Loss of procedural interest due to supervening implicit revocation of challenged administrative order

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

- anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii;

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016 din data de 12 august 2016;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 801 din 8 martie 2017, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea şi suspendarea Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi capătul de cerere privind obligarea la plata indemnizaţiilor brute lunare conform Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016.

De asemenea, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice, a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noilor ordine privind salarizarea, precum şi la actualizarea cu indicele de inflaţie, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată. Totodată a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamanţilor privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că, având în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) - (l4) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, Procurorul General a emis la data de 21.12.2016 Ordinul nr. 2536.

Potrivit ordinului menţionat începând cu data de 01 august 2016, procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor beneficiază de drepturile salariale majorate în acord cu nivelul maxim de salarizare pentru funcţia de procuror, prin aplicarea la indemnizaţia de încadrare brută lunară a valorii de referinţă sectorială majorată cu 18%.

Astfel, în cursul lunii ianuarie, reclamanţii au primit integral diferenţele salariale solicitate astfel că acţiunea reclamanţilor este lipsită de interes.

Recurentul consideră că, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea şi suspendarea Ordinului nr. 171/02.09.2016, instanţa în mod greşit a obligat pârâţii la plata dobânzilor legale şi a indicelui de inflaţie calculate asupra diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noilor ordine.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2536/21.12.2016 a fost revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, revenindu-se la indemnizaţiile brute stabilite anterior prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 şi nr. 156/2016, reclamanţii fiind aşadar repuşi în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 171/02.09.2016.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual, având în vedere situaţia factuală din cauza de faţă.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 801 din 08 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.