Reviewability of criminal referral within an integrity evaluation report and completeness of lower court reasoning

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 iunie 2016, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 207 din 03 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 207 din 03 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prevăd dreptul persoanei care a făcut obiectul evaluării, de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese ori a incompatibilităţii, în termen de 15 zile de la primirea raportului, fără a distinge între constatările de natură administrativă din raportul de evaluare, cu privire la starea de incompatibilitate şi actul de sesizare a organelor de urmărire penală.

Instanţa de fond, în opinia reclamantei, nu a analizat cauza prin raportare la modificările legislative intervenite în materie, reprezentate de abrogarea Legii nr. 144/2007. Acest act normativ prevedea în mod expres posibilitatea suspendării procedurii de evaluare până la finalizarea anchetei penale, în cazul constatării existenţei unor indicii privind săvârşirea unei infracţiuni, dispoziţii care nu se mai regăsesc în cuprinsul Legii nr. 176/2010.

De asemenea, recurenta-reclamantă a precizat că, prin acţiune, a contestat concluziile raportului de evaluare privitoare la constatarea stării de incompatibilitate, sens în care apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să analizeze aceste critici de nelegalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 martie 2017, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că soluţia pronunţată cu privire la excepţia inadmisibilităţii este legală, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 176/2010 şi la jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, în materia dedusă judecăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 01.06.2016, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut încălcarea, de către reclamanta A., a regimului juridic al incompatibilităţii, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 12.09.2010 - 12.09.2013, a exercitat calitatea de funcţionar public în cadrul Primăriei Oraşului Năvodari, concomitent cu funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Orăşeneşti de Femei P.S.D. Năvodari. Pe cale de consecinţă, prin raportul de evaluare, pârâta a dispus următoarele măsuri:

- comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate;

- comunicarea raportului de evaluare Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Oraşului Năvodari;

- sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în vederea verificării indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Faţă de conţinutul raportului de evaluare contestat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A., şi, pe cale de consecinţă, şi acţiunea introductivă de instanţă, trebuie analizate dintr-o dublă perspectivă, întrucât prin raportul de evaluare s-au dispus de către intimata-pârâtă două categorii de măsuri, întemeiate pe prevederi legale distincte, fiecare din acestea producând efecte proprii în plan litigios, respectiv constatarea stării de incompatibilitate şi sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Oraşului Năvodari, pe de-o parte şi sesizarea organelor de cercetare penală, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în vederea verificării indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că această măsură nu poate face obiectul contestării în faţa instanţei de contencios administrativ, întrucât are natura unui act de sesizare penală, în înţelesul art. 288 şi art. 290 C. proc. pen., iar nu a unui act administrativ.

Argumentul recurentei-reclamante referitor la faptul că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu disting, în ceea ce priveşte atacarea raportului de evaluare, între constatările şi măsurile dispuse prin acest act, nu poate fi primit, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definesc sintagma de "act administrativ". Raportul de evaluare este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ doar în ceea ce priveşte constatările asupra încălcării regimului incompatibilităţilor sau a conflictelor de interese, calea de atac specială nefiind aplicabilă măsurilor de altă natură, care nu întrunesc condiţiile unui act administrativ. Sesizarea Parchetului nu face parte din categoria actelor cenzurabile pe calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, ci este supusă regulilor de procedură penală, astfel că acţiunea este inadmisibilă, sub aspectul verificării legalităţii sesizării organelor de urmărire penală.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, motivul de recurs vizând greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a raportului de evaluare contestat, în ceea ce priveşte măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază a fi fondată critica recurentei-reclamante privitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanţă, motiv de recurs care, deşi încadrat de recurentă în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând considerentele hotărârii de fond, Înalta Curte constată că acestea examinează doar criticile privitoare la sesizarea, de către intimata-pârâtă, a organelor de cercetare penală. Deşi reclamanta a contestat şi elementele de fapt şi temeiurile de drept reţinute în raportul de evaluare drept criterii ale stării de incompatibilitate, instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra motivelor de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată cu privire la aceste constatări.

Înalta Curte reţine că judecătorul are obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, instanţa trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul. În raport de pretenţiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor şi motivelor expuse de părţi, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil şi nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate, în limitele arătate prin prezenta hotărâre şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicţie.

În rejudecare, instanţa de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva motivelor de nelegalitate ale raportului de evaluare, formulate de reclamantă cu privire la constatarea stării de incompatibilitate şi sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Oraşului Năvodari, luând în considerare apărările formulate de pârâtă şi administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei. Totodată, instanţa de fond va avea în vedere şi criticile formulate de reclamantă prin cererea de recurs, referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 144/2007, în prezent abrogată, aspecte pe care instanţa de control judiciar nu apreciază a fi util a le analiza în prezentul stadiu procesual, dată fiind soluţia de casare cu trimitere la rejudecare.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa, în parte, sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în referire la constatarea stării de incompatibilitate şi sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Oraşului Năvodari, menţinând soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a aceluiaşi Raport de evaluare, cât priveşte sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 03 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 01.06.2016, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în referire la constatarea stării de incompatibilitate şi sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Primăriei Oraşului Năvodari.

Menţine soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a aceluiaşi Raport de evaluare, cât priveşte sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.