Revision granted; enforcement dispute remanded for rehearing after res judicata violation found.

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii.

Prin Decizia nr. 448 din 28 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 3748 din 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalul Cluj şi a casat în tot hotărârea, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul A. prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca şi primarul acestuia, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie la bugetul statului şi la plata de penalităţi în favoarea sa, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 1220/2017 a Curţii de Apel Cluj.

2. Calea extraordinară de atac exercitată.

Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 448/2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.03.2019, în dosar nr. x/2018, prin care a solicitat ca, urmare a admiterii cererii, să se dispună schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 3748/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Cererea a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 15.04.2019, sub număr dosar x/2019 şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) C. proc. civ., prevederile art. 21 alin. (2) teza I, art. 24 alin. (1)-(3) şi 5 din Legea nr. 554/2004 şi prevederile art. 1, 2, 6, 7, 9, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 544/2001.

Prin decizia civilă nr. 664/15.05.2019 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Cluj a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire fiind declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 14.06.2019, sub acelaşi număr de dosar.

În susţinerea cererii de revizuire s-a arătat că pârâtul-debitor Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, nu a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa civilă nr. 3975/19.12.2016, pronunţată în dosar nr. x/2016 de Tribunalul Cluj, secţia contencios-administrativ, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017 pronunţată în dosar nr. x/2016 de Curtea de apel Cluj.

Ca atare, la data de 21.08.2018, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, în dosar nr. x/2018, cererea de executare silită formulată de reclamant, împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, în temeiul prevederilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 şi art. 905 C. proc. civ., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului, ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să comunice informaţiile de interes public stabilite prin sentinţa nr. 3975/19.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, iar în caz contrar, conducătorul autorităţii să fie obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

Prin decizia nr. 448/28.03.2019 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Cluj, cererea reclamantului a fost însă respinsă, urmare a recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 3748/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj prin care, iniţial, cererea fusese admisă.

Revizuentul susţine că decizia atacată prin intermediul cererii de revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, fiind dată cu ignorarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează această prezumţie legală ca reprezentând manifestarea pozitiva a autorităţii de lucru judecat, lucrul anterior judecat putând fi opus într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente, aceasta judecata fiind deja făcută.

În plus, nu există niciun temei legal pentru neexecutarea unei hotarâri judecatoreşti, iar susţinerile şi apărările pârâţilor legate de obiectul primului dosar şi de posibilitatea de executare constituie, în fapt, o contestare a autorităţii de lucru judecat. Decizia nr. 448/2019, reprezintă în acest mod, prin soluţia adoptată, o evidenta depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi, totodată, o încălcare manifestă a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a menţionat în cuprinsul cererii.

Revizuentul a precizat că prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, pârâtul a fost obligat la comunicarea către acesta a informaţiilor de interes public solicitate prin cererea cu număr de înregistrare x/16.08.2016 la Primăria Cluj-Napoca, informaţii constând în copia autentificată, conform cu originalul, după cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, depusa de către B., înregistrata sub nr. x/1991, însoţită de actele doveditoare ale dreptului la reconstituire.

Executarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu nu s-a realizat în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nici până la data 15.04.2019, data introducerii cererii de revizuire.

Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 448/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a constat că pârâţii au executat în întreaga măsură în care a fost posibil obligaţia impusă prin sentinţa civilă menţionată, reţinându-se însă, în acelaşi timp, că nu deţin cererea, astfel că se află în imposibilitatea de a comunica o copie a acesteia, iar obligaţia de a executa o hotărâre judecătorească nu poate să fie interpretată în sensul de a se executa o obligaţie imposibilă.

Revizuentul a precizat că, în faţa instanţei de recurs, în procedura desfăşurată în cauza înregistrată sub număr dosar x/2018, a invocat jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Zazanis şi alţii contra Greciei şi Amurăriţei contra României), în privinţa securităţii raporturilor juridice şi a efectelor hotărârilor judecătoreşti definitive care, având autoritate de lucru judecat, răspund nevoii de securitate juridica, părţile având obligaţia sa se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecaţii.

Aşadar, instanţele sesizate ulterior nu ar trebui să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare, fiind obligate sa ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Prin decizia nr. 448/2019, instanţa a stabilit că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj deoarece în cadrul respectivului dosar nu s-a pus problema deţinerii de către pârâţi a înscrisului a cărui comunicare se cere, astfel că asupra acestui aspect nu s-a tranşat în niciun fel nefiind o chestiune intrată în autoritatea lucrului judecat.

Din aceleaşi motive, instanţa a considerat că reclamantului nu îi este încălcat dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta a fost conturat în jurisprudenţa CEDO.

3. Apărările formulate în cauză.

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj Napoca nu au depus întâmpinare la cererea de revizuire şi nici nu s-au prezentat în instanţă pentru a-şi exprima poziţia cu privire la aceasta.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

În temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., procedând la analizarea cererii de revizuire şi a faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă, potrivit celor în continuare expuse:

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În ordine cronologică, prima hotărâre dintre cele reclamate a fi potrivnice de către revizuent este reprezentată de sentinţa civilă nr. 3975/19.12.2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Prin sentinţa menţionată, urmare a admiterii acţiunii formulate de reclamantul A., pârâtul Primarul Municipiului Cluj a fost obligat la comunicarea către reclamant a informaţiilor de interes public solicitate de acesta prin cererea cu număr de înregistrare x/16.08.2016 depusă la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, informaţii reprezentate de copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. sub numărul x/21.03.1991, însoţită de actele doveditoare ale dreptului la reconstituire, conform Legii nr. 18/1991 şi a prevederilor art. 13 din H.G. nr. 131/1991.

Cea de-a doua hotărâre, respectiv cea supusă revizuirii, este reprezentată de decizia civilă nr. 448/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2018, prin care a fost admis recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 3748/18.12.2018 pronunţată de Tribunalul Cluj, pe cale de consecinţă sentinţa fiind casată şi urmare a rejudecării procesului fiind respinsă cererea reclamantului A. prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca şi primarul acestuia, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie la bugetul statului şi la plata de penalităţi în favoarea reclamantului, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 1220/2017 a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a respinge cererea de executare silită formulată de reclamant, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, deşi iniţial aceasta fusese admisă prin sentinţa nr. 3748/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj, instanţa de recurs, reţinând că obligaţia comunicării a fost stabilită definitiv prin sentinţa nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj şi că aceasta nu a fost îndeplinită, a stabilit, în acelaşi timp, că pârâţii nu deţin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Primăria Cluj-Napoca, sub nr. x/21.03.1991, de numitul B., astfel că se află în imposibilitate de a comunica o copie reclamantului.

În acest sens, constatând că nu există o obligaţie la a cărei îndeplinire pârâţii să poată fi constrânşi, practic fiind imposibilă executarea obligaţiei stabilită printr-o hotărâre judecătorească, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, în speţă, nu se pot aplica amenzile şi penalităţile solicitate prin cererea de chemare în judecată, procedând aşadar la respingerea acesteia.

În susţinerea acestei soluţii, Curtea de Apel Cluj a mai menţionat că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 3975/2016 pronunţate de Tribunalul Cluj întrucât, în cadrul litigiului, nu s-a pus problema deţinerii de către pârâţi a înscrisului a cărui comunicare a fost dispusă de către instanţă, astfel că neavând loc un examen al acestui aspect, nu constituie o chestiune intrată în autoritatea lucrului judecat.

Revizuentul a arătat că, prin decizia nr. 448/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în recurs, instanţa a anulat practic obligaţia pârâţilor de a comunica o copie după cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Primăria Cluj-Napoca, sub nr. x/21.03.1991, de numitul B., obligaţie stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa nr. 3670/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Preliminar, Înalta Curte menţionează că punerea în discuţie a existenţei unei obligaţii consolidată prin hotărâre judecătorească definitivă este de natură să aducă atingere principiului stabilităţii raporturilor juridice civile şi constituie o încălcare a dreptului la un proces civil echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Ca atare, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Astfel, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite. În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Prin urmare, prin hotărâri potrivnice, se înţeleg acele hotărâri care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunţată în primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu neobservarea existenţei lucrului judecat, se ajunge la pronunţarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente nu se pot concilia.

Dobândirea efectului autorităţii de lucru judecată, intervine ca urmare a tranşării de către instanţă cu privire la chestiunea litigioasă.

Sfera de acţiune a autorităţii lucrului judecat se răsfrânge asupra dispozitivului, precum şi asupra considerentelor pe care acesta se sprijină, inclusiv pe cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., deoarece soluţia se întemeiază pe un raţionament juridic, care este expus în motivare, astfel că pentru a fi luată decizia judecătorul acesta trebuie să şi-o argumenteze, iar opinia sa este privită ca parte a soluţiei finale.

Autoritatea sau efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:

Stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea).

Lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de prezumţia irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (obligativitatea).

"Autoritatea de lucru judecat" şi "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat.

Cu alte cuvinte, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocata în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Aşadar, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind soluţionarea unei probleme juridice, nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesara doar probarea identităţii între problema soluţionată definitiv şi problema dedusa judecăţii, instanţa de judecata fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Totodată, însă, pentru că autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicţională realizată de instanţă, trebuie recunoscut acest atribut şi motivelor necesare, care explică dispozitivul, făcându-l comprehensibil.

Altminteri, fără a se face apel la argumentele şi raţiunile adoptării soluţiei, nu s-ar cunoaşte limitele judecăţii, pretenţiile care au învestit instanţa şi asupra temeiniciei cărora aceasta a avut a se pronunţa.

De aceea trebuie recunoscută autoritate de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică acelor motive care conţin soluţii asupra unor puncte litigioase ale procesului de aşa manieră încât doar felul în care au fost aduse în faţa judecăţii (pe cale de apărare ori ca aspecte prealabile cercetării fondului), face ca astfel de soluţii să nu se regăsească în dispozitiv.

Prin urmare, intră în autoritate de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranşează litigiul, şi motivele care susţin soluţia, precum şi motivele care conţin ele însele soluţii asupra aspectelor litigioase invocate de părţi şi supuse dezbaterii acestora.

Reglementarea autorităţii de lucru judecat a motivelor decizorii este de natură, de asemenea, să ducă la evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti, dând expresie funcţiei pozitive a autorităţii de lucru judecat.

Astfel, potrivit prevederilor art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este co nsacrată ca efect al hotărârii judecătoreşti. Potrivit acestei reglementări, sfera noţiunii de autoritate de lucru judecat este extinsă şi asupra conţinutului noţiunii de putere de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât şi asupra considerentelor pe care se sprijină, făcând corp comun cu acesta.

O asemenea abordare este în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO şi a instanţei de contencios constituţional, potrivit căreia obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale nu face nicio diferenţiere între cauzele prin care s-a admis acţiunea şi cele prin care s-a respins acţiunea, hotărârea trebuind să fie respectată şi aplicată indiferent de rezultatul procesului (cauza pilot Service contra României). De asemenea, tot în jurisprudenţa CEDO s-a statuat faptul că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia iar autorităţile nu pot repune în discuţie problema soluţionată prin hotărârea definitivă (cauza Zazanis şi alţii contra Greciei).

În concluzie, CEDO a stabilit deja că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din CEDO (cauza Amurariţei contra Romaniei).

Totodată, Înalta Curte consideră necesar a preciza că art. 431 C. proc. civ. acordă conţinut normativ dublei funcţiuni, pozitivă şi negativă, a autorităţii de lucru judecat.

Astfel, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat îl constituie recunoaşterea faptului că o hotărâre judecătorească definitiva este pusă în executare, producând efecte în mod efectiv şi dându-i-se astfel eficienţă.

Ca atare, în acord cu jurisprudenţa CEDO şi deciziile Curţii Constituţionale, autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină.

Revenind la cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat de care beneficiază prima din cele două hotărâri în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, că aceasta este ataşată atât dispozitivului cât şi considerentelor sale.

Astfel, rezolvarea problemei de drept pe care această primă hotărâre a dezlegat-o în considerentele sale se impune cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unei soluţii pe cale de consecinţă.

Concret, prima din cele două hotărâri a stabilit că nu a fost soluţionată cererea cu număr de înregistrare x/16.08.2016 depusă de revizuentul-reclamant la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, prin care au fost solicitate copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. sub numărul x/21.03.1991, însoţită de actele doveditoare ale dreptului la reconstituire, deşi informaţiile solicitate fac parte din categoria celor de interes public, potrivit prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, iar pârâtul nu a făcut dovada comunicării acestora.

De reţinut că pârâtul nu a invocat în apărare, în procedura judiciară desfăşurată în cauza înregistrată sub număr dosar x/2016, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa celei de recurs, împrejurarea că nu se află în posesia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. şi înregistrată sub nr. x/21.03.1991, respectiv faptul că nu deţin acest document, deşi, după cum rezultă din cererea aceleiaşi persoane, înregistrată la Primăria Municipiului Cluj-Napoca sub nr. x/30.07.1991, rezultă fără echivoc cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 21.03.1991 a fost înregistrată la primărie.

Această apărare a fost ridicată pentru prima dată doar prin recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 3748/18.12.2018 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. x/2018, prin care cererea formulată de reclamantul A., în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, a fost parţial admisă, pârâtul fiind obligat la plata amenzii şi a penalităţilor, pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Prin urmare, considerentele deciziei civile nr. 448/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, potrivit cărora nu există o obligaţie la a cărei îndeplinire să poată fi constrânşi pârâţii, datorită faptului că aceştia nu deţin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. sub numărul x/21.03.1991, încalcă flagrant efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat rezultat din sentinţa civilă nr. 3975/2016 prin care existenţa obligaţiei de comunicare a documentului a fost stabilită în mod definitiv.

Instanţa de recurs care a pronunţat decizia supusă revizuirii s-a aflat în eroare din această perspectivă, confundând existenţa obligaţiei, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, cu imposibilitatea executării acesteia.

Prin urmare, este nerelevantă şi falsă aprecierea aceleiaşi instanţe potrivit căreia nu este încălcată autoritatea de lucru judecat rezultată din sentinţa civilă nr. 3975/2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, pentru că în litigiul soluţionat prin aceasta nu s-a pus problema deţinerii de către pârâţi a înscrisului a cărui comunicare a fost solicitată de către reclamant.

Practic, decizia civilă nr. 448/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin considerentele ataşate dispozitivului, a repus în discuţie problema deţinerii de către pârâţi a documentului solicitat de reclamant a-i fi comunicat, cu titlu de informaţie de interes public, în contextul în care aceasta a fost soluţionată definitiv anterior, prin sentinţa nr. 3975/2016, prin care s-a stabilit obligativitatea pârâţilor de a da curs cererii de comunicare.

Procedând astfel, Curtea de Apel Cluj, prin soluţia şi considerentele pe care a fost fundamentată decizia civilă nr. 448/2019, a lipsit de eficienţă, într-o manieră nepermisă, prin prisma consideraţiilor reţinute prin prezenta, o hotărâre judecătorească definitivă, anihilând practic puterea de lucru judecat ataşată acesteia, care presupune că hotărârea beneficiază de prezumţia irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre.

5. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire şi temeiul de drept al acesteia.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, constatând îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (4) din acelaşi cod, să procedeze la încuviinţarea cererii de revizuire cu consecinţa anulării celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei nr. 448/28.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării rejudecării recursului declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 3748/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Cluj-Napoca şi primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă:

Anulează decizia nr. 448 din 28 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ în vederea rejudecării recursului declarat impotriva sentinţei 3748 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Cluj.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.