Whether an airline’s retention of a flight attendant on the ground based on union membership constitutes discrimination under O.G. 137/2000

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Sucursala Otopeni a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. prin C. şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, următoarele:

(A) anularea în parte a Hotărârii nr. 490/04.11.2015 pronunţate de CNCD prin Colegiul Director în dosarul nr. x/2015 în sensul:

(i) admiterii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a SAP şi a semnăturii SAP pe Petiţie;

(ii) admiterii în tot a excepţiei necompetenţei materiale a CNCD, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea la sol a petentei - pârâte, faptă considerată de CNCD ca fiind discriminatorie;

(iii) respingerii în tot a petiţiei ca neîntemeiată, iar, pe cale de consecinţă:

a. exonerarea reclamantei A. de la plata amenzii contravenţionale în cuantum total de 20.000 RON, aplicată prin punctul 6 din dispozitivul Hotărârii nr. 490/04.11.2015;

b. exonerarea reclamantei A. de obligaţia de a publica rezumatul Hotărârii CNCD nr. 490/04.11.2015 în mass-media de circulaţie naţională şi în propria publicaţie care se distribuie călătorilor, impusă prin punctul 7 din dispozitivul hotărârii atacate;

(B) menţinerea dispoziţiilor neatacate ale Hotărârii nr. 490/04.11.2015;

(C) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1806 pronunţată în data de 30 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. Sucursala Otopeni, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a obligat reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 6740 RON cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. Sucursala Otopeni, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza pe fond să se admită acţiunea.

În dezvoltarea motivării recursului recurenta-reclamantă arată:

Instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţiii şi cu încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv şi-a încălcat obligaţia de a stărui în lămurirea pe deplin a tuturor circumstanţelor de fapt ale cauzei şi de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Prima instanţă a aplicat greşit prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în sensul în care nu a analizat efectiv modul în care în cauză au fost îndeplinite condiţiile pentru ca fapta invocată să fie calificată drept faptă de discriminare (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În acest sens apreciază că judecătorul fondului a reţinut eronat că rapoartele şi sesizările depuse de societatea reclamantă dovedesc existenţa unei divergenţe între pârâtă şi colegii săi, dar că temeinicia celor sesizate este îndoielnică. Arată că aceste documente nu au fost niciodată contestate sub aspectul conţinutului de pârâta B., iar dacă reclamanta nu ar fi reacţionat la sesizări s-ar fi creat breşe în procesul de coordonare a resurselor echipajului de cabină la bordul aeronavelor cu efect direct asupra siguranţei zborului.

Subliniază că nesolicitarea intimatei-pârâte de a desfăşura activităţi de zbor nu este un caz singular, societatea dispunând această măsură ori de câte ori a considerat necesar, prin urmare tratamentul pretins diferenţiat nu este discriminatoriu, ci este unul justificat obiectiv de scopul legitim al A. de asigurare prin toate mijloacele posibile a siguranţei zborurilor şi îndeplinirii obligaţiei legale de dezvoltare şi menţinere a unui program de siguranţă şi prevenire a accidentelor.

Un alt aspect neluat în seamă de instanţa de fond a vizat faptul că, deşi a luat act de corespondenţa recurentei cu Autoritatea de Aviaţie Civilă din Ungaria care a confirmat legitimitatea măsurilor luate, judecătorul fondului a trecut peste acestea apreciind că măsura are legătură cu criteriul sindical.

Mai mult apreciază că în mod eronat Curtea de Apel a reţinut că salariul pârâtei a fost afectat prin reţinerea în mod nejustificat a acesteia la sol, întrucât acest aspect ţinea de executarea contractului de muncă şi siguranţa zborurilor.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare cuprinsul căreia invocă excepţia inadmisibilităţii recursului şi în subsidiar solicită respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar concluzii scrise şi practică judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, întrucât recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Cod procedură, nefiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul a supus verificării instanţei de contencios administrativ Hotărârea nr. 490/04.11.2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care, soluţionând petiţia nr. 3615/25.05.2015 depusă de B. prin C., s-a stabilit că reţinerea la sol a petentei, însoţitoare de zbor, reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (5) şi art. 7 lit. f) şi g) din O.G. nr. 137/2000.

În consecinţă, prin hotărârea contestată a fost aplicată o amendă contravenţională în valoare de 20.000 RON şi a fost obligată societatea reclamantă să comunice rezultatul hotărârii în mass media de circulaţie naţională.

În esenţă, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut: că reţinerea la sol a reclamantei întrucât era membru de sindicat, reprezintă o discriminare.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că a existat, contrar susţinerilor reclamantei, un dezacord al conducerii societăţii cu privire la membrii de conducere ai sindicatului, care au fost consemnaţi la sol şi că prin hotărârea nr. 260/2015 Consiliul a constatat discriminarea membrilor de sindicat de către A..

În ceea ce priveşte reţinerea la sol a pârâtei B., prima instanţă a reţinut că, reclamanta a afirmat în acţiune că sancţionarea disciplinară de reţinere la sol a intervenit ca urmare a unor sesizări primite din partea unor colegi ai acesteia, persoane care au apreciat că siguranţa zborurilor ar fi periclitată în cazul participării ca membru al echipajului de cabină, întrucât crea şi menţinea o stare de tensiune şi nesiguranţă în raport cu ceilalţi colegi pentru simplu fapt că aveau o opinie diferită cu privire la afilierea sindicală şi refuzau să devină membrii de sindicat.

Soluţia pronunţată de curtea de apel este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, este nefondat.

Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând cu nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, etc.

Susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, încălcând principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu a analizat întregul probatoriu administrat în cauză, nu poate fi reţinută ca fondată.

Recurenta susţine că instanţa nu a studiat probele esenţiale ale dosarului, nu a analizat şi nu a menţionat în motivare declaraţiile martorilor D., E. şi F. şi nu a analizat răspunsurile date de pârâtă în cadrul interogatoriului administrat, etc. aspecte ce nu atrag incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci ar putea fi eventual analizată ca o carenţă de motivare a sentinţei recurate aflată sub incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici din acest punct de vedere însă susţinerile recurentei nu pot fi reţinute ca fiind fondate, deoarece hotărârea recurată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., expunând situaţia de fapt reţinută de instanţă în baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care e întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Instanţa de recurs arată că hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă o înşiruire a tuturor probelor administrate în cauză, ci aşa cum precizează art. . 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., starea de fapt reţinută, în cuprinsul acesteia urmând a fi menţionate probele reţinute ca relevante şi care au condus instanţa la soluţia pronunţată.

Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Judecătorul fondului în cuprinsul hotărârii atacate a interpretat în mod corect prevederile art. 2 alin. (1) şi (5) şi ale art. 7 lit. f) şi g) din O.G. nr. 137/2000 cu referiri la circumstanţele concrete ale cauzei, constituind un răspuns explicit al instanţei la problema dedusă judecăţii.

Astfel, acţiunea reclamantei (reţinerea pe sol a pârâtei B., însoţitoare de zbor pe o perioadă lungă de timp doar pe baza unor declaraţii unor persoane care nu erau membrii de sindicat) conduce la crearea unui cadru intimidant şi ostil. De altfel, reclamanta prin cererea de chemare în judecată recunoaşte că reţinerea la sol a intimatei-pârâte se datorează faptului că este membru de sindicat, sindicat ce nu era agreat de către conducere.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că decizia luată s-a bazat pe o evaluare subiectivă, care a dezavantajat-o pe pârâtă membru de sindicat.

Înalta Curte va avea în vedere puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 881/16.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1237/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că societatea recurentă a concediat discriminatoriu o serie de angajaţi, singurul criteriul fiind acela că erau membrii de sindicat.

Instanţa de fond a reţinut pertinent că singura persoană cu funcţie de conducere din sindicat, care rămăsese în interiorul companiei, era pârâta.

În ceea ce priveşte corespondenţa dintre reclamantă şi Autoritatea de Aviaţie Civilă din Ungaria, trebuie precizat că, chiar dacă această autoritate din urmă şi-a dat acceptul pentru aplicarea măsurii suspendării temporare a dreptului de a zbura ca membru al echipei de cabină al pârâtei B., măsura nu trebuia să reprezinte o ingerinţă în dreptul persoanei la libertatea sindicală, apărat de art. 11 din Convenţia Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată din întregul probatoriu administrat, chiar din declaraţiile martorilor, că, în perioada în care aproape toţi membrii de sindicat au fost concediaţi sau forţaţi să îşi dea demisia, pârâta a fost obligată să rămână la sol întrucât era membru de sindicat, situaţie clar discriminatorie.

În mod corect a reţinut judecătorul fondului că drepturile salariale ale petentei-pârâte au fost afectate prin decizia luată, aspect care rezultă chiar chiar motivarea acţiunii, reclamanta afirmând că i-a acordat doar salariul de bază, întrucât celelalte drepturi salariale de care ar fi putut beneficia dacă nu ar fi suportat măsura incriminată erau condiţionate exclusiv de îndeplinirea efectivă a atribuţiunilor de zbor (obţinerea procentului de 10/% din valoarea vânzărilor la bord condiţionat de vânzarea efectivă de către însoţitorul de bord a produselor, procent care se adăuga la o altă anexă salariale derivată din îndeplinirea atribuţiei de zbor, fiind oricum dependent de îndeplinirea efectivă a atribuţiunilor de zbor).

În concluzie, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a aplicat un tratament discriminatoriu petentei-pârâte, prin care a încălcat dreptul la apartenenţă sindicală, respectiv dreptul la prestarea muncii, circumscris atribuţiilor aferente funcţiei deţinute (în speţă atribuţia de însoţire zbor definitorie a funcţiei de însoţitor de zbor pe care o deţine petenta), necondiţionat de criterii precum cel al activităţii sau apartenenţei sindicale, adecvat dispoziţiilor art. 7 lit. f) şi g), raportat la art. 1 alin. (2) lit. d), pct. (IX), coroborat cu art. 2, alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 39 alin. (1), lit. m) din Legea nr. 53/2003, precum şi cu art. 40 alin. (1) din Constituţia României.

Reţinând că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atacată este legală şi temeinică, în mod judicios prima instanţă a respins acţiunea reclamantei considerând-o neîntemeiată reţinând că reclamanta a aplicat un tratament discriminatoriu pârâtei-petente, încălcându-i acesteia drepturile statuate de Constituţia României şi C.E.D.O.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SUCURSALA OTOPENI împotriva sentinţei nr. 1806 din 30 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2019.