Tax suspension order appeal cancelled as unfiled for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.11.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare fiscală suspendarea Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 (OPANAF 1960) privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestuia. De asemenea, în temeiul art. 451 şi următoarele din noul C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării prezentei cauze.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4914 din 27.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare ca neîntemeiată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, dispunând suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2761/07.11.2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea ordinului.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4914 din 27.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta AGENŢA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurenta - pârâtă admiterea recursului şi casarea sentinţei de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta că sentinţa de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta susţine că, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ce priveşte cazul bine justificat, consideră recurenta că nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare şi până la anularea de către o instanţă judecătorească, actul a cărei suspendare se solicită, se bucură de prezumţia de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Invocă, cu titlu de jurisprudenţă, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia CAF nr. 2447/11.05.2007, în care s-a reţinut că " susţinerile elaborate ale reclamantei în sensul existenţei cazului bine justificat nu poate fi constatat întrucât nu s-a demonstrat existenţa unor motive temeinice care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ", precum şi Decizia nr. 257/27.10.2006, prin care Curtea Constituţională a reţinut că " suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură să prezumţia de legalitate".

Susţine recurenta că, prin introducerea noilor modificări s-a avut în vedere o aplicare corectă, nediscriminatorie şi conformă cu principiile fiscale, în vederea reducerii evaziunii fiscale şi implicit creşterea gradului de conformare şi de încasare a veniturilor la bugetul general consolidat, eliminarea discriminării între operatorii economici care comercializează produse accizabile, cu depozitare, faţă de cei care nu au depozite, dar efectuează acelaşi tip de activitate.

În ce priveşte iminenţa producerii unei pagube, aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii ca atare în acţiunea formulată.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de abrogarea Ordinului ANAF nr. 1960/2018 de Ordinul ANAF nr. 3236/28.12.2018.

Susţine intimata că, în cazul de faţă efectele Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 nu au încetat la împlinirea termenului de 60 de zile de la data suspendării, ci ca urmare a abrogării Ordinului ANAF nr. 1849/2016 la 28.12.2018.

Pe fondul recursului, menţionează intimata că recurenta reia aceleaşi susţineri de la fond.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L., solicitând respingerea excepţiei lipsei de interes, invocată de aceasta, apreciind că abrogarea Ordinului ANAF nr. 1960/2018 are consecinţă asupra rămânerii fără obiect a acţiunii formulate de reclamantă şi nu asupra interesului autorităţii, prin prisma ordinului atacat pe perioada cât acesta a fost în vigoare precum şi a efectelor sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pe perioada de valabilitate a ordinului în discuţie.

Solicită astfel recurenta a se constata rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că, la data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 care la articolul 9 prevede că " La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango şi en detalin produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi bioncombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, solicită recurenta a se constata că cererea reclamantei de suspendare a Ordinului ANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Faţă de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţia transmisă prin fax recurentei la data de 02.09.2019, pentru termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, conform Raportului fax anexat la dosar, i s-a adus la cunoştinţă autorităţii obligaţia de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru soluţionarea cererii de reexaminare formulată de recurentă împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat pe rolul Completului cu numărul imedicat următor - Completul nr. 2.

La data de 25 septembrie 2019, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de reexaminare formulată de recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, Completul nr. 2, s-a pronunţat asupra acesteia, prin încheierea din Camera de Consiliu, în sensul respingerii acesteia.

Pe cale de consecinţă, s-a menţinut obligaţia stabilită anterior în sarcina recurentei, revenindu-se cu citarea acesteia cu aceeaşi menţiune, de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2020, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, atât prin poştă cât şi prin fax, conform dovezilor ataşate la dosar, obligaţie pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat, autoritatea recurentă primind la data de 17.10.2019 şi încheierea de respingere a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în prezenta cauză, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosarul nr. x/2018 ataşat la prezentul dosar.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic", aceste dispoziţii fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost ataşată la dosar, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală până la acest termen de judecată, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, urmează a anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 4914 din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.