Appeal for issuance of specialist medical diploma following post-judgment payment of tuition fees dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving the appellate court’s dismissal of the claimant's action in force, meaning the defendant Ministry of Health prevailed. The case involved an administrative dispute where a physician, having passed the ophthalmology specialist examination, sought a court order compelling the Ministry to issue a specialist diploma after the initial refusal was based on the non-payment of tuition fees under a 1989 ministerial order. The High Court held that the lower courts correctly dismissed the claim because the plaintiff had not complied with the statutory obligation to pay the $370 monthly tuition fee for the three-year specialization period at the time the original judgment was rendered; the Court determined that the payment of the fee made in 2016, after the appellate decision, could not serve as grounds to overturn the earlier ruling, though it noted the plaintiff could file a new request now that the fee had been settled. The decisive legal basis rests on the interpretation of the 1989 order conditioning diploma issuance on prior tuition payment and the civil procedure principle that an appeal reviews the legality of the prior decision based on the state of facts existing at that time, rather than post-judgment developments.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Appeal for issuance of specialist medical diploma following post-judgment payment of tuition fees dismissed as unfounded: The case involved an administrative dispute where a physician, having passed the ophthalmology specialist examination, sought a court order compelling the Ministry to issue a specialist diploma after the initial refusal was based on the non-payment of tuition fees under a 1989 ministerial order. The High Court held that the lower courts correctly dismissed the claim because the plaintiff had not complied with the statutory obligation to pay the $370 monthly tuition fee for the three-year specialization period at the time the original judgment was rendered; the Court determined that the payment of the fee made in 2016, after the appellate decision, could not serve as grounds to overturn the earlier ruling, though it noted the plaintiff could file a new request now that the fee had been settled. The decisive legal basis rests on the interpretation of the 1989 order conditioning diploma issuance on prior tuition payment and the civil procedure principle that an appeal reviews the legality of the prior decision based on the state of facts existing at that time, rather than post-judgment developments.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 10.12.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să emită şi să-i elibereze diploma de medic specialist în specialitatea Oftalmologie, ca urmare a promovării examenului de medic specialist cu nota 8,28.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1247 din 12 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1247 din 12 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi admiterea acţiunii, în sensul obligării pârâtului Ministerul Sănătăţii la eliberarea diplomei de medic specialist în specialitatea Oftalmologie.
În motivarea recursului arată că instanta de fond a invocat doar faptul că reclamantul nu a făcut dovada plăţii taxei de 370 USD dolari americani plătibili lunar, taxă ce reprezintă contravaloarea studiilor de specialitate în oftalmologie.
Susţine că a fost în imposibilitatea de a plăti această taxă din motive personale, întrucât în iulie 1992 a suferit un accident rutier şi a fost internat în spital, iar recuperarea sa a necesitat o perioadă mai îndelungată, ce s-a prelungit până în luna februarie 1993 când s-a refăcut în proporţie de 60%.
Arată că a avut şi probleme financiare datorită costurilor de recuperare şi războiului din ţara natală, Kuweit.
Recurentul-reclamant precizează că pârâtul a refuzat să îi răspundă solicitărilor sale, de a-şi primi taxa şi de a obţine diploma de medic specialist, iar ulterior, atât pârâtul, cât şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi au refuzat primirea taxei, motivat de faptul că aceasta se majorase.
Consideră că taxa majorată este nelegală şi că se impunea să achite taxa la valoarea de la data absolvirii cursurilor de specialitate, respectiv 370 USD.
Cu toate acestea, arată că după pronunţarea sentinţei, a achitat, prin transfer la data de 21.06.2016, în contul Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi suma de 3.716 euro reprezentând contravaloarea taxei de 370 USD lunar, pentru cursurile de specialitate desfăşurate pe perioada celor trei ani.
Dat fiind acest aspect, consideră că se impune admiterea căii de atac şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul-reclamant a efectuat în perioada 14.12.1989 - 14.12.1992 specializare în oftalmologie, iar în 02.04.1993 a promovat examenul de medic specialist cu nota 8,28.
Precizează că din adeverinţa nr. x/07.09.2011 eliberată de MECTS - UMF "Gr. T. Popa" Iaşi rezultă că din cauza neachitării taxei şcolare reclamantul nu a primit diploma de medic specialist de la Ministerul Sănătăţii, iar din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr. 40055/14.11.1989 rezultă că reclamantul a fost primit la studii pentru o durată de 3 ani cu condiţia achitării unei taxe de 370 USD lunar, cu precizarea că luarea în evidenţe şi acordarea drepturilor ce decurg din aceasta sunt condiţionate de achitarea prealabilă a taxelor, conform prevederilor în vigoare.
Mai arată că din adeverinţa nr. x/17.05.1994 eliberată de Rectoratul UMF "Gr. T. Popa" Iaşi reiese că reclamantul are restanţe la plata taxei de şcolarizare. Din susţinerile reclamantului rezultă că acesta s-a adresat Ministerului Sănătăţii în vederea obţinerii certificatului de medic specialist în anul 1995, apoi după o pasivitate de 5 ani, în 1999, iar după o altă perioadă de pasivitate de 15 ani, în anul 2014.
Intimatul-pârât subliniază faptul că la 04.08.1993 a intrat în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 13/1993 privind modificarea cuantumului taxelor de şcolarizare, în valută, pentru cetăţenii din alte ţări care studiază pe cont propriu în România, care a fost abrogată de O.G. nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare, în valută, pentru cetăţenii care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi din cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, aprobată cu modificări prin Legea nr. 1/2010.
Precizează că la data de 19 aprilie 2001 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 41/2002, ce a fost abrogată prin O.G. nr. 12/2008, abrogată la rândul prin O.G. nr. 18/2009, aprobată de Legea nr. 103/2012.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să emită şi să-i elibereze diploma de medic specialist în specialitatea Oftalmologie, ca urmare a promovării examenului de medic specialist cu nota 8,28.
Înalta Curte constată că potrivit prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile.
Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Acest aspect reiese indubitabil şi din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că la momentul pronunţării hotărârii recurate, respectiv la data de 12 aprilie 2016, recurentul-reclamant nu se conformase dispoziţiilor Ordinului Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr. 40055/14.11.1989, în sensul de a achita taxa de şcolarizare de 370 USD lunar pentru cei trei ani de studii, astfel că prima instanţă a reţinut în mod corect acest aspect, respingând cererea de chemare în judecată ca atare.
Faptul că ulterior pronunţării hotărârii recurate, respectiv în calea de atac a recursului, recurentul-reclamant a făcut dovada faptului că a achitat suma de 3.716 euro în contul Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, conform chitanţei nr. x/0090 din data de 21.06.2016, depuse în copie în dosarul de recurs la fila x, nu poate conduce la reformarea hotărârii recurate, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei în raport cu starea de fapt de la momentul pronunţării, când taxa de şcolarizare nu fusese achitată de către recurentul-reclamant.
Cu alte cuvinte, faptul că recurentul-reclamant a achitat ulterior taxa de şcolarizare nu poate constitui temei pentru constatarea nelegalităţii hotărârii recurate.
De altfel, în condiţiile în care recurentul-reclamant a achitat taxa de şcolarizare stabilită prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr. 40055/14.11.1989, acesta poate formula o nouă cerere către ministerul pârât, care urmează a fi analizată în consecinţă.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1247 din 12 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1247 din 12 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.