Annulment of military administrative acts barred by one-year statute of limitations under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 1.02.20216, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., solicitând:

- anularea brevetelor de subofiţeri şi a certificatelor de absolvire emise de Ministerul Apărării Naţionale prin Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre "Basarab I", menţionate la coloana nr. 5 şi 6 din Anexa nr. 1 -Tabel cu actele emise cadrelor militare condamnate în dosarele penale nr. x/2012 si y/2014 şi care urmează a fi anulate de instanţa de judecată, parte integrantă a cererii de chemare în judecată;

- anularea Ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. F.T.S.P.- 162/10.06.2011, prin care persoanele chemate în judecată în prezenta cauză au fost numite în funcţii ca urmare a promovării Cursului de formare a subofiţerilor în activitate, filiera indirectă, seria x/2010-08.04.2011, la Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre "Basarab I".

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 170 din 27 ianuarie 2017, a respins excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes ca nefondate, a admis excepţia tardivităţii, a respins cererea formulată şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON către pârâtul DD., 1000 RON către pârâta QQQ., câte 2000 RON către fiecare din pârâţii EEE., VV., N., E., RR., JJJ., G. şi 500 RON către pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea instituţiei militare, reţinând în esenţă, eronat de altfel, că "nu sunt aplicabile prevederile art. 2545 şi urm. din noul C. civ..".

Instanţa penală a fost învestită cu cercetarea faptelor săvârşite de pârâţi cu privire la fraudarea examenului de admitere la Cursul de formare a subofiţerilor în activitate, filiera indirect, aceasta pronunţându-se definitiv la data de 03.02.2015, termenul de exercitare a acţiunii începând să curgă de la acel moment, între cele două termene dreptul la acţiune al instituţiei militare nefiind încă născut.

Totodată, soluţia instanţei nu este susţinută de considerentele hotărârii referitoare la aprecierea că "reclamantul nu trebuia să aştepte finalizarea dosarelor penale", câtă vreme instituţia militară nu a întreprins măsuri de revocare/anulare a ordinelor în discuţie, legalitatea actelor administrative neputând fi îndepărtată prin simpla cercetare, fie aceasta şi penală, a modului în care au fost emise, fără pronunţarea/existenţa unei hotărâri definitive în cauză.

Recurentul precizează că putea promova acţiunea în momentul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţa o hotărâre definitivă în dosarul nr. x/2014, pentru cei 68 de inculpaţi ce au fost condamnaţi pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni de corupţie respectiv: folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, complicitate la infracţiunea de fals intelectual, instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, uz de fals şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni respectiv fraudarea examenului de admitere la Cursul de formare subofiţerilor în activitate, filiera indirect, organizat de Şcoala de Maiştri Militari Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I.

În opinia recurentului, actele administrative nu puteau fi revocate/anulate, atât timp cât emitentul nu a identificat vicii extrinseci - care să afecteze procedura care a dus la emiterea acestora - şi/sau intrinseci - de formă şi fond - care să înfrângă prerogativele de legalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că excepţiile invocate sunt neîntemeiate iar recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de I. şi XX., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi nu poate fi primită.

Înalta Curte constată că recursul este formulat în contradictoriu cu toţi intimaţii, fiind enumeraţi câţiva şi trecută menţiunea ş.a. (şi alţii), astfel că excepţia va fi respinsă

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, "Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la dala emiterii actului."

Posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ unilateral cu caracter individual pune în pericol ordinea juridică în sensul că raporturile juridice şi cele sociale ordonate de primele pot fi modificate oricând, fiind afectată în acest fel însăşi ordinea socială. Ori, orice relaţie socială şi orice relaţie juridică trebuie să aibă un termen suficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justiţie, termen dincolo de care nu mai pot interveni modificări prin verificarea legalităţii sau a altor aspecte ce caracterizează raportul respectiv.

Legiuitorul nu califică acest termen de un an de la data emiterii actului în care acţiunea în contencios administrativ ar putea fi introdusă.

Recurentul, în motivarea căii de atac, susţine că prima instanţă în mod greşit a reţinut faptul că "nu sunt aplicabile prevederile art. 2545 şi urm. din noul C. civ..", opinând că din moment ce instanţa penală, a pronunţat hotărârea judecătorească definitivă în data de 03.02.2015, termenul de exercitare a prezentei acţiuni a început să curgă de la acel moment.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2545 din C. civ., din moment ce actele a căror anulare se solicită sunt emise înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ.

Se mai arată de către recurent că termenul de exercitare a acţiunii a început să curgă de la data pronunţării hotărârii penale definitive, fără a se motiva această susţinere şi fără să existe un temei legal în acest sens.

Dreptul la acţiune al recurentului s-a născut în momentul în care a fost emis actul administrativ contestat. Acest aspect a fost corect reţinut şi de către prima instanţă, arătând faptul că "reclamantul nu trebuia să aştepte finalizarea dosarelor penale a căror sentinţe le aduce acum în discuţie, deoarece acesta, dacă avea dubii privitor la actele emise de către organele competente, respectiv brevetele de subofiţer şi certificatele de absolvire ce emană chiar de la reclamant, trebuia să promoveze, în termenul legal anularea actelor administrative şi să solicite suspendarea judecăţii acelei cauze, în contencios administrativ, conform normelor legale în vigoare pentru a se putea prevala de presupusul termen de decădere".

Nu este întemeiată nici susţinerea recurentului potrivit căreia din moment ce instituţia militară nu a întreprins măsuri de revocare/anulare a ordinelor în discuţie, aceasta nu putea să formuleze o acţiune în contencios administrativ, în termenul legal de un an, acţiune ce putea fi suspendată până la finalizarea definitivă a dosarului penal.

Recurentul- reclamant a avut cunoştinţă de începerea urmăririi penale şi derularea procesului penal încă din anul 2010.

Or, acţiunea trebuie introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. Trecând mai mult de un an de la emiterea brevetelor de subofiţer, a certificatelor de absolvire emise de Ministerul Apărării Naţionale prin Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab 1 şi a ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. F.T.S.P. 162/10.06.2011, revocarea acestora nu mai era posibilă. Astfel, de vreme ce legea stabileşte pentru acţiunea în justiţie pentru anularea actului administrativ un termen maxim de exercitare - un an de la emiterea actului - aceasta nu poate interveni peste respectivul termen.

Termenul de un an pentru acţiunea în justiţie respectă principiul securităţii raporturilor juridice care rezultă din dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Convenţia), ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, principiu care implică, între altele, respectarea caracterului definitiv al unui act ce nu a fost atacat în justiţie în termenul unei acţiuni de drept comun în materie sau, în lipsă, într-un termen rezonabil - înainte de a fi considerat ca devenit "definitiv".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea ca tardivă, reţinând că aceasta nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 1.200 RON către intimatul-pârât III., 1.000 RON către intimatul-pârât EEE., 200 RON către intimatul-pârât A., 1.200 RON către intimatul-pârât E., 1.200 RON către intimatul-pârât N., 1.200 RON către intimatul-pârât RR., 1.200 RON către intimatul-pârât VV. şi 1.200 RON către intimatul-pârât JJJ., reprezentând cheltuieli de judecată

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimaţii-pârâţi RRR. şi XX..

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 170 din 27 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 1.200 RON către intimatul-pârât III., 1.000 RON către intimatul-pârât EEE., 200 RON către intimatul-pârât A., 1.200 RON către intimatul-pârât E., 1.200 RON către intimatul-pârât N., 1.200 RON către intimatul-pârât RR., 1.200 RON către intimatul-pârât VV. şi 1.200 RON către intimatul-pârât JJJ., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2019.