Discrimination claim rejected where non-compliance with statutory educational requirements for cultural institution manager qualifies as justified professional necessity under public culture management ordinance.

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Primăria Municipiului Curtea de Argeş, B., C., D., E., F., G., Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş, H., I., J., K. a solicitat a se dispune:

- anularea hotărârii nr. 458/14.10.2015 emisă de CNCD-anexa 5, hotărâre ce are la bază petiţia nr. 2633 ce formează dosarul de discriminare nr. 241/2015;

- stabilirea de instanţa de judecată a discriminării produse de către comisiile stabilite de Primăria Curtea de Argeş prin dispoziţiile 112, 113 şi 114/13.02.2015 anexele 1-3 în activitatea de recrutare personal conducere pentru postul de Manager de Bibliotecă la Biblioteca Municipală Curtea de Argeş;

- constatarea faptului că prin anunţul nr. x/01.04.2015 anexa 6 Primăria Municipiului Curtea de Argeş a organizat imediat un alt concurs pentru postul de Manager de Bibliotecă la Biblioteca Municipală Curtea de Argeş, funcţie de conducere ocupată în prezent de L. subinginer, fapt ce îl împiedică să mai poată solicita repunerea în situaţia anterioară;

- acordarea de despăgubiri materiale în sumă de 229.320 RON pentru încălcarea dreptului la muncă care a condus la respingerea dosarului de candidatură pe baze abuzive şi discriminatorii, despăgubiri ce reies din anexa 7;

- acordarea de despăgubiri morale în valoare de 1.000.000 euro, având la bază încălcarea drepturilor constituţionale şi legale, despăgubiri ce au la bază opoziţia pârâţilor de a ocupa o funcţie de conducere, încălcarea demnităţii sale profesionale şi personale şi nerecunoaşterea pregătirii profesionale care a condus la respingerea dosarului de candidatură prin abuzuri şi discriminare.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3053 din 14 octombrie 2016, a respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu sediul în Bucureşti, Primăria Municipiului Curtea de Argeş, B., C., D., E., F., G., Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş, H., I., J., K., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2015 ca pârâţii Secretariatul de Concurs, Comisia de Concurs şi Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor să nu mai fie citaţi în dosar, deoarece nu au capacitate de exerciţiu.

Prin sentinţa civilă atacată, instanţa de fond a preluat în practicaua, motivarea şi dispozitivul sentinţei, toate părţile implicate, fără a ţine cont de încheierea de şedinţă din data de 10.06.2016, care specifică că anumite părţi pârâte din dosar, nu mai pot fi citate.

Dispozitivul sentinţei civile atacate, este îndreptat împotriva unor persoane ce au fost îndepărtate din dosar ca fiind fără capacitate de exerciţiu, nemaifiind citate în dosar.

În motivarea sentinţei civile atacate, instanţa de fond a preluat apărările lui D., membru al comisiei de concurs, apărări ce nu puteau fi luate în seamă, deoarece erau făcute de o persoană ce nu mai avea calitatea de pârât.

În opinia recurentului instanţa de fond favorizează anumite părţi intimate din dosar, conduce la imparţialitatea instanţei de judecată, conduce la o judecată nedreaptă cu consecinţe grave asupra garanţiilor procesuale date de norma constituţională- art. 24 şi art. 1 din Constituţia României şi, totodată, conduce la încălcarea drepturilor omului, art. 6 din C.E.D.O.

Astfel, pentru ca o situaţie să fie calificată drept faptă de discriminare, aceasta trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe condiţii şi anume:

- existenţa unui tratament diferenţiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă;

Tratamentul diferenţiat manifestat prin excludere, restricţie apare în momentul selecţiei de dosare, unde pe aceleaşi drepturi recunoscute de lege, pentru candidatul A., având studii universitare, absolvite cu diplomă de licenţă, dosarul de concurs i-a fost respins, iar pentru candidatul L. fără studii universitare şi fără diplomă de licenţă, dosarul de concurs i-a fost admis.

Recurentul consideră că există o situaţie reală de excludere şi de preferinţă a unui candidat, pentru ocuparea postului de manager de Bibliotecă, pentru aceeaşi instituţie, organizată de aceeaşi autoritate cu aceiaşi membrii de comisii.

Criteriul de discriminare este stabilit de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar tratamentul discriminatoriu de excludere, preferinţă, evidenţiat mai sus, încalcă norme juridice ale O.U.G. nr. 189/2008 art. 3 lit. c) şi ale anunţurilor autorităţii intimate filele x din Vol. I, unde la Cap. III se stabilesc norme de ocupare a postului de conducere Manager de Bibliotecă, pentru Biblioteca Municipiului Curtea de Argeş.

Autoritatea intimată, nu are nici o justificare obiectivă şi legitimă pentru aplicarea tratamentului diferenţiat, între cei doi candidaţi, în organizarea şi desfăşurarea celor două concursuri pentru postul de Manager de Bibliotecă. Atingerea scopului de ocupare a unui post de conducere s-a făcut pe bază de excludere, preferinţe politice, ideologice şi de pregătire profesională, de unde rezultă că aplicarea tratamentului diferenţiat nu este adecvat şi nici necesar pentru ocuparea funcţiei publice, fiind o formă de încălcarea a normelor juridice stabilite de legiuitor în organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru instituţii culturale.

Tratamentul diferenţiat aplicat de către intimaţii pârâţi are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul economic şi social sau în orice alte domenii ale vieţii publice, a dreptului la muncă şi la ocuparea unei funcţii publice de conducere.

Instanţa de fond, nu se raportează în cadrul discriminării la tratamente diferite între indivizi aflaţi în situaţii analogice: aceeaşi funcţie, aceeaşi autoritate organizatoare, aceiaşi membrii de concurs - pentru funcţia de conducere de Manager de Bibliotecă.

După cum se poate observa, cuvântul « sau » a fost interpretat diferit prin cuvântul « şi», interpretarea şi tratamentul diferit depinzând de criteriul politic şi de preferinţele autorităţii intimate.

Astfel instanţa de fond a analizat tratamentul discriminatoriu numai între indivizi aflaţi în situaţii diferite şi nu a analizat tratamentul discriminatoriul între indivizi aflaţi în situaţii analoage.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii B. şi G. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că atât excepţia nulităţii cât şi recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către B. şi G., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece recurentul nu critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul încălcării unei norme de procedură cu caracter de ordine publică, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau a unei norme procedurale cu caracter de ordine privată, când sancţiunea este nulitatea relativă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant critică aplicarea discriminatorie de către Primăria Municipiului Curtea de Argeş a dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 189/2008, privind managementul instituţiilor publice de cultură, în sensul că având diplomă în Finanţe-Contabilitate şi Master cu specializarea M. i s-a respins dosarul de candidat pentru funcţia de manager de Bibliotecă la Biblioteca Municipală Curtea de Argeş, pe motivul lipsei diplomei de studii în domeniul biblioteconomie, în schimb aceeaşi autoritate a acceptat altui candidat-cu diplomă de inginer- dosarul de candidat pentru funcţia de manager al Muzeului Municipal Curtea de Argeş, deşi era necesară o diplomă în istorie.

Prin anunţul nr. x/13.02.2015 s-a lansat oferta privind concursul de proiecte de management pentru selectarea managerului Bibliotecii Municipale Curtea de Argeş.

În cadrul anunţului, Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş a stabilit la Cap. VI Condiţiile de participare la Concurs, acestea trebuind îndeplinite cumulativ de către un candidat şi anume:

- cetăţenia română sau a unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;

- capacitate deplină de exerciţiu;

- studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în biblioteconomie;

- pregătire sau experienţă în management, dovedite prin adeverinţă, certificate, atestat sau diplomă;

- minimum doi ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că, în cauză, condiţiile de participare la concursul pentru postul de Manager de Bibliotecă sunt în deplină concordanţă cu O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură.

Articolul 3 din O.U.G. nr. 189/2008 prevede că: "Managementul instituţiilor publice de cultură poate fi încredinţat unei persoane fizice care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română sau a unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;

b) are capacitate deplină de exerciţiu;

c) întruneşte condiţiile de studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniul de activitate al instituţiei;

d) întruneşte condiţiile de pregătire sau experienţă în management;

e) întruneşte alte condiţii solicitate de autoritate."

Instanţa de control judiciar apreciază că s-a respectat întocmai cadrul legal în domeniu având în vedere că postul presupunea managementul/conducerea unei biblioteci publice.

Prin urmare, temeinic şi legal s-a reţinut că măsurile adoptate de către reclamatul de discriminare referitoare la organizarea concursului pentru postul de Manager de Bibliotecă nu au caracter discriminatoriu, având în vedere că acestea respectă întocmai cadrul legal aplicabil acestui tip de concurs.

Potrivit art. 5 din O.G. nr. 137/2000R: "Diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităţilor ocupaţionale sau al contextului în care acestea se desfăşoară, o asemenea caracteristică reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim şi cerinţa proporţională."

Legiuitorul lasă la latitudinea reclamatului de discriminare, evident cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare, elaborarea şi aprobarea regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului.

În vederea organizării concursului de proiecte management, caietul de obiective se întocmeşte de către autoritate, pe baza modelului-cadru, şi se aprobă prin ordin sau, după caz, prin dispoziţie a autorităţii.

Raportat la autonomia legiferată de către legiuitorul naţional autorităţii locale, conform căreia aceasta are dreptul să îşi stabilească setul de cerinţe, pe care managerul trebuie să le îndeplinească, prin intermediul instituţiei publice de cultură, în vederea satisfacerii nevoilor culturale ale comunităţii, într-o perioadă determinată de timp, este evident că nu putem vorbi despre o discriminare.

Dacă petentul nu posedă abilităţile manageriale (nu posedă licenţă absolvită cu diplomă de licenţă sau echivalenţă în biblioteconomie) cerute de un post de manager a unei instituţii publice de cultură, respectiv conducerea bibliotecii Municipale acest fapt nu poate constitui discriminare.

Aplicarea unui tratament diferenţiat este indicat în cazul celor aflaţi într-o situaţie diferită, în măsura în care se prezintă diferenţa. Cu valoare de garanţie, tratamentul diferenţiat este permis doar atunci când poate fi justificat obiectiv şi urmăreşte un scop legitim. În toate situaţiile esenţială este existenţa unei interdicţii privind aplicarea abuzivă a tratamentului diferenţiat.

Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că reclamantul întrunea condiţiile prevăzute la lit. a), b), d), dar) nu şi condiţia legală de a întruni condiţiile solicitate de autoritate, respectiv de a prezenta diploma cu specializarea biblioteconomie, raportat la lit. c).

Lit. e) permite un drept de apreciere al autorităţii cu privire la condiţiile pe care le consideră necesar a fi îndeplinite.

Deci impunerea sau nu (în cazul funcţiei de manager al Muzeului) în anunţul de participare la concurs a unei diplome într-un anumit domeniu este lăsată la aprecierea discreţionară a autorităţii şi nu reprezintă un criteriu de discriminare.

Din moment ce autoritatea pârâtă şi funcţionarii săi s-au raportat la texte legale care le permit o marjă de apreciere şi de adăugare a unor alte condiţii, este indiscutabil că autoritatea putea adăuga o condiţie de diplomă pe domeniul biblioteconomie în anunţul privind condiţiile de participare la concursul pentru postul de Manager de Bibliotecă la Biblioteca Municipală Curtea de Argeş.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că autoritatea pârâtă s-a raportat la textele legale în vigoare şi a impus condiţiile pe care le-a apreciat a fi necesare, fără a crea o discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs invocate fiind nefondate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3053 din 14 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2019.