Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Electoral Central şi Guvernul României, obligarea acestora, emitenţi ai Deciziei emise de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2016 nr. 72/D/21.10.2016 privind organizarea votului în sistem penitenciar din România şi al Legii privind organizarea votului din diaspora prin care se află persoane cu domiciliul în străinătate cu posibilitatea de a vota prin corespondenţă, la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON, deoarece prin aceste două acte s-au încălcat norme legale, inclusiv dreptul reclamantului de a vota.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2730 din 29 iunie 2017, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Biroul Electoral Central şi, în consecinţă, a anulat acţiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că s-a înţeles greşit că a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi faptul că în motivarea hotărârii atacate nu s-a făcut referire la întreaga cerere de chemare în judecată, iar dreptul încălcat, acela de a vota, nu se mai poate repara decât prin acordarea despăgubirilor solicitate prin acţiune.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi Cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, arătând că în motivarea hotărârii nu a fost preluată întreaga cerere de chemare în judecată, iar dreptul încălcat nu poate fi reparat decât prin acordarea despăgubirilor cerute.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2730 din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.