Annulment motion rejected; prior decision upholding dismissal stands

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3216 din 25 octombrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată în mod formal pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestatoarea susţine, în esenţă, că pentru data de 25 octombrie 2017 când a avut loc judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanţa încălcând dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) şi j) C. proc. civ.

De asemenea, se mai susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece contestaţia în anulare a fost corect motivată în drept şi în fapt şi se impunea admiterea acesteia.

În opinia contestatoarei, au fost încălcate şi prevederile art. 248 alin. (5) şi ale art. 424 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât instanţa a emis o "decizie", deşi trebuia să pronunţe o "încheiere".

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citată la soluţionarea contestaţiei în anulare şi nici nu a fost prezentă la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă şi ipoteza greşelii materiale.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speţă, contestatoarea critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 25 octombrie 2017, însă acest lucru nu este susţinut de actele şi lucrările dosarului.

În ceea ce priveşte acest prim motiv al contestaţiei în anulare, referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 157 alin. (1) lit. c), h) şi j) din C. proc. civ., se reţine că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, citaţia va cuprinde: numărul dosarului, indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă.

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din analiza textului de lege menţionat, se constată că doar lipsa menţiunii de la lit. c), dintre cele invocate de contestatoare, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cerinţele prevăzute la lit. h) şi j) nefiind sancţionate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citaţia emisă contestatoarei pentru termenul din 17 ianuarie 2018, când s-a soluţionat calea de atac a contestaţiei în anulare, se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că acestea se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare.

Se reţine, aşadar, că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu ne aflăm în prezenţa unei hotărâri date asupra recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs să fie rezultatul unei erori materiale, or, în cauză, nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa acestei situaţii.

Înalta Curte constată faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu s-a soluţionat un recurs promovat de contestatoare, ci s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare.

Prin urmare, în cauză nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Deşi formal contestatoarea şi-a fundamentat cererea pe aceste dispoziţii legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele invocate de către contestatoare în susţinerea cererii sale nu pot fi încadrate în textele de lege invocate drept temei al căii de atac exercitate în cauză.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3216 din 25 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.