Appeal against audiovisual council fine for breach of right to image and audiatur et altera pars dismissed

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea efectelor deciziei nr. 328/18.06.2015, emise de către pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 24 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., reprezentată legal de administrator special B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1013 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa anulării deciziei contestate şi exonerarea sa de la plata amenzii.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă reiterând motivele din cerere de chemare în judecată a apreciat că s-a reţinut în mod greşit că prin conduita sa a încălcat prevederile art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia CNA nr. 220/2011 şi astfel s-a reţinut că decizia nr. 328/18.06.2015 este legală.

În drept a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat respingerea recursului ca nul întrucât nu se aduc critici sentinţei recurate, iar pe fond să se respingă ca nefondat şi să se menţină sentinţa ca fiind temeinică şi legală.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), apreciază că nu este întemeiată şi o va respinge.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., considerente pentru care excepţia nulităţii recursului nu este întemeiată, instanţa urmând a analiza cererea de recurs din perspectiva motivelor de casare reţinute mai sus.

Examinând fondul recursului, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

II.1. Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă constată că acesta este neîntemeiat.

În fapt, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta nu face referiri explicite pentru susţinerea acestui motiv de casare, însă Înalta Curte, prin invocarea acestui text legal se vede obligată să efectueze un control al sentinţei recurate din perspectiva acestuia. Astfel analizând sentinţa recurată apreciază că aceasta respectă întru totul prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, conform căruia instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă pronunţând o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părţi şi la textele de lege aplicabile în materie.

II.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză, criticile reclamantei apar ca nefondate, instanţa de fond statuând corect asupra normelor de drept aplicabile, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Înalta Curte în analiza temeiului de drept care a stat la baza sancţiunii aplicate reclamantei reţine următoarele aspecte relevante:

Prin decizia nr. 328/18.06.2015, Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat radiodifuzorul S.C. A. S.A. cu amendă în cuantum de 7000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 40 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual:

"(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt. (2) Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzaţiile. (…)."

În speţă, în raport de actele probatorii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt care a condus la sancţionarea contravenţională a reclamantei S.C. A. S.A.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că din raportul de monitorizare din data de 01.04.2015, în cadrul emisiunii "C.", difuzată în data de 14.03.2015, de la ora 21:00, unul dintre invitaţi a acuzat, în mod indirect o persoană, că a fost informator al Securităţii. Iar din raportul de monitorizare din data de 15.06.2015, în cadrul emisiunii "Newsroom" difuzată în data de 05.06.2015, de la ora 16:00, un realizator de emisiuni la acelaşi post de televiziune a adus acuzaţii unei persoane privind fapte ilegale.

În cele două situaţii s-a confirmat că moderatorul programelor nu a solicitat interlocutorilor să îşi probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice probele care le susţin, în raport de această conduită se confirmă şi încălcarea principiului audiatur et altera pars.

În aceste condiţii, în temeiul art. 91 din Legea nr. 504/2002, conform căruia:

"(1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 391 şi art. 48, precum şi ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate. (3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 RON la 100.000 RON." recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 7.000 RON.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. în insolvenţă, prin administrator special B. împotriva sentinţei civile nr. 1013 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.