Access to criminal investigation file: appeal admitted, judgment quashed and remanded for failure to examine constitutional exception

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în temeiul art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia EDO şi prevederile Legii nr. 30/1994, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi B., a solicitat:

- obligarea pârâţilor, să asigure potrivit prerogativelor de control, coordonare şi asigurare a independentei justiţiei şi a respectării convenţiilor în materie, permiterea accesului neîngrădit şi deplin la dosarul nr. x/2009 deschis la Direcţia Naţionala Anticorupţie şi clasat ulterior, despre traseul căruia nu i s-au făcut comunicări, deşi era petent în cauză;

- obligarea pârâţilor la comunicarea: ordonanţelor şi rezoluţiilor din dosar pentru eventuala exercitare a căilor de atac împotriva acestora şi a altor demersuri judiciare făcute de Parchet, a rapoartelor de verificare realizate de instituţiile pârâte, pornind de la prezenta sesizare şi de la anterioarele.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1774 din 16.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii; a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Justiţiei prin Ministru C., Consiliul Superior al Magistraturii şi B..

3. cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1774 din 16.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs se arată că judecătorul fondului a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins-o ca atare, deşi a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în măsura în care, prin raportare la dispoziţiile art. 336-339 din Noul C. proc. pen., se sustrag de la controlul judiciar în faţa unui judecător acele acte ale procurorului pentru care nu se prevede procedura de atac potrivit art. 340 din Noul C. proc. pen.

În realitate, actele sunt emise în regim de putere publică de către o autoritate publică şi nu fac parte dintre actele la care se referă la dispoziţiile art. 336-339 din Noul C. proc. pen. şi, mai mult, ne aflăm şi în situaţia unui refuz reglementat de art. 2 alin. (2) şi sancţionat de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, sustragerea acestor acte de la controlul judiciar eficient şi efectiv, încă de la data la care au fost emise, având în vedere afectarea dreptului fundamental la un proces echitabil, violarea principiului egalităţii armelor în procesul penal, reprezintă o violare a dispoziţiilor art. 20 şi 21 din Constituţie, a prevederilor art. 6 din Convenţia EDO.

Cum dispoziţiile criticate ale art. 5 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 336-340 din Noul C. proc. pen., pe calea unei interpretări distorsionate şi a unei aplicări abuzive, permit din cauza neclarităţii lor, existenţa unei categorii de acte emise de o autoritate având capacitate administrativă, în regim de putere publică, executorii, dar care ar rămâne imposibil de cenzurat în faţa unei instanţe judecătoreşti, rezultă că încalcă prevederile art. 1 din Constituţie, nefiind clare, predictibile în zona de protecţie instituită prin art. 6, astfel că soluţia legislativă prevăzută de art. 5 alin. (2) şi art. 336-340 din Noul C. proc. pen. este neconstituţională dacă exclude de la controlul instanţei judecătoreşti anumite acte ale procurorului, cu impact imediat.

Instanţa de fond nu a fixat nici cadrul procesual şi nici nu a hotărât asupra calităţii procesuale pasive a părţilor persoane fizice sau instituţii Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei.

Cu privire la persoanele fizice, această calitate poate fi reţinută în măsura în care se solicită obligarea acestora la plata unor despăgubiri şi o astfel de dezdăunare a fost solicitată - plata unor despăgubiri cauzate de acte administrative antereferite.

Cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei este neechivoc faptul că cele două entităţi au calitate în cauză câtă vreme se solicită asigurarea, potrivit prerogativelor de control şi coordonare şi asigurare a independenţei justiţiei şi a respectării convenţiilor în materie - accesul la dosarul sus menţionat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimaţilor-pârâţi invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a investit instanţa de contencios administrativ competentă cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor, să asigure potrivit prerogativelor de control, coordonare şi asigurare a independentei justiţiei şi a respectării convenţiilor în materie, permiterea accesului neîngrădit şi deplin la dosarul nr. x/2009 deschis la Direcţia Naţională Anticorupţie şi clasat ulterior.

Prin sentinţa civilă nr. 1774 din 16.05.2017, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea dedusă judecăţii, ca inadmisibilă, reţinând că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că pentru a se constata refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau nesoluţionarea acesteia în termenul legal (împrejurări asimilate unui act administrativ, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), este necesar ca actul avut în vedere prin cererea formulată să fie un act administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, Curtea de Apel a reţinut că actele emise de procurori, inclusiv cele asimilate potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind suspuse controlului de legalitate prin procedura specială şi derogatorie reglementată de art. 339 din Noul C. proc. pen., nu pot face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care reglementează existenţa "recursului paralel" drept un fine de neprimire.

Instanţa de control judiciar constată că, la data de 16.05.2017, în dosarul de fond, reclamantul a depus o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva dispoziţiilor art. 1, art. 20 şi art. 21 din Constituţie, a prevederilor art. 78, art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. e), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) şi art. 94 alin. (1) din C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 12 lit. d), e) şi f) din Legea informaţiilor publice nr. 544/2001 care ar împiedica accesul la informaţiile de interes personal dar şi la cele publice, descrise de prevederile art. 31 din Constituţia României.

Înalta Curte constată că, dreptul la un proces echitabil, constituie o condiţie a respectării exigenţelor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, respectiv posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, precum şi respectarea dreptului său la apărare.

Prin urmare, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi apărărilor formulate.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi. Deşi s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege invocate din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor cerute de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

7. Temeiul de drept al soluţiei

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare formulate pot determina casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, aşa încât, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1774 din 16 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.