Time-barred administrative appeal: lapse of appeal right for late filing against budgetary claim verification

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

La data de 17.02.2016, reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, a formulat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU MECS, cerere prin care a solicitat să se dispună:

În principal, anularea Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 transmisă cu adresa nr. x/04.08.2015 (nr. intrare UCV nr. 5199/17.08.2015) privind soluţionarea contestaţiei Universităţii din Craiova împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/22.06.2015, cu trimiterea către pârâtă pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei noastre în procedură prealabilă.

În subsidiar anularea Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 transmisă cu adresa nr. x/04.08.2015 (nr. intrare UCV nr. 5199/17.08.2015) privind soluţionarea contestaţiei Universităţii din Craiova şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/22.06.2015.

Cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2016

Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 452/2016 pronunţată în data de 19.10.2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE-OIPOSDRU MECS, având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal", anulând Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivelor convergenţă nr. x/22.06.2015 şi decizia nr. x emise de pârâtul OIPOSDRU-MECS.

Anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 14 septembrie 2016, instanţa de fond - Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a aplicat amendă judiciară conducătorului autorităţii pârâte Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU MECS, d-na director A., în cuantum de 10% din salariul minim brut pe economie începând cu data de 29 iunie 2016 şi până la data îndeplinirii obligaţiei privind comunicarea actelor ce au stat la baza Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/22.06.2015 şi a Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal contestat.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 452/2016 din data de 19.10.2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU MECS, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurentul-pârât a menţionat, în esenţă, că instanţa de fond nu a ţinut cont de constatările echipei de verificare din care reiese clar următoarele:

Esenţa activităţii A8 este aşa cum reiese din denumirea acesteia - " Crearea şi dezvoltarea de parteneriate de cooperare între universităţi/centre de cercetare şi inovare/institute de cercetare/întreprinderi din UE şi România". În ceea ce priveşte cheltuielile neeligibile, aferente activităţii A8 pentru luna aprilie 2014, cu plara responsabilului relaţii de cooperare naţionale şi internaţionale, expertul B., s-au avut în vedere situaţii de fapt:

Parteneriatele au fost semnate înaintea derulării proiectului şi sunt încă în perioada de valabilitate, iar prin metodologia elaborată nu au fost încheiate alte colaborări, activitatea pontată nu este justificată.

De asemenea, expertul a participat la şedinţele tehnice pentru programele doctorale şi post-doctorale, conform livrabilelor prezentate (Procese-verbale ale şedinţelor), însumând un număr de 28 de ore de participare la şedinţe, dar nepontate în Fişele individuale".

În concluzie, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. x/04.08.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/22.06.2015, formulate de Universitatea din Craiova.

La data de 31.07.2018 pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Capital Uman - denumită în continuare OIPOCU -MEN, a transmis prin poştă la instanţă o Cerere Completatoare întemeiată pe prevederile art. 204 coroborat cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., solicitând a se dispune anularea, ca inadmisibilă, a măsurii de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dispuse prin încheierea din data de 14.09.2016.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă Universitatea din Craiova a depus întâmpinări, atât împotriva recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 452/2016 cât şi împotriva Cererii completatoare formulată de aceeaşi parte cu privire la măsura dispusă de instanţă prin încheierea din data de 14.09.2016.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât nu a formulat Răspunsuri la întâmpinările intimatei - reclamante.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât pe fondul recursului declarat atât împotriva Decizei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 cât şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.09.2016, Înalta Curte, va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, astfel cum este prevăzut la art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă a fost respectat termenul de completare a motivelor de recurs, pentru recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 14.09.2016, prin Cererea completatoare depusă prin poştă la data de 31.07.2018.

Potrivit articolului 20 din Legea nr. 554/2004 " Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs…".

În cauză, în ceea ce priveşte recursul formulat de pârât împotriva sentinţei de fond, se constată că sentinţa recurată, în speţă Decizia nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 a fost comunicată autorităţii pârâte la data de 23 ianuarie 2017 (dosar fond) iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă la data de 23.02.2017, conform ştampilei ce a fost aplicată pe plicul de expediere a recursului, ataşat la dosar, în condiţiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 08.02.2017.

În raport de aceste date, se constată că recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 452/2016 a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, incidentă în prezenta cauză, termen care s-a împlinit pentru recurentul-pârât la data de 08.02.2017.

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" iar potrivit dispoziţiilor 489 alin. (1) din acelaşi act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În cauză, astfel cum s-a constatat, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul- pârât nici nu a solicitat repunerea sa în termen.

Astfel, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În condiţiile în care recursul împotriva Deciziei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului legal, inclusiv recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.09.2016, prin Cererea completatoare transmisă prin poştă la instanţă, în data de 31.07.2018, este tardiv, având în vedere că şi această cerere completatoare trebuia depusă înăuntrul termenului de declarare a recursului, adică, până la data de data de 08.02.2017, inclusiv, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, nefiind identificate motive de casare de ordine publică, ce ar fi putut fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlicirea termenului de motivare a recursului, astfel cum permit dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârilor recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale OIPOSDRU MECS, ca tardiv formulat, aplicând astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU MECS împotriva Deciziei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 septembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.