Ineligibility of reimbursement for works lacking ex-ante CATAP acquisition approval under public funding procedures

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta A. S.R.L. Brăila a solicita în contradictoriu cu pârâtul MADR - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor anularea deciziei nr. 2/5.07.2016 şi a Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015 precum şi rambursarea sumei de 2.0276.888,01 RON. 1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 368/F din 06 decembrie 2016 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 368/F din 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. - Filiala Bucureşti SDPRL a declarat recurs, prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele considerente:

Nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. rezultă din modul de redactare al sentinţei, simpla trimitere la textul din Manualul M 007-08 referitoare la succesiunea în timp a obţinerii avizului achiziţiei de lucrări din partea CATAP şi la depunerea cererii de rambursare nu echivalează cu motivarea hotărârii în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi, în aceeaşi măsură, considerentele referitoare la neregulile reţinute de procesul-verbal nr. x din 15.12.2015, sunt inexistente (fila x alin. (5) din sentinţă).

Instanţa este în eroare, întrucât avizul pentru achiziţia de lucrări solicitate la plata nu poate fi decât posterior tuturor cheltuielilor efectuate pe stadii de lucrări aferente fiecărei cereri de rambursare în parte şi nicio cheltuială făcută după obţinerea avizului nu poate fi plătită de autoritate în baza cererii de rambursare formulată de beneficiar (în dosarul cererii de rambursare nr. x/28.11.2014 nu există niciun înscris din care să rezulte că s-au făcut cheltuieli după avizarea achiziţiei solicitate la plată).

Nu poate fi considerată motivare, confuzia instanţei referitoare la declaraţiile de conformitate a betonului întărit - 16 la număr - despre care afirmă că au fost întocmite la data de 30.01.2015 şi nu există asemenea înscrisuri la dosarul aferent cererii de rambursare nr. x/28.11.2014, din moment ce plata s-a făcut la data de 18.12.2014, pentru achiziţii de lucrări anterioare acestei date. De altfel, nici procesul-verbal nr. x din 15.12.2014 nu a sesizat aşa-zisa neregulă cu care instanţa îşi motivează soluţia pronunţată.

Referitor la celălalt motiv de nelegalitate - prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca neeligibilă suma de 2.027.888,01 RON pe motiv ca nu fost avizată achiziţia de lucrări anterior depunerii cererii de rambursare nr. x/28.11.2014 şi că ar fi executat o parte din lucrări în afara contractului nr. x/12.1.1.2014.

Reţinerea ca neeligibilă a sumei s-a făcut în baza Manualului de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi, Cod manual M07-08 care stabilea că cererea de rambursare cuprinde numai cheltuielile pentru care achiziţia de lucrări a primit, anterior, aviz favorabil din partea C.A.T.A.P.

La data de 28.11.2014 a fost depusă cererea de rambursare nr. x, iar la data de 03.12.2014 C.A.T.A.P. prin notificarea nr. x a avizat favorabil achiziţia de lucrări, verificarea în teren s-a făcut la data de 09.12.2014 de către C.R.P.O.P. Galaţi, potrivit adresei nr. x/04.12.2014, raportul fiind avizat favorabil la data de 13.12.2014 de către Serviciul Verificări Management Bucureşti, iar plata sumei aferente cererii de rambursare nr. x s-a făcut la data de 18.12.2014.

Manualul de Procedură pentru Verificările de Management şi Autorizarea Plaţilor, cod M07-08 ediţia a VIII-a a fost modificat prin instrucţiunile 136/10.12.2014, şi a stabilit că avizarea dosarului de achiziţie lucrări se face în interiorul cererii de rambursare, înainte de finalizarea verificărilor la nivelul C.V.M.

In aceste condiţii art. C din anexa V a contractului de finanţare nr. x/2013 au fost modificate implicit, prin modificarea Manualului, norma de drept material din contractul nr. x/2013 fiind modificată implicit, în sensul că avizul pentru achiziţiile solicitate la plată se face până la finalizarea verificărilor la nivelul C.V.M.

În aceste condiţii, plata sumei de bani aferente cererii de rambursare nr. x s-a făcut la data de 18.12.2014, deoarece s-a avut în vedere modificarea Manualului. Finalizarea verificărilor de către Serviciul Verificări Management, devenit Departament după modificare, (la data de 13.12.2014, după intrarea in vigoare a modificărilor).

La data efectuării controlului 06.10.2015 - 09.10.2015 şi la data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, 14.12.2015, era în vigoare Manualul modificat, iar autoritatea contractantă prin organele de control a avut o conduită culpabilă, o culpă exclusivă, care reprezintă un veritabil abuz de putere, care a condus la nelegalitatea actului administrativ atacat.

La momentul judecăţii norma de drept material în vigoare este cea din data de 10.121014 care stabileşte că avizarea achiziţiei de lucrări,/bunuri/servicii se face până la finalizarea verificărilor de către C.V.M.

Mai mult, instanţa a interpretat greşit chiar textul de lege aplicat, sancţiunea fiind aplicată pentru inexistenta avizului C.A.T.A.P. care face achiziţia neeligibilă; or, recurenta deţinea avizul C.A.TA.P, pentru că în lipsa acestuia până la finalizarea verificărilor de către C.V.M. nu primea suma aferentă cererii de rambursare nr. x/28.11.2014.

Situaţia este identică şi cu privire la construcţia celor 2 puţuri în valoare de 380.209,77 RON fără T.V.A., fiind relevante aceleaşi argumente ca şi pentru ipoteza anterioară.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.. Deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., nu aduce nicio critică ce s-ar circumscrie acestor motive de recurs.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de recurentă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În urma vizitei în teren s-a constatat că beneficiarul a depus cererea de rambursare înainte de avizarea achiziţiei; aşa cum reiese din documentele celor două dosare, beneficiarul A. S.R.L. a primit avizarea achiziţiei de lucrări în baza contractului nr. x/12.11.2014 încheiat C. S.R.L. prin notificarea nr. 326.241/03.12.2014, iar cererea de rambursare privind cheltuielile aferente acestui contract a fost depusă la CRPOP Galaţi în data de 28.11.2014.

Beneficiarul nu a depus la Dosarul cererii de rambursare nr. x avizul CATAP privind achiziţiei de lucrări pentru contractul nr. x/12.11.2014, dar cu toate acestea, cererea de rambursare este declarată conformă, încălcându-se astfel prevederile procedurale expuse mai sus.

Nici Raportul Vizitei pe Teren nr. x/09.12.2014 nu conţine vreo o menţiune despre acest aspect şi, în baza acestuia cererea de rambursare a primit bun de plată, fiind avizată suma de 2.686.954,10 RON, din care 2.027.888,01 RON pentru lucrările efectuate în baza contractului nr. x/12.11.2014.

Alte aspecte constatate de echipa de control din cadrul DGCAI sunt legate de existenţa la dosarul cererii de rambursare verificată, în speţă cererea nr. x, a unor documente care arată faptul că lucrările de construcţie şi de pregătire a amplasamentului au fost începute înainte de încheierea contractului de lucrări nr. x/12.11.2014 (raportul de execuţie lucrări depus la cererea de rambursare nr. x, certifică faptul că lucrările privind terasamentele, construcţiile - rezistenţă şi arhitectură - alimentare cu apă, puţuri forate şi organizare de şantier s-au desfăşurat în perioada 13.11.2014 -28.11.2014), fapt infirmat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Rezultă concluzia că C. S.R.L. a început lucrările de construcţie aferente contractului nr. x/12.11.2014 înainte de data încheierii acestuia.

Contractul nr. x/25.06.2014 a fost reziliat prin actul adiţional nr. x/27.10.2014, motivul fiind neavizarea dosarului de achiziţie, transmisă prin notificarea nr. x/24.10.2015; dar ulterior, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a reluat procedura de achiziţie lucrări, fiind declarat câştigător tot S.C. C. S.R.L. cu care a încheiat contractul nr. x/12.11.2014, confirmându-se neregula constatată de către DGP AM POP - Serviciul Verificări de Management, transmisă DGCAI prin adresa DGP AMPOP nr. x/03.07.2015.

S-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată, în raport de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că subzistă criterii legale pentru reducerea motivată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor (valoarea obiectului cauzei, activitatea desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei)

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 21 iunie 2019.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015 întocmit de către MADR - Direcţia Generală de Control Antifraudă şi Inspecţii urmare a activităţii de control desfăşurată în perioada 6-9.10.2015 s-a constatat că cererea de rambursare nr. x conţine cheltuieli care reprezintă lucrări efectuate de constructorul C. S.R.L. înainte de data încheierii contractului de lucrări nr. x/12.11.2014, contrar celor prezentate în Raportul de execuţie lucrări anexat cererii, unde se prezintă faptul că lucrările au fost executate în perioada 13.11.2014 - 28.11.2014;

Cererea de rambursare nr. x a fost declarată conformă cu toate că achiziţia de lucrări pentru contractul nr. x/12.11.2014 nu primise avizul C.A.T.A.P., încălcându-se prevederile Manualului de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M07-08:

"Cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziţiei. În acest sens, pentru verificarea conformităţii administrative a Cererii de Rambursare, beneficiarii vor ataşa dosarului avizele favorabile emise de CATAP, aferente procedurilor de achiziţie pentru care se solicită decontarea cheltuielilor în cadrul cererii de rambursare. Achiziţia care nu are aviz favorabil devine cheltuială neeligibilă."

În consecinţă, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia restituirii debitului în cuantum de 2.0276.888,01 RON, împotriva Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 15.12.2015, reclamanta A. S.R.L. Brăila formulând contestaţie prealabilă, respinsă prin Decizia nr. 2/5.07.2016 emisă de către MADR - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor.

Reclamantă nu neagă realitatea constărilor faptice ale echipei de control dar arată, în privinţa primei constatări, că neregula sancţionabilă privind constatarea cheltuielilor neeligibile este lipsa avizului favorabil din partea autorităţii şi nu cronologia datelor depunerii cererii de rambursare. Însă conform Manualului de procedură pentru certificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M007-08 rezultă fără putinţă de tăgadă că ordinea succesiunii operaţiilor o reprezintă obţinerea, mai întâi a avizului favorabil C.A.T.A.P. pentru o anumită cheltuială şi, apoi depunerea cererii de rambursare.

O prevedere similară există chiar în anexa V a contractului de finanţare unde la punctul C se arată expres "Cererea de rambursare se depune după primirea avizului CATA|P pentru achiziţiile solicitate la plată.", contract asumat de către reclamantă, astfel că aceasta nu se poate prevala de necunoaşterea sau ambiguitatea procedurii.

În ceea ce priveşte constatarea unei neconcordanţe între data încheierii Contractului de lucrări între A. S.R.L. şi C., 12.11.2014 şi data declaraţiilor de conformitate pentru betonul armat s-a apreciat că în mod just a fost dedusă suspiciunea autorizării eronate la plată a contravalorii lucrărilor aferente Centralizatorului situaţiilor de plată din 28.11.2014 şi sancţionată corespunzător. Nu poate fi reţinută eroarea comisă de către reclamantă prin ataşarea la Cererea de rambursare nr. x a 16 declaraţii de conformitate a betonului întărit care a fost turnat pentru proiectul "Fermă piscicolă". Având în vedere că au fost depuse nu mai puţin de 16 astfel de declaraţii, rezultă fără dubiu că fiind obţinerea finanţării prin decontarea unor cheltuieli care au fost efectuate într-o fază anterioară obţinerii avizelor necesare.

Nu pot fi luate în considerare declaraţiile de conformitate pentru betonul întărit depuse la dosar, acestea fiind întocmite la data de 30.01.2015, ulterior depunerii cererii de rambursare nr. x, respectiv 28.11.2014.

Cu privire la celelalte constatări s-a apreciat că acestea sunt corecte prin prisma faptului că vizează operaţiuni şi cheltuieli efectuate anterior obţinerii avizului C.A.T.A.P., prin urmare neeligibile.

2. Analiza motivelor de casare

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de pârâta-intimată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă s-a conformat exigenţelor dispoziţiilor art. 489 alin. (2), raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că este posibilă exercitarea controlului judiciar, prin prisma argumentelor aduse în susţinerea motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate.

De altfel, recurenta a susţinut aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor Manualului de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M 07-08, urmare a modificării prin Instrucţiunile nr. 136/10.12.2014.

Pe de altă parte, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, sentinţa atacată fiind redată într-o exprimarea neechivocă a soluţiei.

În ceea ce priveşte motivele de casare, invocate de recurentă, Înalta Curte, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru cele ce urmează.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv ale Manualului de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M 07-08, ediţia a VIII-a, modificate prin Instrucţiunile nr. 136/10.12.2014, raportat la plata cererii de rambursare nr. x din 28.11.2014.

Mai exact, s-a apreciat că susţinerile instanţei de fond (precum că achiziţia este nelegală întrucât cererea de rambursare nr. x, depusă de reclamanta-recurentă nu ar fi avut avizul CATAP), sunt nefondate, pentru că deşi Manualul de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M 07-08, a fost supus modificării, prin Instrucţiunile nr. 136/10.12.2014; cererea de rambursare nr. x a fost onorată la data de 18.12.2014, urmare avizării favorabile din partea CATAP a achiziţiei de lucrări la 3.12.2014 şi a verificărilor efectuate de Serviciul Verificări Management la data de 13.12.2014.

În aceste condiţii, Înalta Curtea apreciază, că pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate vizează modul de soluţionare al cererii de rambursare nr. x din 28.11.2014, prin raportare la regulile stabilite prin Manualul de procedură pentru verificările de management şi autorizare plăţi Cod Manual M 07-08, modificat prin Instrucţiunile nr. 136/10.12.2014.

În acest sens, trebuie remarcat că dispoziţiile acestui manual sunt neechivoce, în sensul că cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziţiei (aparţinând CATAP), aceleaşi prevederi fiind cuprinse şi în Anexa V la contractual de finanţare nerambursabilă nr. 37/11.06.2013: "Cererea de rambursare se depune după primirea avizului CATAP, pentru achiziţiile solicitate la plată…. Cererea de rambursare va cuprinde numai acele cheltuieli pentru care s-a primit aviz favorabil din punct de vedere al achiziţiei respective. Achiziţia care nu are aviz favorabil devine cheltuială neeligibilă.".

Aşa fiind, este cert că obţinerea avizului CATAP era o operaţiune tehnico-administrativă anterioară depunerii cererii de rambursare, sancţiunea lipsei avizului CATAP fiind declararea cheltuielii ca neeligibilă. În aceste condiţii este nerelevantă împrejurarea, susţinută de recurentă, precum că plata cererii de rambursare nr. x s-a făcut ulterior modificării manualului - la 10.12.2014 - doar la data de 18.12.2014, când exista atât avizul CATAP cât şi verificarea efectuată de către CVM la data de 13.12.2014.

Chiar dacă recurenta invocă faptul că modificarea manualului prin Instrucţiunile nr. 136/10.12.2014 prevedea, nu că cererea de rambursare trebuie depusă după avizarea achiziţiei de lucrări de către CATAP, ci că avizarea favorabilă a achiziţiei se face până la aprobarea finală dată de CVM; este cert că, în oricare dintre cele două ipoteze, cererea de rambursare nu putea fi depusă anterior obţinerii avizului CATAP şi aprobării CVM. Aceasta întrucât, cererea de rambursare, la data solicitării plăţii, este firesc să fie justificată de avizul CATAP şi de aprobarea CVM, pentru că în alte condiţii ar fi o cheltuială neeligibilă.

Aşadar sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că motivul de casare invocat de recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiat, astfel că sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de critici.

În ceea ce priveşte celălalt motiv de recurs invocat, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată ar cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte reţine următoarele:

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Pe de altă parte, tot atât de adevărat este că în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, în general instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate în litigii (hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Van de Hurk c. Olandei, şi hot. Perez c. Franţei).

Circumstanţiind aceste aspecte teoretice la speţa dedusă judecăţii, se constată că judecătorul fondului a făcut o analiză amplă a susţinerilor ambelor părţi şi a răspuns argumentelor acestora, ceea ce nu face ca hotărârea pronunţată să fie susceptibilă de casare, sub acest aspect.

Pe de altă parte, este cert că la dosarul cauzei în susţinerea cererii introductive au fost depuse o serie de 12 declaraţii de conformitate a betonului întărit, însă acestea nu pot fi avute în vedere, prin prisma datei emiterii lor, 30.01.2015, ulterioară formulării cererii de rambursare . Reţinerea de către instanţa de fond a unui număr eronat, de 16 declaraţii în loc de 12, nu este de natură a conduce la o contrarietate de motive în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate.

Pe de altă parte, deşi recurenta susţine că procesul-verbal nr. x din 15.12.2014 nu a sesizat această pretinsă neregulă, este de remarcat, însă că în cuprinsul Sesizării privind suspiciunea de neregulă nr. 290.873/25.06.2015 şi al Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea controlului nr. 291.192/3.07.2015, neregula constă tocmai în împrejurarea că "în urma verificării în vederea pregătirii misiunii de audit, s-a constat că există o neconcordanţă între data încheierii contractului de lucrări dintre S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., în speţă 12.11.2014 şi data declaraţiilor de conformitate pentru betonul armat".

În aceste condiţii, nu se poate susţine, cu suficient temei, că instanţa de fond s-ar fi aflat într-o confuzie şi eroare totală, după cum susţine recurenta, astfel că, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. - Filiala Bucureşti SDPRL împotriva sentinţei nr. 368/F din 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.