Nullity of appeal for failure to pay judicial stamp duty in fiscal suspension of execution proceedings.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) against an order suspending the execution of a fiscal ordinance, thereby allowing the first-instance decision in favor of the challenging company to remain in force. The dispute concerned a request for the suspension of execution of ANAF Order No. 1960/2018, concerning the registration of economic operators trading energy products, which the agency argued had lost its object due to the promulgation of a subsequent abrogating order and that the applicant had failed to prove the cumulative conditions of a well-justified case and imminent damage required for interim relief. The court resolved the matter without examining the merits, ruling that the appeal was procedurally null due to the appellant's failure to pay the mandatory 100 RON judicial stamp duty as required by Article 486(2)-(3) of the Code of Civil Procedure and Article 24(2) of O.U.G. 80/2013, despite prior notification of this obligation.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to pay judicial stamp duty in fiscal suspension of execution proceedings: Pe fondul cauzei susţine recurenta că, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03.12.2018 sub nr. de mai sus reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 1960/2018 din 6 august 2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2761/07.11.2018, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5392 din 17.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, admiţând cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2761/07.11.2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 5392 din 17.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta AGENŢA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta invocă excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, susţinând că, în cauză, reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului ANAF nr. 1960/06.08.2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.08.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.
La data de 28.12.2018 în Monitorul oficial al României nr. 1115 a fost publicat Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care la articolul 9 prevede că" la data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare".
Prin urmare, solicită a se constata că cererea reclamantei, de suspendare a Ordinului ANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii, ca atare.
Pe fondul cauzei susţine recurenta că, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare iar până la anularea de căre o instanţă judecătorească, actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte iminenţa producerii unei pagube, susţine recurenta că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea acestei condiţii presupunând administrarea de dovezi care să probeze iminenţa prducerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în acţiunea formulată.
În concluzie, recurenta solicită admirerea recursului, astfel cum a fost formulat şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare, în principal, ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată,
Apărările formulate în cauză
Intimata - reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ci doar Concluzii Scrise, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.
Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Faţă de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Prin citaţia comunicată recurentei - pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, atât prin fax, cât şi prin poştă, în data de 09.10.2019, conform Raportului fax ataşat la fila x, respectiv conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţă părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, obligaţie pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat, aceasta neformulând nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acestei taxe, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.
În principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic", sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii, constând în nulitatea recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, implicit excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost ataşată la dosar, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală până la acest termen de judecată, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, urmează a anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5392 din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.