Tax appeal declared time-barred for missing statutory five-day limit against peremption judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as time-barred, leaving the lower court's decision peremptory and final. The dispute concerned a taxpayer's challenge to a decision declaring the peremption of its annulment contestation filed against a appellate tax court judgment. The appellate court had ruled that the initial annulment contestation was perempted, and the taxpayer subsequently appealed this procedural ruling but filed the appeal one month after the statutory deadline. The decisive legal basis was the violation of the mandatory five-day limit for filing an appeal against a decision declaring peremption under Article 421(2) of the Civil Procedure Code, which triggers the sanction of forfeiture of the right to exercise the appeal under Article 185(1) and Article 489(1), as no justified grounds for late filing were demonstrated or requested.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ, art. 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Tax appeal declared time-barred for missing statutory five-day limit against peremption judgment: Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
La data de 07.05.2018 S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei nr. 182/2018 pronunţată la data de 26 martie 2018 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 8/2019 pronunţată în data de 10 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată contestaţie în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 182/26.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 8/2019 din data de 10.01.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În cadrul motivelor de recurs, a susţinut recurenta- contestatoare că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 22 (6), 391 (1), 416 (3), 248 (5) şi 424 (5) C. proc. civ., astfel:
- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), h), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, aşa cum rezultă din cererea din 08.01.2019,
- articolul 22 (6), 397 (1) C. proc. civ., pentru că nu s-a pronunţat, desi era obligatoriu, asupra nulităţii citaţiilor nr. 839/54/2018 emise în data DE 08.05.2018 ŞI 03.12.2018;
- articolul 416 (3) C. proc. civ., deoarece contestaţia analizată a rămas în nelucrare din cauza instanţei, care nu a comunicat până în prezent suspendarea dispusă în 31.05.2018;
- articolul 248 (5) şi 424 (5) C. proc. civ. pentru că a emis o sentinţă în loc de încheiere.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., intimata M.F.P. - ANAF - DGRFP CRAIOVA - AJFP OLT nu a formulat întâmpinare.
Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta -contestatoare, pe fondul recursului, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, astfel cum este prevăzut la art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege:
"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (…)".
În cauză, în ceea ce priveşte recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. se constată că sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 10 ianuarie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă la data de 20.02.2019, conform ştampilei ce a fost aplicată pe plicul de expediere a recursului, ataşat la dosar, în condiţiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 16.01.2019.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit pentru recurenta-contestatoare la data de 16.01.2019.
Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" iar potrivit dispoziţiilor 489 alin. (1) din acelaşi act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."
Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În cauză, astfel cum s-a constatat, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
De altfel, Înalta Curte constată că recurenta- contestatoare nici nu a solicitat repunerea sa în termen.
Astfel, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de contestatoarea A. S.R.L. ca tardiv formulat, aplicând astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de contestatoarea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 8/2019 din 10 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.