Rejection of public procurement financial correction challenge: Retroactivity of EU funds regulations rejected, appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2014 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 279 din data de 18.11.2013 şi a Notei de conformitate nr. 23.875 din 22.04.2013, emise de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73/2016 din 3 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 73/2016 din 3 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii în anulare.

În motivarea recursului arată că prima instanţă în mod eronat a respins acţiunea faţă de Hotărârea din 26 mai 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dată în cauzele conexate C-260/14-C-261/14, reţinând în mod greşit că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile Notei de neconformitate nr. 23.875/22.04.2013, prin care au fost stabilite corecţii financiare, având în vedere că este vorba de aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare apărute sub imperiul unor prevederi anterioare.

În acest sens, susţine că efectele stabilirii criteriilor de atribuire şi selecţie referitoare la capacitatea de exercitare a activităţii profesionale a operatorului economic, publicate în SEAP prin invitaţia de participare nr. x/01.06.2011, s-au produs înainte de intrarea în vigoare a reglementării noi, respectiv a O.U.G. nr. 66/30.06.2011.

Astfel, arată că: presupusele nereguli au fost săvârşite la data de 01.06.2011, data publicării în SEAP a invitaţiei de participare; O.U.G. nr. 66/2011, prin care au fost stabilite corecţiile financiare a intrat în vigoare la data de 30.06.2011; încheierea şi producerea efectelor contractului de prestări servicii de audit nr. 9341/85/01.08.2011, în temeiul raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, a avut loc la data de 01.08.2011, iar nota de neconformitate nr. 23.875 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a fost emisă la data de 22.04.2013.

Prin urmare, precizează că din moment ce efectele stabilirii criteriilor de atribuire şi selecţie referitoare la capacitatea de exercitare a activităţii profesionale a operatorului economic s-au produs înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, contractul de prestări servicii de audit fiind atribuit S.C. A. S.R.L. la data de 01.08.2011, iar nota de neconformitate prin care au fost stabilite corecţiile financiare a fost emisă la data de 22.04.2013, rezultă că O.U.G. nr. 66/2011, prin care au fost stabilite corecţiile financiare, afectează o situaţie împlinită anterior.

Referitor la faptul că în speţă instanţa nu putea reţine considerentele Hotărârii din 26 mai 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dată în cauzele conexate C-260/14-C-261/14, invocă art. 15 alin. (2) din Constituţia României ce consacră principiul neretroactivităţii legii civile, precum şi caracterul neretroactiv al O.U.G. nr. 66/2011, precizând că în cauză sancţiunea aplicată prin Nota de neconformitate nr. 23.875 din 22.04.2013 a avut loc după publicarea în S.E.A.P. a criteriilor de atribuire la data de 01.06.2011, sens în care stabilirea unor criterii de calificare restrictive, evaluarea conformităţii propunerii tehnice şi întocmirea raportului final al procedurii, pot fi raportate numai prin referire la actele normative în vigoare la data săvârşirii acestora.

Mai arată că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se valorifică la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, tot în baza O.G. nr. 73/2003, acest din urmă act normativ neprevăzând instituţia corecţiei financiare care să fie aplicată pentru condiţii restrictive prevăzute de autorităţile contractante la iniţierea licitaţiilor pentru lucrări publice şi pentru nereguli petrecute pe timpul desfăşurării procedurii, dacă activitatea a fost începută, luându-se în considerare fapte, măsuri şi acte săvârşite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, susţine că dacă valorificarea acestor nereguli sunt supuse prevederilor O.G. nr. 79/2003, cu atât mai mult constatarea unei fapte, ca primă etapă a activităţii de recuperare a fondurilor europene, este supusă prevederilor O.G. nr. 79/2003, adică legii sub care s-a născut presupusa faptă delictuală.

Recurenta-reclamantă susţine că astfel, constatarea unor nereguli şi aplicarea unor sancţiuni neprevăzute la data când s-au săvârşit presupusele fapte imputabile, de condiţionare restrictivă a participanţilor la licitaţie, este lovită de nulitate absolută, fiind efectuată cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, sens în care invocă şi Decizia nr. 66/2015 pronunţată de Curtea Constituţională în cadrul controlului de constituţionalite a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a reţinut că textul de lege aduce atingere principiului neretroactivităţii legii şi, în consecinţă, nu se permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 pentru nereguli săvârşite în intervalul în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

În esenţă, susţine că nu se poate pune în discuţie o eventuală aplicabilitate a Deciziei nr. 66/2015 pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul controlului de constituţionalite a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, în speţă aplicându-se dispoziţiile Hotărârii CJUE din data de 26.05.2016, pronunţată în cauzele comexate C-260/14 şi C-261/14.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 279 din data de 18.11.2013 şi a Notei de conformitate nr. 23.875 din 22.04.2013, emise de pârât.

Între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nr. x din 30.11.2010, având ca obiect acordarea către reclamantă, în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 a unei finanţări nerambursabile de către AM POR pentru implementarea Proiectului nr. NE/17/3/.4/269/5.01.2009, cod SMIS 3556, intitulat "Reabilitarea, extinderea şi modernizarea Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Roman", valoarea totală a proiectului fiind de 24.832.250,20 RON, din care valoarea totală eligibilă era în cuantum de 19.773.890 RON, reprezentând, la data încheierii contractului de finanţare, 4.615.538,49 euro.

Valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR era în cuantum de 16.807.806,50 RON (3.923.207,71 euro potrivit cursului valutar al Băncii Naţionale a României de la data încheierii contractului de finanţare).

Prin Nota de neconformitate nr. 23.575/22.04.2013, încheiată ca urmare a verificării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de servicii de audit, pârâtul a constatat neconformitatea respectării prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice, reţinând că autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului, prin solicitarea ca ofertanţii să prezinte, pentru dovedirea experienţei similare, a unui contract încheiat în ultimii 3 ani, calculaţi de la termenul limită de depunere a ofertelor, având acelaşi obiect cu contractul supus atribuirii, conform Fişei de date a achiziţiei, iar pe de altă parte, s-a reţinut că s-a solicitat ofertanţilor să aibă în echipă "minimum un manager al sistemelor de management al calităţii în domeniul construcţiilor".

Astfel, prin Nota de neconformitate atacată s-a reţinut că prin introducerea acestor cerinţe minime de calificare în Fişa de date a achiziţiei s-au încălcat dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi cele ale art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, sens în care AM POR a aplicat reclamantei o corecţie financiară de 4.100 RON reprezentând 5% din valoarea contractului nr. x din data de 1.08.2013, corecţia fiind prevăzută la pct. 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei Note, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 279 din data de 18.11.2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În prezenta cauză, la data de 8.05.2014, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, a sesizat, pe de o parte, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar pe de altă parte, Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi Anexei la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Ca urmare a acestei sesizări, Curtea Constituţională a înaintat la dosar copia Deciziei nr. 66 din data de 26.02.2015 privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a), a) art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a pct. 2 subpunctul 2.3 al Anexei la O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 şi s-a constatat neconstituţionalitatea acestora şi prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi a) pct. 2 subpunctul 2.3 al Anexei la O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în prezenta speţă, a fost pronunţată Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14.

În calea de atac a recursului, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ critică faptul că prima instanţă a reţinut considerentele Hotărârii din 26 mai 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată în cauzele conexate C-260/14-C-261/14, recurenta-reclamantă considerând că, întrucât presupusele nereguli au fost săvârşite la data de 01.06.2011, data publicării în SEAP a invitaţiei de participare, iar O.U.G. nr. 66/2011, prin care au fost stabilite corecţiile financiare a intrat în vigoare la data de 30.06.2011, se impunea aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, deoarece, conform Deciziei nr. 66/2015 pronunţate de Curtea Constituţională s-a reţinut că nu se permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 pentru nereguli săvârşite în intervalul în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003.

Înalta Curte constată că nu este fondată critica recurentei-reclamante referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii, prin atragerea răspunderii administrative şi aplicarea unei sancţiuni în raport de un act normativ care nu era în vigoare la momentul săvârşirii pretinsei nereguli.

Astfel, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanţei, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea a constatat că activităţile anterior menţionate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât şi a normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere şi aplicarea de corecţii financiare. Prin urmare, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferenţe de reglementare de drept substanţial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii şi cea privitoare la implementarea principiului proporţionalităţii, prin aplicarea corecţiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi bani sau fonduri publice naţionale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe faţă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă şi la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază bugetul Uniunii Europene.

Decizia menţionată în precedent se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive.

Însă, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, de care se prevalează recurenta-reclamantă, intră în conflict cu dispoziţiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, acte normative care, în virtutea caracterului lor, produc efecte directe conform art. 288 T.F.U.E., intrarea lor în vigoare şi aplicarea acestuia la subiecţii de drept realizându-se fără nici o măsură de transpunere în dreptul naţional (C-34/73, Variola/Amministrazione delle Finanze).

Potrivit acestor acte normative unionale, neregula (abaterea, neregularitatea) reprezintă orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar care ar rezulta dintr-un act sau omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Definiţia legală a fost extinsă prin interpretarea oferită de C.J.U.E. în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, care a apreciat că noţiunea "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 şi, respectiv, noţiunea "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci şi încălcarea dispoziţiilor de drept naţional care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile Uniunii.

Făcând aplicarea principiului supremaţiei dreptului unional, rezultă că acţiunile beneficiarului finanţării sunt guvernate şi calificate ca nereguli, dacă reprezintă încălcări ale dreptului unional sau naţional şi dacă au sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, similar reglementării realizate prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, nu se poate susţine că în privinţa calificării ca neregulă a conduitei reclamantei s-a aplicat retroactiv un act normativ naţional, nerespectarea dispoziţiilor legale naţionale referitoare la achiziţiile publice constituind neregulă şi în cazul potenţialităţii producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene, calificarea ca atare a conduitei reclamantului rezultând din aplicarea unui act normativ unional în vigoare la momentul acesteia.

Sub aspectul corecţiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, Curtea Constituţională, prin decizia anterior menţionată, a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporţionalităţii.

Pe de altă parte, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin Hotărârea Curţii din 26.05.2016, a statuat că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că, corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a reiterat jurisprudenţa sa anterioară, făcând referire la Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că:

"aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deşi decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piaţa comună şi prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată şi notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat."

Efectele prejudiciale ale neregulii săvârşite de recurentă asupra bugetului Uniunii Europene continuă să persiste şi ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, aspect care justifică aplicarea unei corecţii în temeiul acestui nou act normativ, măsură administrativă care este, oricum, mai favorabilă decât cea prevăzută de O.G. nr. 79/2003, în baza căreia constatarea neregulii ar fi atras retragerea integrală a finanţării, şi care răspunde şi exigenţelor principiului proporţionalităţii.

În concret, acţiunea beneficiarului finanţării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, conformă cu regulamentele anterior citate, determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp.

În speţă, este de observat faptul că acţiunea beneficiarului, care constituie situaţia juridică căreia i se aplică norma de drept referitoare la definirea neregulii, a constat în încălcarea unor dispoziţii din dreptul naţional, cuprinse în art. 178 alin. (2) şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi în art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în forma în vigoare la data faptelor. Or, o astfel de încălcare constituie neregulă, atât potrivit O.G. nr. 79/2003, cât şi potrivit O.U.G. nr. 66/2011, precum şi în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, prin care, în sensul celor expuse anterior, beneficiarul finanţării, în calitate de autoritate contractantă, şi-a asumat obligaţia de a derula procedura de atribuire a contractelor pentru implementarea proiectului cu respectarea legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, conform art. 9 lit. A) alin. (22) din contract.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ împotriva sentinţei nr. 73/2016 din 3 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ împotriva sentinţei nr. 73/2016 din 3 august 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.