Timeliness of security license renewal request and inadmissibility of testimonial evidence against official registration records

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, solicitând anularea adresei nr. x din 26.11.2016 şi a dispoziţiei nr. 150.718/26.10.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 905 din 15 martie 2017, a respins, ca inadmisibilă acţiunea, în ceea ce priveşte cererea de anulare a adresei nr. x din 26.11.2016 şi a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a dispoziţiei nr. 150.718/26.10.2016, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia de Ordine Publică.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L.a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, reclamanta arată că instanţa a respins cererea de anulare a Dispoziţiei Directorului/Direcţiei Ordine Publică nr. 150.718/26.10.2016 ca fiind neîntemeiată motivând că nu există probe din care să rezulte că cererea de înnoire a licenţei a fost depusă în termen.

Recurenta mai susţine că instanţa de fond a apreciat că din Registrul de relaţii cu publicul depus în extras de către pârâta (înscris autentic) rezultă că societăţii i-a fost înregistrată cererea de înnoire a licenţei în data de 19.09.2016 şi că nu este posibilă proba testimonială prin care să se dovedească în contra menţiunilor din acest înscris. Societatea nu a negat faptul că i-a fost acordat numărul de înregistrare în data de 19.09.2016, tocmai de aceea a solicitat proba testimonială pentru a arăta faptul că a depus cererea în termenul legal, însă numărul de înregistrare a fost primit ulterior, astfel cum rezultă şi din registrul depus de către pârâtă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă S.C." A." S.R.L. a fost licenţiată, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu licenţa nr. x/06.12.2004, pentru a desfăşura următoarele activităţi/servicii de: pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, precum şi consultanţă, pază a transporturilor de bunuri şi valori, precum şi consultanţă şi de protecţie personală specializată şi consultanţă.

Conform art. 27 alin. (2) cap. I din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, coroborat cu art. art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003, licenţa are valabilitate 3 ani, iar societăţile pot solicita, prin inspectoratul judeţean de poliţie sau, după caz, prin Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Poliţiei de Ordine Publică reînnoirea la fiecare 3 ani a licenţei de funcţionare, numai în intervalul de valabilitate.

Prin adresa I.G.P.R. - D.O.P. nr. x/S3/VG/26.10.2016 s-a răspuns la solicitarea recurentei-reclamante de reînnoire a licenţei de funcţionare, în sensul neacordării reînnoirii licenţei de funcţionare, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor necesare şi obligatorii prevăzute de lege.

Potrivit art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor:

"Reînnoirea licenţelor de funcţionare a societăţilor specializate de pază şi protecţie se solicită cu cel puţin 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate."

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurenta-reclamantă nu a respectat această prevedere legală, deoarece cererea de solicitare a reînnoirii licenţei a fost înregistrată la D.G.P.M.B.-Serviciul de Ordine Publică cu nr. x din 19.09.2016, iar pentru respectarea termenului, reprezentantul legal era obligat să depună cererea cu 90 de zile înainte de data expirării termenului de valabilitate, respectiv 05.09.2016.

Potrivit art. 29 din H.G. nr. 301/2012, I.G.P.R. acordă reînnoirea licenţei dacă societatea îndeplineşte cumulativ mai multe condiţii, printre care şi cea de la lit. f) care impune respectarea termenului de depunere a documentaţiei complete pentru solicitarea reînnoirii licenţei.

Termenul imperativ stabilit de legiuitor în art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012, respectiv de cel puţin 90 de zile înaintea expirării termenului de valabilitate, a fost instituit tocmai pentru necesitatea efectuării unor verificări obligatorii cu privire la documentaţia depusă, care implică o durată de timp mai îndelungată, fiind necesară inclusiv corespondenţa cu alte instituţii, precum Serviciul Român de Informaţii, Direcţiile de Impozite şi Taxe, etc.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate al sentinţei recurate privind respingerea probei testimoniale pentru a demonstra o stare de fapt în contra unui înscris existent, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat prevederile art. 309 alin. (5) C. proc. civ. care reglementează admisibilitatea probei cu martori şi în care se prevede faptul că proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, nefiind incidente excepţiile prevăzute la alin. (4) al articolului.

Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a respins proba testimonială.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Astfel fiind, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 905 din 15 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.