Suspendation of fiscal damages claim pending final resolution of security measure annulment

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală Deva la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanţiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligaţii fiscale de 9.860.120 RON.

2. Hotărârea primei instanţe împotriva căreia s-a formulat cererea de recurs

Prin încheierea din 06 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. 296/33/2017 aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 225/16.07.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Această decizie nu este definitivă recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de fond a reţinut şi că reclamanta a arătat că măsurile asigurătorii au încetat de drept în temeiul art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală respectiv pentru că titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii.

Instanţa de fond a reţinut că deşi reclamanta face referire şi la obligaţia organelor fiscale de a ridica din oficiu măsurile asigurătorii şi la încetarea procesului penal desfăşurat împotriva sa, acţiunea formulată este una întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care are ca premisă existenţa unui act administrativ nelegal.

Deosebit de important este faptul că reclamanta a şi justificat competenţa curţii de apel prin raportare la valoarea pentru care s-a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, valoare mai mare decât pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Concluzia care se impune este aceea că în soluţionarea prezentei cauze nu se poate ignora problema existenţei unui act nelegal.

Or, caracterul nelegal al actului a fost stabilit doar cu titlu nedefinitiv în dosarul nr. x/2017, sentinţa civilă nr. 225/16.07.2017 pronunţată în respectivul dosar fiind atacată cu recurs.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că este necesară suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a respectivei cauze.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 06 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii recurate şi în rejudecare să se respingă cererea de suspendare cu consecinţa repunerii cauzei pe rol şi a judecării cauzei.

În motivarea cererii de recurs, recurenta apreciază că în prezenta speţă, se menţin premisele care au determinat pronunţarea sentinţei civile nr. 225 din data de 16.07.2017 în dosarul nr. x/2017, privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurători.

În prezenta speţă au devenit incidente şi dispoziţiile art. 213 alin. (7) şi alin. (8) Codul de procedură fiscală.

Potrivit alin. (7) în situaţia în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanţă acestea încetează dacă titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligaţia să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cei mult două zile de ia împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanţia. În speţă, titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat societăţii A. S.R.L. în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii, de altfel, organele abilitate nu au mai emis niciun titlu de creanţa faţă de societatea A. S.R.L..

Astfel, recurenta apreciază că la data de 21.09.2017 a intervenit încetarea de drept a măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia menţionată anterior. Astfel, DRAF 5 Deva, în calitate de organ competent, avea obligaţia să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite împotriva societăţii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de şase luni sau un an.

Termenul de şase luni în interiorul căruia organul competent avea posibilitatea să procedeze la emiterea şi comunicarea titlului de creanţă s-a împlinit la 21.09.2017. Nefiind incident niciun caz excepţional, acest termen nu a fost prelungit. Mai mult, organul competent avea obligaţia ca din oficiu să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii în cel mult două zile de la data împlinirii termenului de şase luni.

Recurenta-reclamantă mai arată că prin încheierea penală nr. 532 din data de 24.08.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva ordonanţei emisă la data de 14.05.2018 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) C. pen., de societatea A. S.R.L.. încheierea penală nr. 532 din data de 24.08.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 este definitivă. În aceste condiţii, în speţă nu se confirmă existenţa excepţiei prevăzute de art. 213 alin. (8) Codul de procedură fiscală pentru întârzierea ridicării măsurilor asigurătorii.

Aceasta susţine şi că pârâtele au procedat la ridicarea măsurilor asigurătorii, prin Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii nr. x din data de 17.10.2017, iar scrisoarea de garanţie bancară a fost restituită, aspecte pe care pârâtele le-au recunoscut prin întâmpinarea şi notele scrise depuse în faţa Curţii de Apel Cluj. În aceste condiţii, suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 ar prelungi nejustificat soluţionarea acestei cauze.

Pentru aceste motive apreciază că încheierea din data de 6.05.2019 a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative de procedură statuate de dispoziţiile art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât, aşa cum am arătat, soluţia care se va pronunţa în dosarul de referinţă nu depinde de soluţia care se va dispune în dosarul nr. x/2017, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 213 alin. (7) şi (8) Codul de procedură fiscală şi a Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii nr. x din data de 17.10.2017.

În raport de argumentele expuse, recurenta solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să constate că încheierea civilă din data de 6.05.2019 de Curtea de Apel Cluj este lovită de nulitate fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În drept, recurenta-reclamantă şi-a motivat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a încheierii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, trecând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă constată că acesta este neîntemeiat.

În speţă, în ceea ce priveşte suspendarea soluţionării cauzei, Curtea de Apel Cluj a reţinut că acţiunea formulată de reclamantă vizează obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanţiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligaţii fiscale de 9.860.120 RON.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, prin sentinţa civilă nr. 225/16.07.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Această decizie nu este definitivă, împotriva sa formulându-se recurs, care la data pronunţării încheierii din 06 mai 2019 era înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nesoluţionat.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"

În condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată priveşte obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sumelor achitate de către reclamantă pentru garanţiile imobiliare instituite în favoarea pârâtelor, ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii stabilite pentru obligaţii fiscale de 9.860.120 RON, iar litigiul ce formează obiectul cererii de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu este soluţionat definitiv, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a suspendat în mod corect cauza, până la pronunţarea unei soluţii definitive în dosarul x/2017

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, instanţa de fond făcând corect aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.