Conflict of interest in public office: absence of direct patrimonial benefit negates statutory requirements under Laws 161/2003 and 215/2001

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 emis de către Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 220 din 12 octombrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că judecătorul fondului a făcut o aplicare greşită a prevederilor legale, în condiţiile în care, prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada situaţiei de fapt invocate. Inspectorii de integritate au reţinut în mod eronat că s-ar fi aflat în conflict de interese pentru perioada 2012-2016 prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 29/29.05.2013 a Consiliului Local, prin care a fost adoptată darea spre închiriere, prin licitaţie publică, a pajiştilor alpine din patrimoniul privat al comunei Valea Doftanei.

Prin hotărâre s-a aprobat darea spre închiriere prin licitaţie publică, procedură la care ar fi putut participa orice formă de asociere, persoana fizică sau persoana juridică interesate.

Aprobarea dării spre închiriere nu a influenţat în niciun fel înscrierea la licitaţia publică a vreunei forme de organizare interesată.

Închirierea pajiştilor se realizează de foarte mult timp, în condiţiile legii, întrucât administrarea de către Consiliul Local al comunei nu este posibilă.

Prin urmare, recurentul consideră că nu a exercitat niciun fel de influenţă prin darea spre închiriere a acestor suprafeţe, fiind un demers obişnuit pentru comună.

În opinia recurentului, acceptând raţionamentul pârâtei, ar fi însemnat că, indiferent de câştigătorul licitaţiei, cumnata recurentului sau orice alt membru al familiei sale nu ar fi putut lasă animalele din gospodăria proprie să păşuneze pe pajiştile comunei, pentru evitarea conflictului de interese în care s-ar afla şi ar fi fost nevoită ori nevoiţi să îşi ducă animalele să pască pe pajiştile unor comune învecinate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 s-a reţinut că în perioada 2012-2016 reclamantul ar fi fost în conflict de interese.

Inspectorii de integritate au reţinut că s-ar fi aflat în conflict de interese în perioada 2012-2016, prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 29/29.05.2013 a Consiliului Local, prin care a fost adoptată darea spre închiriere, prin licitaţie publică, a pajiştilor alpine din patrimoniul privat al comunei Valea Doftanei.

Înalta Curte constată că raportul a fost întocmit cu interpretarea eronată a textelor de lege incidente.

Dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 definesc conflictul de interese ca fiind "situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

De asemenea, dispoziţiile art. 77 din acelaşi act normativ prevăd că, în ce priveşte conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni, acestea sunt cele prevăzute în cadrul Legii nr. 215/2001.

Totodată, dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că "nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Înalta Curte consideră că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia interesului personal, de natură patrimonială, reglementată de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Din probele administrate în cauză, se constată că ruda reclamantului, respectiv cumnata acestuia, B., este crescător autorizat de animale şi deţine calitatea de membru în cadrul C..

Prin şedinţa Consiliului Local Valea Doftanei din data de 29.05.2013, s-a adoptat hotărârea nr. 29/2013, care avea pe ordinea de zi, la punctul 2, "proiect de hotărâre cu privire la aprobarea închirierii suprafeţelor de pajişti disponibile proprietarilor de animale din comuna Valea Doftanei.

Susţinerile intimatei în sensul că recurentul-reclamant avea obligaţia să anticipeze dacă o decizie a autorităţii publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu pentru afini sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, sunt vădit netemeinicie şi abuzive, lipsite de temei legal.

Nici un text de lege invocat în Raportul contestat nu prevede o astfel de obligaţie. Raţionamentul folosit de intimată în motivarea Raportului contestat este ambiguu şi confuz, prin interpretarea forţată a termenilor legali.

Prin hotărâre s-a aprobat darea spre închiriere prin licitaţie publică, procedură la care ar fi putut participa orice formă de asociere, persoană fizică sau persoană juridică interesate.

Deoarece cumnata recurentului-reclamant nu ocupa funcţie de conducere în cadrul C. cu drept de semnătură, contractul de închiriere a fost semnat de preşedintele Asociaţiei, pe de o parte şi de recurent, ca reprezentant desemnat de Primar, de cealaltă parte.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că recurentul a precizat că B., cumnata acestuia, este un simplu membru în cadrul unei asociaţii a crescătorilor de animale din comuna Valea Doftanei.

De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că Agenţia Naţională de Integritate nu a arătat, în raportul contestat, în ce modalitate ar avea de câştigat un simplu membru al unei asociaţii, din participarea sa la aprobarea dării spre închiriere prin licitaţie publică, şi nu prin atribuire directă, către oricine era interesat, a pajiştilor din comună. Simpla relaţie de rudenie nu justifică situaţia de conflict de interese, ci ea trebuie corelată cu beneficiul direct sau interesul direct pe care l-ar fi putut manifesta prin aprobarea acestei notări şi semnarea contractului de închiriere. Din această perspectivă, motivele din cuprinsul raportului contestat nu sunt întemeiate.

Expresia "în interes patrimonial sau personal" nu este susţinută, întrucât aceasta s-ar fi justificat în situaţia în care ar fi avut vreun beneficiu, dar reclamantul nu obţine niciun beneficiu. cumnata acestuia, ca toţi ceilalţi crescători de animale din comună plătesc, şi nu încasează, pentru hrănirea animalelor pe pajiştile comunei, indiferent de cine le administrează.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat existenţa conflictului de interese reţinut de pârâtă prin raportul de evaluare contestat în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care o va casa cu consecinţa admiterii acţiunii.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată, va admite acţiunea reclamantului A. şi, pe cale de consecinţă, va anula raportul de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 220 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului A..

Anulează raportul de evaluare nr. x mai 2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2019.