Scope of cost recovery for competitive market component tariffs versus regulated tariffs in last-mile energy supply

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ELECTRICE - ANRE, anularea in totalitate a Avizului ANRE nr. 11/22.06.2017 privind valorile tarifelor Componenta de piata concurentiala (C. proc. civ.) aplicate de furnizorul de ultima instanta Enel Energie Muntenia S.A. clientilor finali care beneficiaza de serviciul universal, cu consecinta emiterii unui nou Aviz pentru aprobarea valorilor tarifelor C. proc. civ. aplicate de reclamanta, în vederea recunoasterii integrale a costurilor de achizitie a energiei electrice efectuate de catre reclamantă în semestrul I al anului 2017 pentru clienţii cărora le-a furnizat energie electrică în regim de ultimă instanţă, fără a fi impusa vreo limitare a preţurilor medii realizate, incluzând suma de 4,114,143 ron, reprezentând diferenţa nerecunoscută aferentă achiziţiei de energie electrică necesară furnizării către clienţii EEM în regim de ultimă instanţă.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ELECTRICE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Enel Energie Muntenia S.A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii şi rejudecarea litigiului pe fond.

Susţine recurenta că în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene privind procesul de liberalizare a pieţei energiei electrice, legislaţia naţională a reglementat procesul de liberalizare a pieţei în mod gradual.

Astfel, Directiva 2009/79/CE referitoare la normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice a fost transpusă prin Legea 123/2012 - legea energiei electrice şi a gazelor naturale, care în expunerea de motive sugerează că unul dintre obiectivele urmărite este renunţarea (etapizată) la tarifele reglementate pentru consumatorii finali şi dezvoltarea pieţei concurenţiale.

De asemenea, se susţine că prin Memorandumul semnat în 2012 între Guvernul României şi Comisia Europeană s-a aprobat Calendarul de eliminare treptată a tarifelor reglementate de energie electrică la consumatorii finali care nu au uzat de eligibilitate.

Se mai arată că principiul unional este cel al stabilirii preţului după mecanisme concurenţiale, scopul Directivei fiind liberalizarea completă a pieţelor de energie în statele membre, iar consecinţa implementării este aceea a dezvoltării pieţei concurenţiale şi dispariţia pieţei reglementate.

Recurenta precizează că în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea 123/2012 furnizarea de energie electrică în condiţiile reglementate se realizează pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienţii noncasnici, respectiv până la data de 31 decembrie 2017 pentru clienţii casnici.

Pe piaţa reglementată ANRE are dreptul să impună obligaţii de serviciu public furnizorilor de ultimă instanţă pentru asigurarea alimentării cu energie electrică clienţilor care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate.

Enel susţine că are calitatea de furnizor de ultimă instanţă şi asigură serviciul universal clienţilor prev. de art. 55 alin. (1) lit. b) din lege, asigură furnizarea energiei electrice clienţilor care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate, precum şi clienţilor finali al căror furnizor se află în situaţia de a i se retrage licenţa sau în orice altă situaţie identificată de autoritatea competentă în care clienţii finali nu au asigurată furnizarea energiei din nicio altă sursă.

În acest context, al eliminării treptate a preţurilor reglementate şi trecere la piaţa liberă, unde consumatorul îşi poate alege singur furnizorul şi poate încheia contract de furnizare cu acesta cu preţuri şi cantităţi negociate, pe baza cererii şi ofertei, a fost reglementat tariful componentă de piaţă concurenţială - C. proc. civ.

Rolul componentei de piaţă concurenţială este acela de a pregăti consumatorii de serviciu universal cu privire la accesul la piaţa liberă unde îşi pot găsi singuri furnizorul, pot negocia preţul şi cantitatea de energie electrică.

Se susţine că în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (6) din Legea 123/2012: "Furnizorului de ultimă instanţă i se recunosc integral în tarife costurile de achiziţie a energiei electrice şi costurile asociate precum şi o cotă rezonabilă de profit."

Recurenta menţionează că acest text de lege nu distinge între tipurile de tarife practicate de furnizori de ultimă instanţă, ci statuează la nivel de principiu că acestuia i se vor recunoaşte în tarife - indiferent că acestea sunt tarife reglementate, C. proc. civ. sau tarife UI - integral costurile de achiziţie a energiei electrice precum şi o cotă rezonabilă de profit.

În opinia recurentei, faptul că art. 76 alin. (6) se aplică şi tarifelor C. proc. civ. este confirmat de prevederile art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ potrivit cărora: "În cazul în care este impusă respectarea unor condiţii legale de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public şi de serviciu universal, participanţii la piaţa de energie electrică au dreptul de a-şi recupera costurile rezultate din aplicarea acestor condiţii."

Astfel, se apreciază că motivarea instanţei de fond, în sensul că art. 76 alin. (6) se aplică numai pentru preţurile şi tarifele reglementate, excluzând din această sferă tarifele C. proc. civ. (care se avizează de ANRE) se bazează pe o interpretarea şi aplicare eronată a textelor de lege, instanţa contrazicându-se în condiţiile în care în partea de început a motivării a statuat că tarifele C. proc. civ. sunt obligatorii, iar mecanismul lor de aprobare prin aviz este eronat, atâta vreme cât acesta produce efecte juridice de sine stătătoare şi are caracter obigatoriu.

Pornind de la acest principiu, în temeiul art. 76 alin. (1) din Legea 123/2012, ANRE a elaborat Metodologia de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 92/2015, ce a stat la baza emiterii Avizului nr. x/22.06.2017.

Metodologia de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali are în vedere stabilirea unor tarife care să asigure obţinerea profitului reglementat, iar pentru clienţi asigurarea furnizării energieie electrice în condiţii rezonabile, transparente şi nediscriminatorii de preţ.

Achiziţia necesarului de energie electrică pentru facturarea la tarife C. proc. civ. se realizează de către furnizorul de ultimă instanţă, în mod obligatoriu, pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, scop în care, intimata ANRE a elaborat cadrul de reglementare al acestei pieţe. Ca atare, având în vedere faptul că modalitatea în care recurenta achiziţionează energie electrică pentru a furniza la tarife C. proc. civ. este una care se circumscrie unui cadru reglementat, arată că nu poate fi de acord cu susţinerea instanţei şi a intimatei, în sensul că tarifele C. proc. civ. nu ar fi reglementate şi astfel, în cadrul acestora nu ar fi incidente disp. art. 76 alin. (6) din Legea 123/2012.

Chiar dacă legea distinge între tarife reglementate şi tarife C. proc. civ. aceasta nu înseamnă că instanţa trebuie să se limiteze la simpla interpretare literală a textelor de lege incidente fără a analiza modalitatea de achiziţionare a energiei furnizate clienţilor finali la tarife C. proc. civ., respectiv modalitatea de stabilire a preţului final şi cadrul reglementat în care se desfăşoară etapele şi intervalele de corecţie a costurilor furnizorilor, conform machetelor fundamentate ce se transmit către intimată.

Recurenta opinează că potrivit Metodologiei, tariful C. proc. civ. se fundamentează pe baza costurilor cu achiziţia de energie electrică din piaţa centralizată. Tarifele C. proc. civ. sunt avizate de ANRE ca urmare a verificării şi revizuirii propunerilor înaintate de furnizorii de ultimă instanţă, aceştia din urmă fiind obligaţi să respecte tarifele C. proc. civ. avizate, neputând furniza energie la alt tarif decât cel stabilit de ANRE, astfel că acesta ar fi un alt criteriu în susţinerea tezei probatorii în sensul că tarifele C. proc. civ. sunt reglementate.

Prin urmare, din analiza modului de funcţionare al acestei pieţe reiese că este o piaţă care funcţionează diferit de o piaţă concurenţială bazată pe preţuri şi cantităţi negociate, prin cerere şi ofertă, piaţă care înseamnă servicii mai bune şi facturi mai mici pentru clienţii finali.

Se mai precizează că Metodologia de stabilire a tarifului C. proc. civ. este cvasi-identică cu cea de stabilire a preţului reglementat, astfel că nu poate fi primită susţinerea intimatei că aceste tarife ar fi de piaţă concurenţială, din moment ce atât achiziţia, cât şi tariful final sunt stabilite de ANRE. Tarifele de ultimă instanţă se determină pe baza valorii medii ale tarifelor C. proc. civ., stabilite potrivit Metodologiei, prin aplicarea unor procente de majorare a acestora (art. 17 din Metodologie).

Având în vedere argumentele invocate, recurenta susţine că furnizorilor de ultimă instanţă li se aplică un cadru de reglementare diferit decât cel din piaţa concurenţială, un cadru care îi stabileşte obligaţii privind asigurarea furnizării energiei electrice, modalitatea de achiziţionare a energiei necesare, preţul/tarifele de vânzare şi, în mod corelativ, cu privire la recunoaşterea costurilor de achiziţie. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că art. 79 nu se aplică tarifelor C. proc. civ., astfel că nu poate fi invocat nici alin. (6) al acestui articol ca fiind încălcat.

Recurenta mai susţine că intimata este obligată ope legis să emită un act administrativ de recunoaştere integrală a costurior sale, sens în care a procedat la transmiterea datelor realizate în semestrul II 2016, pentru fiecare segment de clienţi, datele realizate în perioada 01.01.2017 - 30.04.2017 şi datele estimate pentru perioada 01.05.2017-30.06.2017, datele de fundamentare a tarifelor C. proc. civ. pentru perioada 01.07.2017 -31.12.2017. menţionează că preţul energiei poate fi influenţat de condiţii meteorologice, de conjuncturi sociale şi economice.

Pentru semestrul I 2017 recurenta arată că a solicitat, în conformitate cu prevederile legale, dar şi ţinând cont de situaţia de fapt, recunoaşterea costurilor de achiziţie realizate şi exceptate de la orice limitare a preţurilor medii realizate, dată fiind situaţia excepţională existentă pe piaţă în trim. I, când preţul energiei a cunoscut o creştere istorică.

În speţă, recurenta susţine că a apreciat ca nelegal volumul corecţiilor recunoscut de ANRE pentru semestrul I 2017 întrucât a solicitat aplicarea disp. art. 8 alin. (2) coroborat cu art. 14 alin. (2) din Metodologie. Astfel conform art. 12 din Metodologia care reglementează modalitatea de calcul a tarifului C. proc. civ., în cadrul acestuia se include şi valoarea soldului corector de tarif, recurenta transmiţând intimatei soldul corecţiei care trebuie restituit/recuperat din perioadele anterioare, în cuantumul precizat în prezenta acţiune şi corecţia perioadei curente care trebuie, de asemenea, recuperată.

Deşi recurenta arată că a fundamentat costurile de achiziţie a energiei electrice prin adresele nr. x/2017 şi y/2017, costuri care stau la baza calculului corecţiilor de tarif C. proc. civ., intimata a înţeles să nu se raporteze la acestea şi la prevederile legale incidente, astfel că a determinat corecţii de tarif UI fără a ţine cont de prevederile art. 8 alin. (2) şi 14 alin. (2) din Metodologie. Or, măsura neincluderii în volumul total al corecţiilor tarifelor C. proc. civ. în calculul tarifului avizat încalcă prevederile art. 79 alin. (6) şi 81 alin. (1) din Legea 123/2012.

Se mai învederează că intimata nu a comunicat instanţei vreun înscris prin care să fie justificate datele care au fost luate în calcul pentru stabilirea nivelului tarifelor C. proc. civ. prin Avizul contestat, astfel că acest aviz este emis prin exercitarea unui abuz de putere din partea intimatei, recurenta fiind pusă în situaţia în care nu mai poate recupera aceste costuri.

Recurenta mai precizează că referatul de avizare a valorii tarifelor a fost comunicat odată cu întâmpinarea în prezentul dosar, însă din analiza acestuia nu rezultă modul de calcul al valorilor pe care intimata le-a considerat justificate în stabilirea tarifelor C. proc. civ., ci cuprinde doar tabele cu valorile respective sau anumite explicaţii cu privire la înlăturarea unor sume considerate nejustificate.

Ca o consecinţă a anulării avizului x/22.06.2017, ANRE ar trebui să fie obligată la recunoaşterea tuturor costurilor înregistrate de recurentă în semestrul I al anului 2017, pentru clienţii cărora le-a furnizat energie în regim de ultimă instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Sub aspect procedural, intimata pârâtă a invocat excepţia tardivităţii recursului, susţinând că în raport de data comunicării sentinţei, termenul de declarare a recursului se împlinea pe data de 26 iulie, astfel încât declararea acestuia pe data de 30 iulie apare ca fiind tardivă.

În raport de recursul declarat, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunţată este temeinică şi legală.

A precizat intimata că prin prezentul recurs se încearcă inducerea ideii greşite că tarifele C. proc. civ., datorită faptului că sunt avizate de ANRE pe baza unor criterii obligatorii, ar fi tarife reglementate şi prin urmare li s-ar aplica prevederile art. 79 din Legea 123/2012.

În opinia intimatei acest text de lege se aplică excusiv pieţei reglementate, iar tariful C. proc. civ. este o componentă a pieţei concurenţiale.

Recurenta ENEL doreşte anularea Avizului motivat de faptul că intimata nu a recunoscut integral costurile estimate la nivelul solicitat de aceasta, care de altfel au depăşit limitele impuse de Metodologie, dintr-un motiv nu numai legal, dar şi prudenţial faţă de consumatori. Critica recurentei cu privire la faptul că judecătorul trebuia să ţină cont de situaţia excepţională din lunile ianuarie- martie 2017 nu este întemeiată, deoarece judecătorul analizează Avizul contestat raportat la dispoziţiile legale şi nu la o situaţie atipică care nu este reglementată.

Solicitarea recurentei de a i se recunoaşte în tarifele C. proc. civ. un cost de achiziţie pentru energia electrică estimat la o valoare nejustificat de mare, motivat doar de faptul că într-o anumită lună preţurile au variat, se traduce, în opinia intimatei cu solicitarea de acordare a unui împrumut de la consumator la furnizor, ceea ce nu este nici rezonabil, nici prudent şi nici legal.

Mai mult, Metodologia care stă la baza emiterii acestui aviz permite recunoaşterea unor costuri cu achiziţionarea energiei electrice la un nivel justificat, iar rolul ANRE este acela de a proteja consumatorii de abuzuri şi de a acţiona prudent, iar judecătorul, în mod corect a reţinut că Metodologia nu permite derogări de la prevederile art. 19 alin. (2) care să justifice recunoaşterea costurilor suplimentare de achiziţie a energiei electrice furnizate clienţilor inactivi la tarife UI, solicitate de ENEL.

II. Soluţia în cadrul dezbaterii recursului.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1 Excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată pe calea întâmpinării, nu a mai fost susţinută în cadrul dezbaterii recursului, astfel că nu va mai fi analizată.

1.2 Argumentele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă a solicitat anularea in totalitate a Avizului ANRE nr. 11/22.06.2017 privind valorile tarifelor Componenta de piata concurentiala (C. proc. civ.) aplicate de furnizorul de ultima instanta Enel Energie Muntenia S.A. clientilor finali care beneficiaza de serviciul universal, cu consecinta emiterii unui nou Aviz pentru aprobarea valorilor tarifelor C. proc. civ. aplicate de reclamanta, in vederea recunoasterii integrale a costurilor de achizitie a energiei electrice efectuate de catre reclamanta in semestrul I al anului 2017 pentru clientii carora le-a furnizat energie electrica in regim de ultima instanta, fara a fi impusa vreo limitare a preturilor medii realizate, incluzand suma de 4,114,143 ron, reprezentand diferenta nerecunoscuta aferenta achizitiei de energie electrica necesara furnizarii catre clientii EEM in regim de ultima instanta.

În fapt, s-a constatat că prin adresa nr. x/21.05.2017, referitoare la "determinarea tarifelor de reglementare la consumatorii finali care uzeaza de eligibilitate si fundamentarea tarifelor C. proc. civ. pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017", cu modificarile ulterioare (comunicate ANRE prin adresa nr. x/14.06.2017), potrivit procedurii stabilita prin Metodologie, recurenta reclamanta a solicitat, pentru semestrul I 2017, "recunoasterea costurilor de achizitie realizate si exceptate de la orice limitare a preturilor medii realizate, data fiind situatia exceptionala existenta in piata in trim. I 2017…". Solicitarile s-au intemeiat pe prevederile legale incidente, precum si pe prevederile art. 19 (2) coroborat cu derogarile din prevederile art. 8 alin. (2), respectiv art. 14 alin. (2) din Ordinul ANRE nr. 92/2015 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultima instanta clientilor finali.

Prin adresa nr. x/23.06.2007, inregistrata la EEM sub nr. x/23.06.2017, ANRE a comunicat Avizul x/22.06.2017, contestat în prezenta cauză, prin care a avizat tariful Componenta pe piata concurentiala (tarif C. proc. civ.), pentru Enel Energie Muntenia S.A, la inalta tensiune, la medie tensiune si la joasa tensiune, valabil pentru perioada 01.07.2017-30.09.2017, fara a tine cont de solicitarile recurentei privind recunoasterea integrala a costurilor de achizitie a energiei electrice pentru clientii care nu sunt beneficiari ai serviciului univerasal, dar carora li se furnizeaza energie electrica in regim de ultima instanta.

Un prim argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la greşita interpretare a prevederilor art. 79 alin. (6) din Legea 123/2012, în opinia acesteia prevederile acestui text de lege trebuiau aplicate tarifelor C. proc. civ., care intră tot în categoria tarifelor reglementate.

Pentru a răspunde acestui argument, Înalta Curte observă că art. 79 invocat de recurentă a fost intitulat de legiuitor "Principiile pentru fundamentarea propunerilor de preţuri şi tarife reglementate".

În scopul stabilirii împrejurării dacă tariful Componenta pe piata concurentiala (tarif C. proc. civ.) avizat prin actul administrativ contestat prin prezenta intră în categoria tarifelor reglementate, aşa cum a susţinut recurentă, este necesar a fi făcută o distincţie între aceste categorii de tarife, conform voinţei legiuitorului.

Cu titlu de principiu, se reţine că piaţa de energie electrică este compusă din piaţa reglementată şi piaţa concurenţială. În coformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea 123/2012 furnizarea de energie electrică în condiţiile reglementate se realizează pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2013 pentru clienţii noncasnici, respectiv până la data de 31 decembrie 2017 pentru clienţii casnici.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege: "Pe piaţa reglementată, autoritatea competentă are dreptul:

a) să impună obligaţii de serviciu public producătorilor, operatorului de transport şi de sistem, operatorilor de distribuţie şi furnizorilor de ultimă instanţă pentru asigurarea alimentării cu energie electrică a clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1), conform art. 16;

b) să impună furnizorilor de ultimă instanţă proceduri transparente de achiziţie a energiei electrice de pe piaţa concurenţială destinată clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1);

c) să aprobe şi să publice preţurile şi cantităţile din contractele încheiate între producători şi furnizorii clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1);

d) să aprobe şi să publice tarifele aplicate de furnizorii de ultimă instanţă de energie electrică clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1) până la eliminarea tarifelor reglementate conform alin. (1);

e) să aprobe metodologii de monitorizare a cheltuielilor cu achiziţia energiei electrice conform lit. b);

f) să avizeze şi să publice preţurile propuse de furnizorii de ultimă instanţă pentru energia electrică furnizată clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1), după eliminarea tarifelor reglementate."

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 27 din Legea 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale prin furnizor de ultimă instanţă se înţelege furnizorul desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul universal de furnizare în condiţii specifice reglementate.

Furnizorul de ultimă instanţă are obligaţia, potrivit disp. art. 53 din acelaşi act normativ, de a asigura serviciul universal clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1) lit. b), respectiv clienţi casnici şi noncasnici de categorie redusă, dar şi clienţilor finali al căror furnizor se află în situaţia de a i se retrage licenţa de furnizare în cursul desfăşurării activităţii sau în orice altă situaţie identificată de autoritatea competentă în care clienţii finali nu au asigurată furnizarea de energie electrică din nicio altă sursă.

Furnizorii de ultimă instanţă se desemnează de către ANRE dintre furnizorii existenţi pe piaţa de energie, prin mecanisme concurenţiale, pe baza unui regulament care stabileşte modalităţile şi criteriile de selecţie a acestora, pentru fiecare categorie de clienţi finali pe care aceştia îi deservesc (art. 54 din lege).

În vederea aprobării tarifelor reglementate, precum şi pentru avizarea tarifelor componentă pe piaţă concurenţială aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali, ANRE a emis Ordinul nr. 92/2015 privind aprobarea metodologiei de stabilire a tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă.

În preambulul acestui Ordin se face o distincţie clară între tariful reglementat - "ansamblu de preţuri (denumite componente ale tarifului) pentru energia electrică activă şi, după caz, pentru rezervare sau abonament, aplicat pe perioada calendarului de eliminare a tarifelor reglementate, respectiv până la data de 31 decembrie 2017, de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor casnici care nu au uzat de eligibilitate" şi tariful componentă de piaţă concurenţială C. proc. civ. - "preţ pentru energia electrică activă, aplicat de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor finali care beneficiază de serviciul universal".

Această distincţie este încă şi mai evidentă în modalitatea de stabilire a tarifului stabilită de metodologie în secţiunea 2.2 pentru tariful reglementat şi în secţiunea 2.3 pentru tariful C. proc. civ.

În aceste condiţii, este cert că legiuitorul a făcut o distincţie clară între tariful regementat şi tariful C. proc. civ., acestea având un regim juridic diferit şi o aplicabilitate distinctă, neputând fi primită aserţiunea recurentei că tarifele C. proc. civ. ar face parte din categoria tarifelor reglementate.

Prin urmare, motivul de nelegalitate vizând nerespectarea art. 79 alin. (6) din Legea 123/2015 nu poate fi primit de vreme ce acest text de lege se aplică doar tarifelor reglementate, iar avizul în litigiu se referă la aprobarea tarifului C. proc. civ.

Nici trimiterea la prevederile art. 81 din aceeaşi lege nu este aptă să formeze convingerea instanţei în sensul acceptării teroriei recurentei, întrucât acest text de lege prevede la alin. (2) recuperarea costurilor rezultate, conform reglementărilor emise de ANRE. Or, reglementarea emisă de intimata pârâtă şi materializată în metodologia de mai sus, tocmai asta prevede, că furnizorii de ultimă instanţă îşi vor recupera costurile justificate, prin aplicarea de corecţii ulterioare.

În aceeaşi ordine de idei, nici argumentul conform căruia, fiind aprobat de ANRE, tariful C. proc. civ. este tot un tarif reglementat în sensul mai larg al definiţiei, nu poate fi primit, având în vedere că în cazul C. proc. civ. intimata pârâtă doar avizează o componentă a preţului de urmează a fi practicată de furnizor şi nu stabileşte un tarif, aşa cum încearcă recurenta să acrediteze. În acest context, preţul final nu îşi pierde caracterul concurenţial, neputându-se face o confuzie între stabilirea tarifului reglementat şi avizarea componentei C. proc. civ.

Recurenta a mai invocat, ca motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat, încălcarea unor dispoziţii legale ale Metodologiei aprobate prin Ordinul ANRE nr. 92/2015, însă a indicat texte de lege ce nu pot fi aplicabile cauzei (respectiv art. 8 care se referă la tariful reglementat, art. 19 şi 21 care se referă la tariful de ultimă instanţă) astfel că nu se poate materializa nicio încălcare a legislaţiei primare sau secundare în emiterea avizului contestat.

Nu în ultimul rând, a fost invocată situaţia excepţională a fluctuaţiei preţurilor din trimestrul I al anului 2017, însă un atare considerent nu se poate constitui într-un motiv veritabil de nelegalitate al actului administrativ, aşa cum just a reţinut şi prima instanţă.

Pe cale de consecinţă, în acord cu cele statuate de prima instanţă, cererea de anulare a Avizului ANRE nr. 11/2017, motivat de faptul că intimata- pârâta nu i-a recunoscut recurentei costul previzionat pentru achiziţia de energie electrică, nu este fondată, în condiţiile în care avizul dat pentru tarife C. proc. civ. are la bază atât costuri realizate anterior, cât şi estimări ale preţului de achiziţie al energiei electrice astfel că urmează a se calcula corecţii în funcţie de costurile care vor fi realizate efectiv, cu respectarea prevederilor metodologiei de tarifare.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Enel Energie Muntenia S.A. împotriva sentinţei nr. 1422 din 26 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.