Pension allowance termination upheld; military pensioners excluded from Law no. 8/2006 allowance.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei nr. 18224/05.01.2016, suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei şi obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3431 din 25 mai 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3139 din 19 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi a anulat decizia nr. 18224/05.01.2016 şi a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute prin decizia nr. 18224/2012 de la 01.01.2016 şi până la 01.08.2016.

A respins cererea având ca obiect suspendarea deciziei contestate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3139 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond spre o nouă judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta apreciază că prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În acest sens, recurenta a apreciat că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., care stabileşte că, hotărârile vor cuprinde "considerentele, în care se vor arata obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că sunt întrunite în cauză, condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât prin hotărârea dată, judecătorul fondului, în considerente, a omis să arate atât motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de către instituţia pârâtă, cât şi motivele de drept pe care se întemeiază soluţia.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Deoarece hotărârea nu cuprinde cerinţele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că sancţiunea care intervine este nulitatea hotărârii recurate potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece nu au fost respectate astfel cerinţele legale de formă prevăzute de 425 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa a reţinut în mod eronat că reclamantul era îndreptăţit anterior adoptării Legii nr. 83/2016 la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii pe considerentul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, motiv pentru care a admis cererea de chemare în judecată, înlăturând apărările formulate prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond, recurenta-pârâtă apreciază că primul capăt de cerere, cel referitor la anularea deciziei privind încetarea plăţii indemnizaţiei ar fi trebuit respins ca rămas fără obiect, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016, iar cel de-al doilea capăt de cerere ar fi trebuit respins ca neîntemeiat, având în vedere principiul enunţat de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

În drept, recurenta-pârâtă şi-a motivat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare şi nici nu şi-a exprimat opinia cu privire la cererea de recurs formulată de pârâtă.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată iniţial pe fond a recursului la data de 12 noiembrie 2019, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 29 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs formulată de pârâtă, Înalta Curte o apreciază întemeiată în limitele şi pentru motivele în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept

În fapt, reclamantul a dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

În considerarea prevederilor Legii nr. 8/2006, având în vedere şi calitatea sa de pensionar, reclamantul a beneficiat de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, drept stabilit prin decizia nr. 18224/2012.

Prin decizia nr. 18224/05.01.2016 s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei acordate în baza deciziei nr. 18224/2012, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

În drept Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, prevede la art. 1 "Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică".

La data de 01.01.2016, a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) şi art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit legii.

La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 07.05.2016 şi prin care au fost introduse următoarele modificări şi completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanţă pentru chestiunea de drept supusă dezlegării:

După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91, cu următorul cuprins:

"Art. 91 Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Instanţa de fond a reţinut că şi anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptăţit la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esenţială nefiind problema contributivităţii ci faptul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noţiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006.

Instanţa de recurs reţine însă că problema de drept care face obiectul prezentei cauze a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepţiunea acestei prevederi legale) nu intră şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare).

Raportat la soluţia menţionată şi dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 1 şi art. 91 din Legea nr. 8/2006 este rezultatul unei greşite aplicări a legii, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în considerentele deciziei menţionate s-a reţinut expres că prevederile art. 91 din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoaşterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepţia, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenţionale mai favorabile (paragraful 74).

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că în România există două sisteme de pensii, respectiv sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor de serviciu (ocupaţionale) cum este cea de care se bucură militarii, iar Legea nr. Legea nr. 8/2006 a avut în vedere doar pensionarii sistemului public de pensii.

Or, tocmai această interpretare a fundamentat soluţia primei instanţe, motiv pentru care recursul va fi admis, iar sentinţa urmează a fi reformată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului A., constatându-se că decizia nr. 18244/05.01.2016 este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, fiind datoare potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a da o calificare juridică corectă solicitărilor părţilor, constată că, în drept, motivele de casare vizând nerespectarea exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se încadrează în punctul 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din această perspectivă însă, recursul este nefondat, considerentele explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare referitor la nemotivarea hotărârii instanţei de fond.

2. Temeiul juridic şi soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând în fond, va respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE împotriva sentinţei civile nr. 3139 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea cererii de suspendare a deciziei nr. 18224/05.01.2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.