Inadmissibility of appeal against final judicial inspection resolution rejecting disciplinary complaint.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Argeş RA, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. 1310/IJ/759/24.06.2016 emisă de pârâtă, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de clasare şi continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 951 din 18.01.2017, a respins acţiunea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ JUDEŢEANĂ DE DRUMURI ŞI PODURI ARGEŞ RA, în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă Judeţeană de drumuri Argeş RA, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţine recurenta că au fost încălcate dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., nefiind citată, astfel că drepturile sale procesuale au fost încălcate iar hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută.

Menţionează recurenta că instanţa de fond a reţinut că nu a precizat care este vătămarea şi nu a făcut dovezi în acest sens, că nu a făcut dovezi în sensul prejudicierii, care urmare a faptului că a început executarea silită prin poprire.

În condiţiile în care aceasta nu a fost citată, a fost în imposibilitate de a face dovezi în acest sens.

În cadrul motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine recurenta că Inspecţia Judiciară însăşi confirm modul defectuos în care magistratul interpretează dispoziţiile art. 96 indice 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, făcând o distincţie nejustificatp între cererile contencioase pentru care s-ar aplica prevedea legală şi cele necontencioase pentru care nu s-ar aplica, desi norma legală nu face o astfel de distincţie - pagina 15 alineatul ultim din Rezoluţie.

De altfel, susţine recurenta, din întreg dosarul cauzei rezultă în mod clar că magistratul a urmărit prin toate mijloacele, respingând toate apărările recurentei să favorizeze şi să soluţioneze cauza în favoarea reclamantei A. S.R.L..

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti era chemată ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, să interpreteze noţiunea " nejustificat".

Legea nr. 303/2004 nu oferă o circumstanţiere a noţiunii " nejustificat", dar interpretarea acestei noţiuni trebuie făcută prin raportare la noţiunea de " justificat", în sensul de a determina şi de a circumstanţia acele situaţii de fapt şi de drept care pot reprezenta motivele - apărările pentur care magistratul a încălcat o normă juridică.

Din perspectiva noţiunii de "justificat - legitim", recurenta determină situaţiile în care răspunderea magistratului este înlăturată, ca fiind acele situaţii în care magistratul acţionează în mod legitim, întemeindu-se pe lege, justificat de o lege şi nu orice argument invocat de către magistrate se poate circumscrie unei justificări, în baza căreia acesta a procedat la încălcarea legii.

Interpretarea data de Curtea de Apel Bucureşti are drept consecinţă direct înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor imperative ale art. 96 indice 2 din Regulament şi printr-o astfel de interpretare se creează premisele nerespectării Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, magistratul putând oricând să invoce motive pur personale care să îmbrace forma unor justificări pentru nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Regulamentului.

Apreciază recurenra că, într-o astfel de situaţie, în funcţie de interesele care există pentru soluţionarea unei cauuze, dosarele, indiferent de repartizarea aleatorie, vor ajunge să fie soluţionate de completul pe care reclamantul îl doreşte.

Din motivarea hotărârii rezultă că îmbracă forma unei " justificări" a nerespectării legii şi deci, un character scuzabil orice situaţie personală a magistratului.

Pe cale de consecinţă, susţine recurenta că, prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, în opinia Curţii de Apel Bucureşti, magistratul poate oricând să încalce dispoziţiile imperative ale Regulamentului, susţinând în mod scuzabil încălcarea prin situaţii personale.

Caracterul justificat al nerespectării unei dispoziţii leghale şi care să aibă drept consecinţă înlăturarea răspunderii magistratului trebuie să aibă la bază elemente de natură obiectivă şi care înlătură orice urmă de îndoială cu privire la încălcarea nejustificată a dispoziţiilor legale.

În continuare, recurenta susţine că instanţa de fond face o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, aceasta reţinând că răspunderea disciplinară este atrasă în situaţia exercitării cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, noţiuni care au conţinutul juridic reglementat de art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004.

Judecătorul fondului invocă dispoziţiile Noului C. proc. civ., dar face aplicarea normelor din vechiul C. proc. civ., atâta timp cât redă în cuprinsul hotărârii conţinutul juridic al acestora.

În ceea ce priveşte critica formulată de recurentă, în sensul neaplicării de care magistrat a prevederilor art. 531 C. proc. civ., susţine aceasta că judecătorul fondului a înlăturat în mod nejustificat apărările părţii, în condiţiile în care exista o hotărâre judecătorească definitivă prin care Tribunalul Argeş a stabilit că suma în cuantum de 593.522,63 RON, nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cererea de investire cu formulă executorie dobândind caracter contencios, astfel că instanţa de fond avea obligaţia legală de a respinge cererea.

Faţă de toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil, raportat la dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Astfel, susţine intimata - pârâtă, având în vedere că, prin Rezoluţia contestată s-a dispus respingerea sesizării în temeiul art. 47 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normative, coroborat cu dispoziţiile menţionate anterior, privitoare la hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care este " irevocabilă", adică " definitivă", faţă de art. 8 din Legea nr. 76/2012, hotărârea instanţei de fond nu este susceptibilă de a fi supusă vreunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte, analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenta Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri Argeş RA a exercitat calea de atac împotriva sentinţei nr. 95 din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ formulată de recurenta - reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, împotriva Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. x/2016 din 24 iunie 2016. .

Prin Rezoluţia sus-menţionată, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, a fost respinsă sesizarea formulată de petenta Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri Argeş RA, cu privire la săvârşirea de către doamna judecător B. din cadrul Judecătoriei Piteşti, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza finală şi lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Analizând dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 22.07.2016, se constată că acestea prevăd următoarele:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Faţă de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi contestată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, iar hotărârea acestei secţii este irevocabilă, potrivit art. 47 alin. (7) din acelaşi act normativ.

Se constată, astfel, că sentinţa nr. 95 din data de 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este definitivă, conform art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, interpretat şi prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012, ce prevăd următoarele:

"De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Deşi în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a indicat în mod eronat că hotărârea ce face obiectul prezentului dosar poate fi atacată " Cu recurs în 15 zile de la comunicare", Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că nu poate avea nicio înrâurire asupra dreptului părţii în exercitarea căilor de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., mai sus redate, care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva unei Rezoluţii a Inspecţiei Judiciare, de respingere a sesizării, nu poate face obiectul recursului, fiind definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Cum prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că "hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă" ("definitivă" în sistemul actualului C. proc. civ.), rezultă că recursul promovat în prezenta cauză nu este admisibil, legea nepermiţând exercitarea acestei căi de atac.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În concluzie, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Argeş RA, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Argeş RA împotriva sentinţei civile nr. 95 din 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.