât în calea de atac este permisă depunerea unor înscrisuri noi, din analiza cărora să reiasă o altă situaţie decât cea avută în vedere de către judecătorul fondului.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri declarate de reclamanta UAT Oraşul Chitila şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 990/23.03.2016, ca nefondate, iar recursul declarat de reclamanta UAT Oraşul Chitila împotriva sentinţei civile nr. 2951/2016 va fi admis, în raport de prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., urmând a casa această hotărâre, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe, spre continuarea judecăţii cererii de completare dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Oraşul Chitila şi de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 990/2016 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Oraşul Chitila împotriva sentinţei civile nr. 2951/2016 din 10 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă nr. 2951/2016, recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre continuarea judecăţii cererii de completare dispozitiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.