CASCO insurance: overinsurance exemption threshold and 0% franchise clause for total loss

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziei nr. 1668/24.08.2016 emisa de FGA şi obligarea acestuia la achitarea întregii sume la care este îndreptăţit, cu titlu de despăgubire, conform contractului de asigurare nr. x/14.10.2014 încheiat intre reclamant si B. S.A.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1042 din 24 martie 2017, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 1668/24.08.2016 emisă de pârât şi l-a obligat să plătească reclamantului suma de 35.077,5 RON cu titlu de despăgubiri şi 1.850 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că la data producerii accidentului, în urma căruia a fost avariat autoturismul aparţinând reclamantului, între acesta şi B. S.A. era încheiat un contract de asigurare, respectiv poliţa C. nr. x emisă la data de 14.10.2014 pentru perioada asigurată 15.10.2014 - 14.10.2015, poliţă având Condiţiile generale şi Condiţiile speciale aferente şi care produc efecte între părţile contractante.

CASCO este o asigurare facultativă în baza căreia societatea de asigurare achită despăgubiri pentru avariile accidentale (parţiale sau totale) şi/sau furtul suferite de vehiculul asigurat şi înscris în poliţa de asigurare.

Având în vedere costul reparaţiilor pentru avariile la autoturismul aparţinând reclamantului, s-a ţinut cont la instrumentarea dosarului de daună de prevederile poliţei de asigurare C. nr. x încheiată între A., în calitate de asigurat, şi B. S.A., în calitate de asigurător, care prevede la art. 5.20 şi art. 5.21 din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice.

Recurentul precizează prevederile art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora franşiza este "partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare".

Se mai arată că dosarul de daună CA/B/399 întocmit în cauză a fost instrumentat ca daună totală deoarece, conform devizului estimativ de reparaţie, costul estimat pentru reparaţie a fost de 61018,91 RON.

În cadrul instrumentării dosarului de daună înregistrat la FGA cu nr. CA/B/399 şi în conformitate cu prevederile art. 5.21.1 din Condiţiile speciale de asigurare care fac parte integrantă la poliţa de asigurare C. nr. x, Fondul de garantare a asiguraţilor a stabilit că, la data producerii evenimentului asigurat, valoarea de piaţă a autovehiculului avariat, calculată pe baza sistemului de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate, este de 5.001 euro (adică, 22.112 RON), iar prin aplicarea prevederilor indicate din Condiţiile speciale rezultă că valoarea maximă a despăgubirii ce se poate acorda reclamantului este de 17.244,73 RON. În urma comparării valorii sumei asigurate în cuantum de 9744 euro şi a sumei de 5.001 euro, reprezentând valoarea de piaţă a vehiculului la data producerii accidentului, calculată în sistemul de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate în România, se constată că este o situaţie de supraasigurare a bunului, conform condiţiilor art. 5.21 din Condiţiile speciale ale contractului de asigurare C.. Dauna autovehiculului în discuţie constituie daună totală cu supraasigurare pentru care Fondul de garantare a asiguraţilor a stabilit că valoarea de piaţă a autovehiculului la data producerii accidentului, calculată în sistemul de specialitate D. pentru evaluarea vehiculelor, ţinând cont de caracteristicile tehnice şi dotări, este în cuantum de 5.001 euro.

Având în vedere că valoarea despăgubirilor din devizul estimativ, respectiv suma de 61018,91 RON depăşeşte 80% din suma asigurată prin poliţa C. (9744 euro), reiese faptul că ne aflăm în situaţia unui dosar de daună totală din punct de vedere economic, conform Condiţiilor speciale ale poliţei C., şi se justifică acordarea de despăgubiri reprezentând un procent de 80% din valoarea de piaţă a vehiculului la data producerii accidentului (5001 euro), potrivit formulei de calcul: 5001 euro x 0,80 = 4000,8 euro

Având în vedere prevederile art. 5.20 şi ale art. 5.21.1 din Condiţiile speciale C., rezultă că, la momentul producerii riscului asigurat suma asigurată este superioară valorii auto, iar valoarea despăgubirilor se stabilesc conform formulei:

Valoarea despăgubirilor = 5001 euro (valoarea de piaţă a vehiculului la data producerii accidentului) - 100 euro (valoarea franşizei, conform art. 5.20 din Condiţiile speciale ale poliţei şi prevederile poliţei C. nr. x coroborate cu art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare) = 3900,20 euro (adică, 17244,73 RON).

F.G.A. nu poate să plătească "pur şi simplu" despăgubiri la preţurile practicate de unităţile de specialitate dacă se observă o diferenţă nejustificată între calculul D. întocmit de Fondul de garantare a asiguraţilor şi calculul despăgubirilor efectuat de unitatea reparatoare care a întocmit devizul de reparaţie şi factura fiscală.

Despăgubirea ce se poate plăti creditorului de asigurare nu poate depăşi cuantumul despăgubirilor calculate conform prevederilor legale incidente, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator şi nu este menită a aduce o îmbogăţire fără justă cauză asiguratului.

Mai mult, Fondul de garantare a asiguraţilor nu a preluat de la asigurătorul în faliment o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă.

De asemenea, F.G.A. nu are convenţii de colaborare cu unităţile reparatoare nici pentru dosarele deja deschise de asigurătorul declarat în faliment şi nici în situaţia în care Fondul deschide dosarul de daună în baza poliţelor de asigurare valabile, în caz de retragere a autorizaţiei de funcţionare şi a declarării stării de faliment şi până la expirarea acestora sau denunţarea lor, deoarece nu are calitatea de asigurător.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că atât excepţia nulităţii cât şi recursul sunt nefondate

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 14.10.2015 reclamantul a încheiat cu B. S.A. contractul de asigurare CASCO PLUS nr. x, pentru autoturismul marca x, proprietate personală, înmatriculat cu nr. x, pentru o perioadă de un an de zile, suma asigurată fiind 9744 EUR, cu o primă de asigurare de 848.12 EUR, plătibilă în 4 rate.

La data de 22.09.2015 a avut un accident, care în urma notei de constatare din dosarul x/2015 a fost clasificat ca daună totală. Ulterior, în data 04.04.2016, prin adresa nr. x, emisă de pârât, a primit confirmarea oficială că dosarul său de daună se instrumentează ca şi daună totală din punct de vedere economic.

Prin decizia nr. 1668/24.08.2016, emisă de pârât, a fost admisă la plată suma de 17.245 RON şi s-a respins la plata suma de 17.832,77 RON.

În motivarea soluţiei de respingere la plată a sumei de 17.832,77 RON, pârâtul a arătat că valoarea de piaţă a autoturismului distrus este de 22.111,92 RON, conform sistemului de specialitate D., din care se scade valoarea epavei de 20% din valoarea asigurată şi franşiza de 10% din suma asigurată în caz de daună totală, conform condiţiilor de asigurare aferente poliţei CASCO, rezultând suma de 17.244,73 RON pentru care s-a admis cererea de plată.

Înalta Curte cobstată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că atât în cuprinsul poliţei Casco Plus nr. x cât şi în Condiţiile de asigurare, franşiza în caz de daună totală este de 0%.

În ceea ce priveşte supraasigurarea, conform Condiţiilor de asigurare aceasta nu se poate aplica. Chiar faptul că a fost utilizat un calcul prin intermediul sistemului D. pentru stabilirea valorii de piaţă este absolut subiectiv, rezultatul neavând nicio legătură cu valorile reale de tranzacţionare ale autoturismelor de tipul celui care a făcut obiectul dosarului de daună. Suma asigurată a fost reverificată de asigurător în timpul derulării contractului, cu ocazia unei noi inspecţii de risc efectuată ca urmare a unui eveniment rutier din 16.03.2015, în urma căruia intimatul-reclamant a fost despăgubit (în temeiul aceluiaşi contract).

Potrivit poliţei de asigurare C. nr. x încheiată între intimat, în calitate de asigurat, şi B. S.A., în calitate de asigurător, la art. 5.20 şi art. 5.21 din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice se stabilesc următoarele:

"5.20. Asigurătorul va reţine din despăgubire:

a.) Franşiza prevăzută în poliţă, daca avarierea autovehiculului asigurat nu a fost provocată din culpa exclusivă a unei terţe persoane identificate, care deţine o asigurare de răspundere civilă faţă de terţi valabilă la data producerii evenimentului (în caz contrar franşiza nu se reţine) ".

"5.21. In cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliţei este:

5.21.1. Superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăşi valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; supraasigurarea nu se aplică în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) raportul dintre valoarea autovehiculului şi suma asigurată din Poliţă este mai mare de 0,90 şi mai mic sau egal cu 1,00;

b) diferenţa dintre valoarea autovehiculului şi suma asigurată este mai mică decât 5.000 EUR (sau echivalentul în RON."

Cum suma asigurată este de 9744 euro, costul estimat pentru reparaţie a fost de 61.018,91 RON, motiv pentru care dosarul de daună a fost instrumentat ca daună totală.

Recurentul a stabilit valoarea autoturismului, conform sistemului D., la valoarea de 5.001 euro, astfel că diferenţa dintre valoarea autoturismului şi valoarea asigurată este de 9.744 - 5.001 = 4.743 euro, ceea ce înseamnă că este îndeplinită condiţia de la lit. b) a art. 5.21.1 din Condiţiile speciale, condiţie constând în "diferenţa dintre valoarea autoturismului şi suma asigurată este mai mică decât 5.000 euro".

Conform art. 5.21.1 din Condiţiile speciale nu se aplică supraasigurarea, deci suma reprezentând despăgubirile ce trebuie plătită reclamantului este de 80% din suma asigurată, adică 7795 euro, respectiv suma de 35.077,5 RON.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a anulat Decizia nr. 1668/2016 emisă de recurent, obligându-l la plata sumei de 35.077,5 RON cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A..

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1042 din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.