Inadmissibility of nullity complaint for material error when arguments reiterate merits of administrative incompatibility

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4151 din 27 noiembrie 2018, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1844 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală, în cauză nefiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate.

Astfel, a apreciat că nu sunt incidente ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 ş 6 din C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a reţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 şi Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

În concluzie, a constatat că în mod corect s-a considerat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate reţinută fiind generată de deţinerea simultană de către reclamant în perioada 26.09.2012-29.10.2013, atât a funcţiei de primar al oraşului Fundulea, judeţul Călăraşi, cât şi funcţia de membru în Consiliul de administraţie al Liceului Tehnologic al Oraşului Fundulea.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură.

În motivarea căii de atac, contestatorul a reiterat atât situaţia de fapt, cât şi criticile invocate în cererea de recurs, susţinând, în esenţă, că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei erori materiale.

Contestatorul a făcut trimitere la prevederile art. 25 alin. (5) din Legea 176/2010, introduse prin Legea nr. 54/2019, susţinând că instanţa de recurs, în analiza motivelor de nelegalitate, trebuie să ţină cont de aceste dispoziţii legale noi, care au natura juridică a unor norme explicative de lămurire a modalităţii în care operează prescripţia în privinţa respectivelor situaţii şi răspunderi.

Contrar celor reţinute, contestatorul a susţinut că nu a făcut parte din Consiliul de administraţie al Liceului Tehnologic nr. 1 Fundulea în perioada 26.09.2012 - 29.10.2013, în acest sens a invocat Adresa nr. x din 12.11.2015 emisă de Primăria Oraşului Fundulea, din care rezultă faptul că în perioada 2010-2013, în cadrul Consiliului Local al oraşului Fundulea nu a fost adoptată nici o hotărâre cu privire la numirea sa în Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic nr. 1 Fundulea.

Potrivit contestatorului, o alta greşeală materială realizată de instanţa de recurs este legată de valoarea juridică pe care a acordat-o Deciziei nr. 61 din 26.09.2012 emise de către Liceul Tehnologic nr. 1. Fundulea, decizie luată fără consimţământul şi informarea acestuia şi fără să-i fie comunicată.

Drept urmare, a apreciat că a fost greşit interpretată legislaţia în vigoare, făcând trimitere şi la schimbările legislative importante, în special în cadrul normelor de interpretare menite să ajute tranşarea unor situaţii juridice de incompatibilitate, cu referire la O.U.G. nr. 40/2014.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi anularea deciziei atacate.

3. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite.

În cauză, contestatorul face trimitere la valoarea juridică dată unor înscrisuri de către instanţa de recurs, având ca efect, în opinia acestuia, interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, şi la faptul că modificarea art. 25 din Legea 176/2010, intervenită prin Legea nr. 54/2019, ulterior pronunţării deciziei atacate, are menirea de a lămuri modalitatea în care trebuie analizate faptele de incompatibilitate şi răspundere, sub aspectul prescripţiei.

Se observă astfel că partea reiterează criticile din recurs, urmărind reanalizarea probelor existente la dosar şi reinterpretarea dispoziţiilor legale incidente, inclusiv a modificărilor legislative în materie, intervenite ulterior pronunţării deciziei atacate.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, printre care şi critici noi, constituind astfel un veritabil "recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil.

Din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c. România), ceea ce nu este cazul în speţă.

Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru formularea prezentului demers judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4151 din 27 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.