EU-Funded Project Rejection Dispute Assigned to Alba Iulia Court After Procedural Prorogation

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună:

- anularea scrisorii de răspuns contestatar emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, înregistrată la registratura Consiliului Judeţean Hunedoara sub nr. x/09.10.2017 prin care a fost respinsă contestaţia cu privire la cererea de finanţare x/21.06.2017 în baza neîndeplinirii criteriului de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii nr. 96 din cadrul Grilei CAE aferente Ghidului Solicitantului - Condiţii specifice de accesare a fondurilor pentru Axa prioritară 3, Prioritatea de investiţii 3.1 - Sprijinirea eficienţei energetice, a gestionării inteligente a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, Operaţiunea B- Clădiri Publice în cadrul apelului de proiecte POR/2016/3/3.1/B/1/7REGIUNI, anularea Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 412/05.09.2017 comunicată în urma verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii şi obligarea autorităţii pârâte la continuarea procesului de evaluare acestuia la finanţare.

Prin sentinţa nr. 206 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Agewnţia pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că, în cauza de faţă, determinant pentru stabilirea instanţei competente este rangul autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice.

În cauză, actul administrativ atacat este Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare în etapa de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest înregistrată cu nr. x/07.08.2017, semnată de către Directorul General ADR Vest.

Curtea de Apel a constatat că răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv Scrisoarea de respingere a Contestaţiei emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională, înregistrată la Consiliul Judeţean Hunedoara sub nr. x/09.10.2017, nu poate duce la competenţa de soluţionare a cauzei de către curtea de apel deoarece răspunsul primit nu reprezintă decât urmarea fireasca a respectării prevederilor art. 7 alin. (1) - Procedura prealabilă, din aceeaşi lege, care arată că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, cum este cazul de faţă, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Prin urmare, actul atacat nu este emis de către o autoritate publică centrală care are ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci, de către o autoritate publică locală, respectiv Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest Timişoara.

În raport de toate aceste împrejurări, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emanând de la o autoritate publică locală/regională, Curtea de Apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că, din punct de vedere material, competent în soluţionarea cauzei este tribunalul.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 607 din data de 08 mai 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 224 din C. proc. civ., a reţinut că exceptia de necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica a dobandit, în acest fel, o natura mixta, îmbinând trasaturi specifice excepţiilor absolute si celor relative. Prin noul cod, legiuitorul nu mai permite invocarea exceptiei de necompetenta materiala si teritoriala pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, limitand drastic perioada de timp in care aceasta poate fi invocata, fara posibilitatea derogarii. Se urmareste, astfel, ca discutarea competentei instantei sa nu fie amanata abia dupa discutarea altor exceptii, dupa incuviintarea si chiar administrarea de probatorii, dat fiind ca aceste acte de procedura mai pot fi indeplinite chiar dupa terminarea cercetării procesului si pana la dezbaterea in fond a procesului.

Raportând prevederile legale la speta dedusa judecatii, tribunalul reţine faptul ca primul termen de judecată a fost la data de 06 iunie 2018 când Curtea de Apel Alba Iulia, pentru a schimba obiectul cauzei, a acordat termen la data de 12 septembrie 2018. Mai mult, la acest termen de judecată, Curtea De Apel Alba Iulia, a acordat un alt termen de judecata la data 17.10.2018 şi a dispus comunicarea unei precizări de acţiune.

Abia la termenul de judecata din data de 17.10.2018, Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuţie, excepţia de necompetenţă materiala, aratand, in motivare, faptul ca in speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea 101/2016.

Textul de lege invocat mai sus, respectiv art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 131 din acelaşi cod, în care se arată: "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instantei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop,,.

Din cele doua texte se observă ca termenul la care instanta este obligată să-şi verifice competenţa din oficiu este acelaşi cu cel la care excepţia cu acest obiect se invocă sau se discută, dacă a fost invocată în scris până la acel termen. Din formularea imperativă a normei, rezultă că verificarea din oficiu este primul act de procedură pe care instanţa trebuie să îl îndeplinească la acel termen. Ca atare instanţa, după verificarea competenţei generale, efectuează un singur act de procedură cu privire la competenţă, sens în care ia în discuţie şi eventuala excepţie invocată, pronunţându-se asupra excepţiei concomitent cu verificarea competenţei, lucruri pe care instanţa de fond nu le-a făcut.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul litigiului de faţă îl constituie anularea scrisorii de respingere a cererii de finanţare în etapa de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, precum şi a Scrisorii de respingere a Contestaţiei emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Alba - Iulia că actul administrativ în raport de care se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei este actul vătămător care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului şi nu răspunsul primit la plângerea prealabilă.

Însă, în speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte împărtăşeşte punctul de vedere al Tribunalului Hunedoara, chiar dacă această instanţă era competentă material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că, într-adevăr, excepţia necompetenţei materiale de ordine publică nu poate fi invocată decât în condiţiile procedurale instituite de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe.

Depăşirea acestui moment procesual atrage prorogarea competenţei de soluţionare a cauzei către instanţa iniţial sesizată, aceasta devenind şi rămânând singura instanţă competentă a soluţiona acţiunea.

Cum în cauză condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost respectate, Curtea de Apel Alba - Iulia desesizându-se la al treilea termen de judecată, competenţa materială de soluţionare a cauzei a fost câştigată în mod definitiv de această instanţă pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.

Faţă de împrejurarea că excepţia de necompetenţă materială nu a fost invocată procedural de către Curtea de Apel Alba - Iulia, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, a avut loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa Curţii de Apel Alba - Iulia, instanţa pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia contecios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest, în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.