Review for contrariety of judgments dismissed as untimely because the one-month deadline runs from pronouncement, not communication

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2015 A. şi B. au solicitat revizuirea Deciziei nr. 386/01.04.2015 a Tribunalului Iaşi, prin care a fost admis apelul promovat de C. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 5383/11.04.2014 a Judecătoriei Iaşi, prin care a fost admisă contestaţia la executare formulată împotriva primelor acte de executare ale D. şi E..

S-au invocat ca motive de revizuire dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 416/2016 pronunţată la data de 30 martie 2016 Tribunalul Iaşi a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., admiţând deopotrivă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi declinând competenţa de soluţionare a acesteia, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Astfel, cererea de revizuire formulată de revizuienţii A. şi B. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23.05.2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi nr. de dosar nr. x/2015.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., disjunsă din dosarul nr. x/2015, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2015

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia nr. 28/2016, pronunţată la data de 27 octombrie 2016 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată, respingând cererea de revizuire formulată de revizuienţii A. şi B., privind Decizia nr. 386/01.04.2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2013, ca tardiv formulată.

A reţinut instanţa învestită cu cererea de revizuire că aceasta este întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi că, potrivit art. 511 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potrivit dispoziţiilor cuprinse la pct. 8 al aceluiaşi articol.

Cererea de revizuire de faţă este formulată de revizuienţi la data de 15.10.2015 iar termenul de o lună în care se poate formula cererea de revizuire pentru cazul invocat este socotit de la momentul pronunţării respective hotărâri (Decizia nr. 386/01.04.2015 a Tribunalului Iaşi) indiferent de momentul când partea interesată a luat la cunoştinţă de motivele hotărârii atacate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii - Decizia nr. 28/2016 - au declarat recurs revizuienţii A. şi B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Apreciază că cererea de repunere în termen era fondată şi se impune admiterea acesteia, cu consecinţa respingerii excepţiei tardivităţii revizuirii.

Au apreciat revizuienţii că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, au arătat recurenţii - revizuienţi că nu au avut cunoştinţă despre motivarea instanţei de apel decât la momentul la care le-a fost comunicată Decizia nr. 386/2015, respectiv la data de 17.09.2015, din soluţia de pe portal neputând cunoaşte raţionamentul instanţei care a determinat luarea acestei soluţii, astfel încât, în ipoteza în care instanţa va aprecia că termenul de 1 lună de declarare a revizuirii începe să curgă de la data pronunţării deciziei. Au solicitat repunerea în termenul de revizuire întrucât, în nici un caz nu aveau cum să anticipeze sau să ghicească explicaţia instanţei pentru soluţia adoptată, omisiunea acesteia de a analiza Decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galaţi fiindu-le dezvăluită abia la momentul la care a fost redactată şi comunicată decizia.

Având în vedere că se află în prezenţa unei imposibilităţi obiecive de a cunoaşte conţinutul acestei decizii, apreciază recurenţii că formularea prezentei revizuiri în termenul de 1 lună de la data comunicării acesteia era singura opţiune, pentru care au solicitat admiterea cererii de repunere în termen faţă de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Susţin, de asemenea, recurenţii - recizuienţi că au solicitat în 3 rânduri comunicarea deciziei, tocmai pentru a nu se afla în situaţia declarării tardive a unei căi de atac, depunând şi dovezi în acest sens, dar decizia a fost redactată şi comunicată abia la data de 18.09.2015, împrejurare suplimentară de natură a justifica solicitarea de a fi repuşi în termenul de declarare a revizuirii.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a respins însă cererea de repunere în termen fără a motiva corespunzător această decizie, interpretând greşit normele de drept material.

Astfel, menţionează recurenţii că instanţa a reţinut că termenul de revizuire curge de la data pronunţării celei de-a doua hotărâri apreciată ca fiind potrivnică, fără însă a mai analiza susţinerea acestora în sensul că au fost în imposibilitate obiectivă de a cunoaşte raţionamentul instanţei, pentru a aprecia dacă se află în prezenţa unei hotărâri potrivnice cu deciziile pronunţate anterior în cauză.

Practic, instanţa de revizuire a apreciat că revizuienţii ar fi trebuit să formuleze o cale extraordinară de atac înainte de motivarea deciziei, chiar dacă asta ar putea reprezenta o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, putând antrena chiar şi sancţiuni procesuale.

În continuare, recurenţii-revizuienţi arată că, de bună credinţă, au solicitat în 3 rânduri comunicarea hotărârii, motivarea acesteia fiindu-le necesară după 5 luni de la pronunţare, fiind astfel evident încălcat dreptul la un proces echitabil, cu soluţionarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect contestaţie la executare.

Abia la momentul redactării deciziei au putut observa că instanţa de apel o pronunţat o hotărâre complet opusă deciziei nr. 629/2011 a Tribunalului Galaţi, apreciind în mod contrariu cu aceasta că Decizia nr. 1335/2009 a Curţii de Apel Galaţi nu se aplică şi la contractul de credit nr. x/2006, deşi acest lucru fusese deja statuat de către o instanţă de judecată.

În concluzie, recurenţii - revizuienţi apreciază că cererea de repunere în termen era fondată şi se impunea admiterea acesteia, cu consecinţa respingerii excepţiei tardivităţii revizuirii. Solicită astfel, admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 28/2016 a Curţii de Apel Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat şi nefondat.

A invocat deopotrivă excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând, în esenţă că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. şi nu dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuirea era şi ea susceptibilă de recurs. Apreciază intimatul că, în realitate, legiuitorul a urmărit doar să suprime apelul, iar nu să creeze un recurs pentru toate cazurile în care se cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

Cum hotărârea ce se cere a fi revizuită a fost pronunţată de o instanţă de apel şi cum cererea de revizuire a fost judecată de Curtea de Apel Galaţi care a dat o soluţie cererii de revizuire şi hotărârea dată în revizuire este irevocabilă, ca şi hotărârea revizuită, rezultă că recursul îndreptat împotriva ei este inadmisibil.

Pe fondul recursului, intimatul - pârât apreciază ca fiind temeinică şi legală decizia recurată, cererea de revizuire fiind în mod legal respinsă, ca tardiv promovată, în condiţiile în care apelul a fost soluţionat la data de 01.04.2015 iar recurenţii au promovat cererea de revizuire la data de 21.10.2015, la aproximativ 6 luni, cu depăşirea termenului legal stipulat la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate de cei doi recurenţi - revizuienţi şi de apărările formulate de intimatul - pârât, Înalta Curte constată că recursul ce face obiectul prezentei judecăţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul - pârât C. S.A., prin întâmpinare, Înalta Curte reaminteşte că s-a pronunţa asupra sa, prin încheierea de şedinţă din data de 10 septembrie 2019, ataşată la filele39-40 dosar, în sensul respingerii acesteia, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând prezentul recurs pe fondul său şi răspunzând punctual la motivele prezentate în calea de atac, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), constată Înalta Curte că singura critică a recurenţilor ce ar putea fi încadrată în acest caz de casare, constă în aceea că" instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a respins însă cererea de repunere în termen, fără a motiva corespunzător această decizie".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul hotărârii atacate, inclusiv considerentele avute în vedere de instanţă la soluţionarea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât motivarea hotărârii este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

De altfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta circumscriindu-se astfel şi noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte observă că hotărârea atacată cuprinde atât considerentele pentru care instanţa a adoptat soluţia de respingere a cererii de repunere în termen, cât şi pe cele pentru care a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată, menţionând deopotrivă temeiurile de drept pe care şi-a fundamentat soluţia şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile şi argumentele recurenţilor - revizuienţi.

Se constată, aşadar, că hotărârea ce face obiectul controlului judiciar nu conţine o motivare sumară sau contradictorie, ci, dimpotrivă, cuprinde analiza probelor de la dosar prin raportare la normele legale aplicabile speţei deduse judecăţii, iar faptul că opinia instanţei nu concordă cu punctul de vedere al recurenţilor - revizuienţi nu înseamnă că " instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a respins…cererea de repunere în termen, fără a motiva corespunzător această decizie", cum greşit susţin recurenţii - revizuienţi.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, apreciind că au fost respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incidente în cauză, faţă de motivul invocat în cererea de revizuire şi încadrat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Cererea de revizuire ce a făcut obiectul Deciziei nr. 28/2016, supusă prezentului control judiciar, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cei doi revizuienţi invocând contrarietatea Deciziei nr. 386/2015 din 01 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2013, pe care aceştia, de altfel au şi dorit-o revizuită, în raport de Decizia nr. 1335/2009 a Curţii de Apel Iaşi, dispozitiv lămurit şi completat prin încheierea din 15.04.2010, Decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galaţi şi Decizia nr. 753/14.10.2011 tot a Tribunalului Galaţi.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată de revizuienţi şi întemeiată atât pe art. 509 alin. (1) pct. 1, cât şi pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost depusă prin poştă de către revizuienţi la data de 15.10.2015 şi înregistrată (iniţial) pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 21.10.2015, astfel cum a s-a reţinut de către instanţa de fond şi cum chiar revizuienţii au susţinut prin apărătorul lor, în cadrul dezbaterilor orale de la momentul judecării cererii de revizuire, acest aspect putând fi cu uşurinţă constatat din conţinutul dosarului nr. x/2015 ataşat la dosarul de faţă (filele x)

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Cum în cazul de faţă se invocă contrarietatea Deciziei nr. 386/01.04.2015 pronunţată de Tribulalul Iaşi în dosarul nr. x/2013, prin raportare la Decizia nr. 1335/2009 a Curţii de Apel Iaşi, Decizia nr. 629/2011 şi Decizia nr. 753/14.10.2011, ambele pronunţate de Tribunalul Galaţi, rezultă că " ultima hotărâre" este chiar decizia ce se doreşte a fi revizuită, respectiv Decizia nr. 386/01.04.2015 .

Înalta Curte constată că Decizia nr. 386 pronunţată în apel de către Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.04.2015, are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., astfel că, termenul de o lună, în care se poate formula cererea de revizuire pentru cazul invocat este socotit de la momentul pronunţării acesteia hotărâri, adică de la data de 01.04.2015, neavând importanţă momentul când revizuienţii au luat la cunoştinţă de conţinutul acestei hotărâri.

În condiţiile în care Decizia nr. 386, pronunţată la data de 01.04.2015, are caracter definitiv, termenul de revizuire de 1 lună, reglementat de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se împlineşte la data de 04.05.2015, astfel că, din această perspectivă, cererea de revizuire depusă de revizuienţi la data de 15.10.2015, deci, cu 5 luni peste termenul legal, este tardivă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de repunere în termen şi cererea de revizuire, ca tardiv formulată, în condiţiile în care articolul 511 C. proc. civ. alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. face trimitere expresă la data rămânerii definitive a hotărârii, care în acest caz este reprezentată de data pronunţării acesteia, spre deosebire, de exemplu, de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în care legiuitorul a prevăzut expres că termenul de revizuire de o lună se va socoti de la " comunicarea hotărârii".

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că situaţia de fapt invocată de revizuienţi, în sensul că au solicitat redactarea deciziei de mai multe ori, nu este de natură a întrerupe/suspenda termenul de formulare a cererii de revizuire iar dispoziţia dată, în sensul că termenul de 1 lună curge de la data rămânerii definitive, în speţa de faţă, de la data pronunţării hotărârii şi nu de la data comunicării acesteia, nu este de natură a încălca sau a restrânge vreun drept procesual al părţii.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunţării ultimei hotărâri, recurenţii nu pot solicita calcularea acestui termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii.

Împrejurarea că data comunicării hotărârii a fost la 17.09.2015 nu are semnificaţia acordată de recurenţi şi nu este de natură a înlătura concluzia instanţei de revizuire, având în vedere că depunerea cererii de revizuire s-a realizat cu depăşirea termenului legal.

În consecinţă, criticile prin care recurenţii tind să demonstreze faptul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate sunt lipsite de temei, având în vedere că dispoziţiile procedurale citate prevăd expres şi fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, şi nu de la data comunicării acesteia.

Sub acest aspect, faţă de criticile recurenţilor, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa constituţională reţinând că:

"termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părţii. Totodată, Curtea a reţinut că, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării.

De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014). Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Totodată, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art.

21. De asemenea, Curtea reţine că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi ale art. 129, care statuează că "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", legiuitorul are prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condiţiile de exercitare a căilor de atac."

Aşadar, contrar celor susţinute de către autorii recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

În considerarea celor expuse, ce relevă legalitatea hotărârii atacate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de revizuienţii - reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 28/2016 din data de 27 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 28/2016 din data de 27 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.