Revision against meritless final judgment inadmissible; military reinstatement claim barred by res judicata.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 29.12.2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice: anularea ordinului de trecere în rezervă nr. 133/04.10.1985; obligarea pârâtei la reintegrarea în funcţie a reclamantului şi la plata contribuţie la fondul de asigurări de sănătate pe perioada cuprinsă între trecerea în rezervă şi reactivare sau ieşire la pensie; obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate de reclamant ca şi cheltuieli de şcolarizare reactualizată cu rata inflaţiei; obligarea pârâtei la plata sumei de 4.950.000 RON reprezentând drepturi salariale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor morale în baza Legii nr. 221/2009 şi C. civ. în sumă de 1.500.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 482/12.01.2010, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă - litigii de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 1288/26.04.2012, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia de necompetentă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea de fond

Prin sentinţa nr. 679 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins atât acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru anulare act administrativ, reintegrare în funcţie şi despăgubiri, cât şi cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că principalul capăt de cerere constă în constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 133/04.10.1985 emis de fostul Minister al Apărării Naţionale al Republicii Socialiste România, iar capetele de cerere accesorii rezultă din consecinţele care, în opinia reclamantului, decurg din anularea Ordinului, respectiv: reintegrarea în funcţie a reclamantului; plata contribuţiei la fondul de asigurări de sănătate pe perioada cuprinsă între trecerea în rezervă şi reactivare sau ieşire la pensie; restituirea sumei achitate de reclamant ca şi cheltuieli de şcolarizare reactualizată cu rata inflaţiei; obligarea pârâtei la plata sumei de 4.950.000 RON reprezentând drepturi salariale; daune morale în baza Legii nr. 221/2009 şi C. civ., în sumă de 1.500.000 RON.

S-a constatat că o acţiune, în esenţă identică, a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 271/19.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397/09.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul respingerii acesteia, ca tardiv formulată.

Judecătorul fondului a constatat că, deşi reclamantul pretinde că acţiunile nu ar fi identice, deoarece în primul caz a cerut anularea Ordinului, pe când în speţă solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, această apărare nu poate fi reţinută, distincţia operată de reclamant neavând semnificaţie juridică, deoarece în ambele cazuri acţiunea vizează lipsirea de efecte juridice a unui act administrativ, astfel că o nouă cerere nu mai poate fi pusă în discuţie, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 271/2010 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a reţinut tardivitatea cererii.

În ce priveşte împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 271/2010 a Curţii de Apel Timişoara nu s-a judecat fondul raportului de drept administrativ datorită tardivităţii acţiunii (excepţia tardivităţii împiedicând judecata fondului), s-a reţinut că este irelevantă în condiţiile în care situaţia de fapt este identică.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul A., formulând, în esenţă, următoarele critici: sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu este dată în baza unui temei legal, deoarece noul C. proc. civ. face trimitere la cauze externe şi nu la autoritatea de lucru judecat; respingerea acţiunii prin reţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat nu este legală, câtă vreme judecarea unei alte cauze cu un pretins obiect identic, între aceleaşi părţi, nu a avut loc, litigiul fiind soluţionat pe excepţia tardivităţii acţiunii.

În acest context, recurentul a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală şi a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 2771 din 12 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că în cauză se relevă existenţa autorităţii de lucru judecat, în raport cu dispoziţiile art. 1201 din C. civ. şi cu identitatea obiectului din cele două cauze analizate, şi anume constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 133/04.10.1985 emis de fostul Minister al Apărării Naţionale al Republicii Socialiste România, judecătorul fondului constatând în mod corect că în ambele cazuri acţiunea vizează lipsirea de efecte juridice a aceluiaşi act administrativ, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea potrivit căreia prin sentinţa civilă nr. 271/2010 a Curţii de Apel Timişoara nu s-a judecat fondul raportului de drept administrativ datorită tardivităţii acţiunii.

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2771 din 12 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011 a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 şi art. 324 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, solicitând admiterea cererii de revizuire.

În motivarea cererii arată că la data de 01.01.2019 i s-a comunicat de către Ministerul Apărării Naţionale, secţia Management Resurse Umane, înscrisul nr. Cp14 din 10.01.2019, prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că Ordinul de trecere în rezervă nr. 133 din 04.10.1985 a fost declasificat de la nivelul "secret de serviciu" la nivelul "nesecret", sens în care s-a adresat Arhivei Centrale a Ministerul Apărării Naţionale pentru comunicarea acestuia, iar la data de 21.06.2019 i s-a comunicat înscrisul nr. A 2879 din 14.06.2019, prin care i s-a comunicat că Ordinul nr. 133 din 04.10.1985 nu a fost identificat.

Arată că la data de 07.04.2017 aceeaşi instituţie i-a comunicat prin înscrisul nr. 1286 că în ordinul de zi pe unitate din data de 04.10.1985 nu sunt consemnări cu privire la trecerea sa în rezervă.

Cu toate acestea, arată că Ministerul Apărării Naţionale a depus la dosar o copie a deciziei de desfacere a contractului său de muncă, care nu este autentificată conform legii privind regimul juridic al înscrisurilor.

Mai arată că în prezentul dosar a solicitat constatarea nulităţii actului atacat şi nu anularea acestuia, deşi în subsidiar a solicitat şi acordarea drepturilor civile şi militate aferente.

5. Apărările formulate

5.1. Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesual pasive în ceea ce o priveşte, pe motiv că nu poate reprezenta Ministerul Finanţelor Publice, neavând mandat de reprezentare.

De asemenea, invocă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice, având în vedere că în dosarul nr. x/2009, petentul s-a judecat doar cu Ministerul Apărării Naţionale.

5.2. Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că pentru a se invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 se impune ca înscrisul invocat să fi existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, or, revizuentul invocă în susţinerea acestui caz de revizuire adresa nr. x din 14.06.2019, emisă ca urmare a solicitării revizuentului de transmitere a unor date şi înscrisuri referitoare la trecerea sa în rezervă. Astfel, consideră că obţinerea acestor informaţii a depins doar de voinţa revizuentului de a le solicita.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

2.1. Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara şi a Ministerului Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 294 din C. proc. civ. de la 1865:

"În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi", text care este aplicabil şi în materia recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ. de la 1865.

Verificând dosarul instanţei de fond şi dosarul de recurs, Înalta Curte constată că revizuentul s-a judecat în fazele procesuale anterioare cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, astfel că aceleaşi părţi urmează a avea calitate şi în calea de atac a revizuirii, dat fiind faptul că potrivit art. 326 C. proc. civ. de la 1865, cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Faptul că intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a susţinut că în dosarul nr. x/2009, revizuentul s-a judecat doar cu Ministerul Apărării Naţionale, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care soluţia pronunţată în acel dosar nu face obiect al revizuirii de faţă ori al cererii de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să respingă excepţiile invocate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi de Ministerul Finanţelor Publice.

2.2. Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent, pentru următoarele motive:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Analizând cererea de revizuire şi aspectele invocate in susţinerea acesteia, reiese că revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, potrivită cărora:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a revizuirii este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., respectiv pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri în condiţiile textului de lege de mai sus, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt stabilite, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea existentă.

Legea prevede, aşadar, - cu caracter limitativ - două categorii de hotărâri judecătoreşti care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi b) hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

În speţă, Decizia nr. 2771 din 12 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011, ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., în condiţiile în care prin aceasta s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, apreciind că prima instanţă a reţinut în mod corect autoritatea de lucru judecat, prin urmare, nefiind evocat fondul pretenţiilor.

Ulterior, la data de 16.07.2019 revizuentul a depus note scrise, prin care solicită ca instanţa să facă o interpretare coroborată a dispoziţiilor art. 322 cu cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actualizată la data de 26.11.2018, care prevăd că pot face obiectul revizuirii şi hotărârile judecătoreşti date în recurs, atunci când nu evocă fondul cauzei. În acest sens, a solicitat ca instanţa să reţină şi Decizia nr. 1039/2012, pronunţată de Curtea Constituţională.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul."

În raport cu acest aspect, Înalta Curte constată că legiuitorul a stabilit că motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 poate fi invocat şi atunci când hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, urmărind prin aceasta o armonizare a soluţiilor pronunţate cu dreptul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, pentru a fi în prezenţa cazului de revizuire prevăzut de Legea contenciosului administrativ, este imperios necesar ca partea care îl invocă sa facă dovada dispoziţiilor din dreptul Uniunii Europene ce au fost încălcate prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Mai mult, revizuentul nici nu a formulat critici concrete subsumate acestui motiv de revizuire, astfel încât simpla trimitere formală, cu caracter general, la cazul de revizuire de mai sus, ce permite retractarea hotărârilor pronunţate cu încălcarea normelor din dreptul Uniunii Europene şi în privinţa hotărârilor ce nu evocă fondul, nu este suficientă pentru a fi în prezenţa acestui caz de revizuire.

Totodată, Înalta Curte constată că nici invocarea Deciziei nr. 1039/2012, pronunţate de Curtea Constituţională, nu este incidentă în cauză, în condiţiile în care revizuentul nu a indicat niciun argument care să poată fi încadrat în motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, văzând că s-a cerut revizuirea unei hotărâri judecătoreşti care nu este susceptibilă de revizuire, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2771 din 12 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile invocate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi de Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2771 din 12 iunie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.