Suspension of execution moot due to subsequent repeal of contested administrative order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the tax authority's appeal, partially quashed the lower court's decision, and dismissed the company's request for a provisional suspension of execution as lacking an object, thereby favoring the administration. The dispute involved a request to suspend the execution of specific provisions in a tax authority order that modified registration procedures for operators selling energy products, which the lower court had partially granted. The Supreme Court held that the request became moot because the underlying order was subsequently repealed by a new regulation published in 2018 and later modified in 2019; since the suspension measure presupposes the ongoing enforceability of the administrative act, the repeal extinguished the subject of the claim. The decisive legal basis includes Article 14 of Law No. 554/2004 (limiting suspension to unilateral administrative acts capable of execution), Articles 29 and 32 of the Civil Procedure Code (requiring a valid object for the claim throughout the proceedings), and Article 496 of the Civil Procedure Code (legal basis for the appellate outcome), establishing that a request for suspension cannot survive the repeal of the challenged act.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 32 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Suspension of execution moot due to subsequent repeal of contested administrative order: The dispute involved a request to suspend the execution of specific provisions in a tax authority order that modified registration procedures for operators selling energy products, which the lower court had partially granted. The Supreme Court held that the request became moot because the underlying order was subsequently repealed by a new regulation published in 2018 and later modified in 2019; since the suspension measure presupposes the ongoing enforceability of the administrative act, the repeal extinguished the subject of the claim. The decisive legal basis includes Article 14 of Law No. 554/2004 (limiting suspension to unilateral administrative acts capable of execution), Articles 29 and 32 of the Civil Procedure Code (requiring a valid object for the claim throughout the proceedings), and Article 496 of the Civil Procedure Code (legal basis for the appellate outcome), establishing that a request for suspension cannot survive the repeal of the challenged act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the Supreme Court's power to admit the appeal, quash the first-instance decision, and re-judge the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2018 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suspendarea executării art. I şi art. III din Ordinul nr. 1960/2018 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare, susţinând că în discuţie este un act normativ, iar art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că suspendarea poate viza doar executarea unui act administrativ unilateral.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă; a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. I din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 până la pronunţarea instanţei de fond; a respins cererea cu privire la suspendarea dispoziţiilor art. III din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018; a obligat pârâta la 1.050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, din care suma de 1.000 RON reprezintă onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiate.
În motivarea recursului arată că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privinţa condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, în speţă nefiind îndeplinite nici condiţia cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente.
4. Apărările formulate
4.1. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca lipsit de interes, a recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.
4.2. Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, constând în abrogarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, suspendarea executării art. I şi art. III din Ordinul nr. 1960/2018 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin actul administrativ a cărui suspendare parţială se solicită, a fost modificat Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, fiind introduse condiţii suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizaţi de această procedură.
Înalta Curte reţine că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:
"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare."
La rândul său, Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziţie similară celei contestate în prezenta speţă.
În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare parţială a executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deşi abrogarea vizează Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.
Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiei lipsei de interes, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, excepţie care, de altfel, a fost întemeiată pe aceleaşi modificări legislative survenite ulterior pronunţării hotărârii recurate şi care au fost analizate de către instanţa de recurs în contextul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect, menţinând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Menţine obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.