Extraordinary annulment for alleged omission of cassation ground: scope of review excludes substantive re-adjudication and confusion of administrative and penal jurisdiction standards

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual anterior formulării contestaţiei în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare şi Utilităţi Publice a solicitat anularea Ordinului nr. 343/2010 emis de această instituţie.

1.1. Soluţia instanţei de fond

Curea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 671 din 28 februarie 2017 a admis excepţia tardivităţii, invocată de către instanţă, din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare şi Utilităţi Publice, ca tardiv formulată.

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. motivând prin cererea de recurs că această hotărâre a fost pronunţată de un complet nelegal constituit, nu a fost motivată şi cuprinde motive contradictorii şi s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

1.3. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 2687 din 22 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare

Împotriva deciziei nr. 2687 din 22 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare la data de 23 iunie 2019 solicitând anularea acestei decizii în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul a prezentat următoarele argumente:

Potrivit art. 503 pct. (3) C. proc. civ. instanţa nu s-a pronunţat asupra faptului că Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C. nr. 343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu, punea în mişcare un act de corupţie. O corupţie prin care era jefuită populaţia pentru că era încălcat art. 1.666 alin. (2) din C. civ. care stipulează clar că: "Măsurarea, cântărirea, şi cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului". Trecerea în sarcina cumpărătorului a acestei operaţii prin Ordinul nr. 343/2010 este un act de corupţie prin care S.C. B. S.R.L. jefuia populaţia. Faptul doveditor al acestei proceduri de corupţie este că la baza lui stă o aberaţie termoenergetică prin care se complică o operaţie care în condiţii normale nu ar mai necesita un agent autorizat.

În condiţiile existenţei unui act de corupţie, contestatorul a apreciat că devine aplicabil şi art. 503 (1) privind alcătuirea instanţei.

În speţă apreciază că este vorba de Decizia Curţii Constituţionale privind judecarea cauzelor privind corupţia de un complet de 5 judecători. Cauza de faţă a fost judecată de un complet de 3 judecători.

Menţionează contestatorul faptul că încă de la primirea citaţiei privind judecarea cauzei era convins că nu sunt şanse pentru soluţionarea favorabilă a ei. Acest lucru este urmarea faptului că prin citaţie i se recomanda că poate să nu se prezinte la proces, cu condiţia să anunţe acest lucru.

Acesta susţine că s-a prezentat la proces că să vadă care sunt motivele pentru care urma să fie respins apelul. Mai întâi a fost întrebat de ce a arătat că se tergiversează procesul potrivit art. 522 din C. proc. civ., apoi, de ce a cerut anularea actului aşa de târziu. Contestatorul afirmă că a arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015 prin care s-a constat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din C. proc. civ. i-a permis să se adreseze unei instanţe superioare judecătoriei. În schimb acesta afirmă că nu a primit nicio întrebare privind corupţia şi nici pentru reprezentatul ANRSC.

Contestatorul afirmă că nu s-a înţeles nici de ce a solicitat anularea Ordinului 343/2010 nici de ce acest lucru trebuia făcut cât mai repede fiind o corupţie în derulare.

3. Apărarea formulată împotriva contestaţiei în anulare

Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare - A.N.R.S.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă având în vedere că formulează contestaţie în anulare împotriva sentinţei nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, hotărâre care nu este definitivă.

În cazul în care se va aprecia că excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind prematur introdusă.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

4. Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare.

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii contestaţiei în anulare invocate Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare - A.N.R.S.C. apreciază că acestea nu sunt întemeiate şi le va respinge ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte constată că s-a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2687 din 22 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi nu împotriva sentinţei nr. 671 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cum greşit a apreciat intimata Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare - A.N.R.S.C. În aceste condiţii, pentru formularea contestaţiei în anulare, contestatorul a respectat prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., republicat, considerente pentru care excepţia inadmisibilităţii nu este incidentă.

Cu privire la excepţia prematurităţii, invocată de intimata-pârâtă pe motiv că în promovarea contestaţiei în anulare nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ., contestatorul depunând contestaţia în anulare înainte de comunicarea deciziei, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ., republicat este un termen de decădere din dreptul de a formula contestaţie, însă nu reprezintă un termen procedural care să limiteze dreptul contestatorului de a formula contestaţie chiar înainte de comunicarea deciziei împotriva căreia formulează contestaţie în anulare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge şi această excepţie ca fiind neîntemeiată.

Înalta Curte trecând la analiza contestaţiei în anulare apreciază că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)

În speţă, Înalta Curte constată că se formulează de către contestator o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2687 din 22 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2016, întemeiând-o formal pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Din argumentele prezentate în cuprinsul contestaţie în anulare, instanţa constată că acesta face o confuzie între procedura privitoare la soluţionarea litigiilor în materia contenciosului administrativ şi fiscal şi litigiile ce fac obiectul competenţei instanţelor penale.

Contestaţia în anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.

Contestaţia în anulare formulată de contestator nu vizează modul în care instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre asupra căreia pot fi incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci opinia acestuia cu privire la procedura în care s-a desfăşurat procesul în faţa instanţei de recurs. Totodată, instanţa constată că în argumentarea contestaţiei în anulare, contestatorul face referire la o serie de aspecte ce ţin de fondul cauzei, iar în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa unuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.

Susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate, acesta prin promovarea contestaţiei lasă impresia că în fapt solicită o reanalizarea a argumentelor instanţei de control judiciar, care au condus la soluţia pronunţată, or acest lucru nu se poată face având în vedere că motivele prezentate nu se circumscriu condiţiilor de promovare a contestaţie, prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare nu poate avea caracterului unui "apel sau recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative prevăzute de textele legale reiterate mai sus.

Din această perspectivă, trebuie amintită jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru care, principiul securităţii raporturilor juridice reprezintă o garanţie esenţială a statului de drept, în general, şi a dreptului la un proces echitabil, în special, şi pentru care numai circumstanţe substanţiale şi imperative justifică redeschiderea procesului (cauza Stanca Popescu c. României).

Principiile generale privind admisibilitatea unei căi extraordinare de atac au fost reiterate de Curtea Europeană în cauza Mitrea c. României.

Curtea a reamintit că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei.

Având în vedere aceste împrejurări, motivele contestaţiei în anulare privind omisiunea cercetării vreunui motiv de casare invocat de recurent prin decizia nr. 2687 nr. 12 din 22 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sunt neîntemeiate.

Pentru considerente prezentate mai sus, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 508 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi a prematurităţii invocate de intimate Autroritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare şi Utilităţi Publice.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei 2687 nr. 12 din 22 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.