Jurisdictional conflict over inspection-based financial claims: exclusion of value-based jurisdiction and application of issuer-rank criteria under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.07.2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea actelor administrative fiscale reprezentate de Scrisorile: nr. ISR AF 280/25.01.2018 şi ISR AF 281/25.01.2018, înregistrate la D.C.E.A.C. sub nr. x/12.02.2018 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi; nr. ISR AF 334/031.01.2018 şi ISR AF 335/31.01.2018, înregistrate la D.C.E.A.C. sub nr. x/05.03.2018, emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi a Scrisorii nr. x/30.05.2018, înregistrată la D.C.E.A.C. sub nr. x/05.06.2018, prin care s-a soluţionat contestaţia nr. 10525/12.03.2018 formulată de RNP - Romsilva - Direcţia de creştere, exploatare şi ameliorare a cabalinelor; nr. ISR AF 500/09.02.2018 şi ISR AF 501/09.02.2018 înregistrate la D.C.E.A.C. sub nr. x/06.03.2018 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi a Scrisorii nr. y/14.06.2018, înregistrată la D.C.E.A.C. sub nr. x/19.06.2018, prin care s-a soluţionat contestaţia nr. 10524/13.03.2018 formulată de RNP - Romsilva - Direcţia de creştere, exploatare şi ameliorare a cabalinelor. A mai solicitat obligarea pârâtei la avizarea deconturilor justificative aferente pentru lunile iulie - decembrie 2012 şi mai - decembrie 2013 pentru Herghelia Cislău, Herghelia Mangalia, Depozitul de armăsari Râmnicelu, Herghelia Ruşeţu, respectiv lunile iulie 2012, noiembrie- decembrie 2013 pentru Herghelia Tuluceşti, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 7587/2018 din data de 19.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că tribunalele judecă în primă instanţă, ca instanţe de apel şi ca instanţe de recurs, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor, fiind instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă.

S-a mai reţinut că deciziile de soluţionare a plângerilor prealabile au fost emise de Ministerul Finanţelor Publice, care este un organ central, ceea ce, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, iar faptul că reclamanta a formulat acţiune în anulare direct împotriva actelor administrativ fiscale şi nu împotriva deciziilor de soluţionare a contestaţiei nu atrage competenţa tribunalului, întrucât instanţa competentă urmează a se pronunţa asupra tuturor chestiunilor litigioase.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 771 din data de 01.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă au fost contestate Dispoziţiile obligatorii nr. ISR AIF 281/2018, nr. ISR AIF 335/2018, nr. ISR AIF 501/2018 şi Rapoartele de inspecţie economico-financiare aferente acestora emise de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Iaşi.

Astfel, a considerat că nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, nefiind vorba despre taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale ori accesorii ale acestora, iar în ceea ce priveşte rangul autorităţii emitente a actelor administrative contestate, a apreciat că în raport de acest criteriu revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa soluţionării cauzei.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că deciziile de soluţionare a plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiilor obligatorii reprezintă doar răspunsul emis de autoritatea învestită cu soluţionarea acestora, iar actele care produc efecte şi a căror anulare se urmăreşte prin promovarea acţiunii sunt dispoziţiile obligatorii emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Rapoartelor de inspecţie economico-financiară nr. ISR AF 280/25.01.2018, nr. ISR AF 334/031.01.2018, nr. ISR AF 500/09.02.2018; a Dispoziţiilor obligatorii nr. ISR AF 281/25.01.2018, nr. ISR AF 335/31.01.2018, nr. ISR AF 501/09.02.2018, precum şi a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor nr. x/30.05.2018 şi nr. y/14.06.2018, emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

Astfel, acţiunea are ca obiect rapoartele de inspecţie economico-financiară, dispoziţii obligatorii şi decizii de soluţionare a contestaţiilor, emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în temeiul O.U.G. nr. 94/2011, privind sume solicitate spre decontare de la bugetul de stat pentru întreţinerea cabalinelor.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii - 04.07.2018, potrivit căruia:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

Regulile privind competenţa sunt de strictă interpretare şi, în raport cu obiectul acţiunii, Înalta Curte apreciază că sumele stabilite prin măsurile din dispoziţiile obligatorii contestate de reclamantă nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, ci se referă la sume decontate de la bugetul de stat pentru întreţinerea cabalinelor.

În conformitate cu prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi art. 33 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2002 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, împotriva dispoziţiilor obligatorii se poate formula plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţia obligatorie fiind privită ca un act administrativ şi nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Astfel, în cauză, în stabilirea instanţei competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Pornind de la această premisă, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act supus executării şi care poate constitui obiect al acţiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte reţine că Dispoziţiile obligatorii nr. ISR AF 281/25.01.2018, nr. ISR AF 335/31.01.2018 şi nr. ISR AF 501/09.02.2018 reprezintă titluri de creanţă şi că neaducerea la îndeplinire a obligaţiilor prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancţionează contravenţional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

Deci, actele cu caracter executoriu, care conţin măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii, sunt dispoziţiile obligatorii, în timp ce deciziile de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor sunt actele prin care este soluţionată contestaţia administrativă, prealabilă sesizării instanţei.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, respectiv Dispoziţiile obligatorii nr. ISR AF 281/25.01.2018, nr. ISR AF 335/31.01.2018 şi nr. ISR AF 501/09.02.2018, şi cu emitentul acestor acte, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, autoritate de rang local, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.