Whether the Guarantee Fund may reject an insurer's payment claim for theft due to missing initial documentation without first formally requesting supplementary documents.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.06.2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 313 din 02.06.2016 si obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 36.349,69 RON reprezentând despăgubire în dosarul de daună CMR/B/2729;

- obligarea paratei la plata dobânzii legale începând cu 02.06.2016 şi până la data plăţii efective şi integrale a prejudiciului;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2834 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a anulat decizia nr. 313/02.06.2016 obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 36349,69 RON, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 02.06.2016 şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2834 din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea contestaţiei şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei FGA nr. 313 din 02.06.2016.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea acestei critici recurentul afirmă că obiectul prezentei cauze este determinat de faptul că reclamanta intimată a depus la FGA o serie de documente în susţinerea creanţei sale, iar după analizarea de către pârât şi emiterea deciziei de respingere, reclamanta intimată a înţeles să depună un document adiţional, respectiv Anexa la poliţa de asigurare încheiată.

Contestaţia formulată de către reclamanta intimată împotriva Deciziei FGA se întemeiază pe argumentul conform căruia FGA avea obligaţia solicitării de completare a documentaţiei. Recurentul afirmă că pe de-o parte, nu poate solicita depunerea unui document despre care nu are cunoştinţă că există, iar pe de altă parte, Legea nr. 213/2015 stabileşte obligaţia petentului de a depune înscrisurile justificative în susţinerea creanţei sale.

În argumentarea acestei opinii, recurentul-pârât afirmă că dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 nu exonerează reclamanta-intimată de la obligaţia de depunere a documentelor în susţinerea creanţei sale, întrucât dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 dispun cu claritate asupra faptului că petentul, odată cu depunerea cererii de plată la FGA, trebuie să anexeze înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

Recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut argumentul reclamantei-intimate conform căruia, pârâtul s-a limitat la analizarea documentelor depuse de reclamanta-intimată, fără a-i comunica eventualele lipsuri din dosarul de daună.

În raport de aceste argumente, recurentul-pârât apreciază că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind obligaţia FGA de a solicita completarea documentaţiei, fără a ţine seamă de circumstanţele concrete ale speţei, faptul că recurentul pârât nu putea solicita depunerea unui document despre care nu avea cunoştinţă că există.

În drept, şi-a motivat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată iniţial pe fond a recursului la data de 12 noiembrie 2019, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 29 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că prin Decizia FGA nr. 313102.06.2016 a fost respinsă cererea de plată înregistrată la Registratura FGA sub nr. x/20.01.2016, de către reclamanta A. S.A pentru suma de 36.349.69 RON, reprezentând contravaloarea mărfii furate.

În motivarea deciziei s-a arătat că, respingerea sumei solicitate a avut la bază faptul că poliţa CMR nr. x încheiată între societatea de asigurare B. S.A. şi A. S.A nu include şi riscul de furt, conform condiţiilor de asigurare, acest risc fiind preluat conform Cap. 5 pct. 5.4 din condiţiile de asigurare Cod AG-2100004-CA, parte integrantă la contractul de asigurare. Potrivit dispoziţiilor contractuale ale punctului 5.4 privind prejudiciile asigurate, la solicitarea asiguratului şi numai în schimbul plăţii unei prime suplimentare, asigurătorul acoperă şi prejudiciile provocate prin furtul mărfurilor.

Din înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, la data de 23.10.2014, intimata-reclamantă a încheiat cu B. S.A. "Poliţa privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate în trafic internaţional pe şosele nr. x". Valabilitatea poliţei de asigurare cuprindea perioada 27.10.2014 - 26.10.2015 şi prin aceasta au fost asigurate bunurile transportate cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, inclusiv pentru riscul la furt conform "Anexei la poliţele privind asigurarea civilă a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate în trafic internaţional pe şosele" .

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei în raport de legislaţia aplicabilă în materie şi materialul probator propus de părţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 213/2015, "Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege", iar în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, "în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă".

Din textele legale indicate mai sus rezultă o serie de obligaţii pe care Fondul de Garantare le are în cadrul procedurii de despăgubire pentru creditorii de asigurări.

În speţă, nu pot fi primite criticile invocate de recurentul-pârât în măsura în care art. 16 din Legea nr. 213/2015 prevede că, "În toate cazurile când consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".

Recurentul-pârât nu face dovada că a solicitat completarea documentaţiei astfel cum prevede textul legal citat anterior, astfel şi din această perspectivă, instanţa de fond a făcut o analiză corectă a cauzei.

Înalta Curte, având în vedere întreaga situaţie de fapt şi conţinutul dispoziţii legale aplicabile în cauză, enunţate mai sus, apreciază ca fiind corectă concluzia instanţei de fond conform căreia, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru admiterea cererii sale de plată înregistrată la Registratura FGA sub nr. x/20.01.2016.

2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate

În consecinţă, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinţei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reţinând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva sentinţei civile nr. 2834 din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.