Incompatibility of a local vice-mayor with a suspended commercial company administration: effectiveness of concurrent functions under Law 161/2003
Legislator summary
AI generatedICCJ Decision No. 4865/2019 The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant’s cassation appeal, partially quashed the lower court’s sentence, and ordered the annulment of the National Integrity Agency’s evaluation report, thereby ruling in favor of the appellant. The dispute concerned the legality of an administrative evaluation report that found the appellant, a local vice-mayor, incompatible with holding the position of administrator in a commercial company under Law No. 161/2003 for the period between March and November 2014. The appellant argued that no actual conflict of interest existed because the company’s business activities were suspended when the appellant assumed the public office and the company was subsequently dissolved, meaning no effective simultaneous exercise of both roles occurred. The ICCJ determined that the lower court erred in applying Article 87(1)(d) of Law No. 161/2003 by failing to recognize that incompatibility requires the effective, concurrent exercise of a public function and a private managerial role to pose a realistic threat to integrity; as the appellant did not effectively perform the duties of the company administrator during the relevant period, the statutory premises for the incompatibility were absent.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 496 din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Incompatibility of a local vice-mayor with a suspended commercial company administration: effectiveness of concurrent functions under Law 161/2003: Precizează că nu a exercitat efectiv funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., iar pe de altă parte, la data la care a început exerciţiul funcţiei de viceprimar, activitatea societăţii era suspendată, astfel că nu se poate reţine existenţa vreunei stări de pericol care să fie îndepărtat prin prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive section to establish that the ground for cassation (wrong application of law) is incident, justifying the quashing of the lower court decision.
Cited in the dispositive section as the procedural legal basis for the court to admit the appeal, quash the previous sentence, and re-judge the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 martie 2016 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de instituţia pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 178 din 17 august 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A., pe care a sesizat-o cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 (1) lit. d) din Legea 161/2003, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţia României.
Pe fond, a respins contestaţia împotriva raportului de evaluare nr. 5234/G/2 întocmit la data de 10 februarie 2016 de către Agenţia Naţională de Integritate, formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 178 din 17 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea contestaţiei.
În motivarea recursului arată că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Astfel, arată că: a fost ales în funcţia de viceprimar al Comunei Butimanu, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 15/20.03.2014; exerciţiul funcţiei a început cu data de 08.04.2014; Hotărârea Consiliului Local nr. 15/20.03.2014 a fost suspendată prin sentinţa nr. 1126 din 03.07.2014 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dar în urma soluţionării definitive prin decizia nr. 4453 din 25.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a reluat exerciţiul funcţiei de viceprimar; la data când a fost ales viceprimar, respectiv 20 martie 2014, activitatea societăţii B. S.R.L. era suspendată, iar la data de 24.11.2014 aceasta a fost dizolvată prin Decizia asociatului unic.
Precizează că nu a exercitat efectiv funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., iar pe de altă parte, la data la care a început exerciţiul funcţiei de viceprimar, activitatea societăţii era suspendată, astfel că nu se poate reţine existenţa vreunei stări de pericol care să fie îndepărtat prin prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de instituţia pârâtă.
Prin raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 20.03.2014 - 24.11.2014 întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de viceprimar în cadrul Primăriei Comunei Butimanu, cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Reclamantul a contestat legalitatea raportului de evaluare, invocând inexistenţa premiselor pentru constatarea stării de incompatibilitate.
Soluţionând acţiunea reclamantului, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, reţinând existenţa cazului de incompatibilitate detaliat în raportul de evaluare contestat.
Astfel cum rezultă din cele de mai sus, reclamantul a criticat sentinţa nr. 178 din 17 august 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, considerând că este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Critica recurentului-reclamant este fondată.
Constată Înalta Curte că sentinţa civilă recurată este pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel că raportul de evaluare contestat în cauză se impune a fi anulat pentru lipsa premiselor de fapt necesare constatării stării de incompatibilitate.
În acest sens, este de subliniat că potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referinţă avută în vedere de intimată (20.03.2014 - 24.11.2014):
"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."
Verificând apărările formulate de reclamant pe marginea inexistenţei stării de incompatibilitate prima instanţă a apreciat ca fiind irelevantă, din punct de vedere al existenţei acestei stări de incompatibilitate, împrejurarea că societatea al cărei administrator a fost reclamantul a avut activitatea suspendată, ulterior aceasta fiind chiar dizolvată, sau că, în exerciţiul calităţii de comerciant persoană fizică, reclamantul nu a desfăşurat nici o activitate.
Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte abordarea judecătorului fondului, considerând-o a fi contrară scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei care ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe. În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unor activităţi economice.
Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrităţi şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează doar în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiutor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.
O demnitate, o funcţie publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci şi de ansamblul atribuţiilor, prerogativelor, drepturilor şi competenţelor prevăzute de lege care intră în conţinutul lor, şi prin a căror exercitare concomitentă şi concurentă în viaţa socială, de către acelaşi subiect, se potenţează situaţiile de conflict pe care legiutorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităţilor.
Aşa fiind, numai exercitarea simultană a unei demnităţi publice şi a funcţiei de administrator într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia.
Întrucât nu există nicio dovadă la dosarul cauzei din care să rezulte exercitarea efectivă, de către recurentul-reclamant, a calităţii de administrator al societăţii şi mai mult, societatea B. avea la data când acesta a fost ales viceprimar, respectiv 20 martie 2014, activitatea suspendată, conform Deciziei asociatului unic din data de 08.01.2014 şi Rezoluţiei nr. 219 din 10.01.2014 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, iar la data de 24.11.2014 societatea a fost dizolvată prin Decizia asociatului unic, Înalta Curte concluzionează în sensul că nu poate fi reţinută în sarcina sa incompatibilitatea prevăzută de 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantului, cu consecinţa anulării raportului de evaluare contestat.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 178 din 17 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea şi va anula raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de pârâtă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 178 din 17 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite acţiunea.
Anulează raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.