Disproportionality of automatic termination of EU-funded contract for minor breach of procurement publication deadlines

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2016 reclamantul A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015, prin care A. a fost notificată despre faptul că, contractul "se consideră reziliat de drept"; să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 prin care MFE-AM POS CCE comunică "… că rezilierea contractului de finanţare cu nr. x/03.04.2015 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi ale contractului de finanţare."; să constate valabilitatea Contractului de finanţare nr. x/07.09.2015 încheiat între A. şi MFE-AM POS CCE şi faptul că nu a intervenit rezilierea acestui contract; să fie obligată MFE-AM POS CCE la executarea obligaţiilor contractuale prevăzute de Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015, respectiv să evalueze Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală pe care A. a înregistrat-o la data de 28.01.2016 şi să ramburseze către A. cheltuielile eligibile pe care A. le-a făcut în implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A.", proiect înregistrat cu codul SMIS 57709 şi să fie obligat MFE-AM POS CCE la repararea prejudiciului creat A. prin neevaluarea Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală, şi pe cale de consecinţă, prin nerambursarea sumei de 4.188.267,17 RON, obligând MFE-AM POS CCE la plata costurilor suportate de către A., în conformitate cu CONVENŢIA DE CREDIT nr. 13125 din 08-02-2016, costuri calculate începând de la scadenţa obligaţiei MFE-AM POS CCE de rambursare a cheltuielilor eligibile şi până la rambursarea lor efectivă.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 164 din data de 26.01.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015 şi adresa nr. adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016.

A obligat pârâţii la executarea obligaţiilor contractuale prevăzute în Contractul de finanţare nr. x/27.09.2015 încheiat între reclamantă şi MFE-AM POS CCE, prin evaluarea Cererii de rambursare nr. x Finală, înregistrată la data de 28.01.2016 şi rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cu implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A.", înregistrat cu Codul SMIS57709.

A respins capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului, constând în rambursarea sumei de 4.188.267,17, aferentă Cererii de rambursare nr. x Finală şi la plata dobânzii penalizatoare, aferente acestor cheltuieli, ca prematur formulată.

A obligat pârâţii către reclamantă la plata sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 164 din data de 26.01.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, arătând că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea normelor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce atrage motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a sentinţei atacate se referă la faptul că, în dispozitivul sentinţei civile nr. 167/26.01.2017 s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice în calitate de pârât, în nume propriu, fără a se face menţiunea şi a se ţine seama că acestuia îi revine doar calitatea de reprezentant legal al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene(fostul Minister al Fondurilor Europene).

Având în vedere instituirea în sarcina Ministerului Finanţelor Publice a obligaţiei de executare a contractului de finanţare nr. x/27.09.2015, precum şi a obligaţiei de plată a sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, invocă pe această cale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de pârâtul Ministerului Finanţelor Publice, şi, pe cale de consecinţă respingerea acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Un al doilea argument pe care îl invocă în sprijinul motivului de recurs invocat al art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că sentinţa civilă nr. 167/26.01.2017 nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările părţii adverse.

Prin cea de-a treia critică, recurentul-pârât arată că prin sentinţa civilă nr. 167/26.01.2017, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de fond doar a preluat opinia reclamantei, întrucât nu motivează în ce măsură şi adresa nr. x/25.02.2016 emisă de MFE -AM POS CCE este un act administrativ, ce se impune a fi anulat, aşa cum dispune prin dispozitiv, ceea ce înseamnă că există contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii.

În ceea ce priveşte adresa nr. x/30.12.2015 emisă de MFE-AM POS CCE, instanţa nu motivează în ce măsură reprezintă un act administrativ şi în ce constă nelegalitatea sa, care, în raport de criticile formulate, a condus la anulare, aşa cum se pronunţă prin dispozitivul hotărârii.

Astfel, recurentul-pârât consideră că simpla constatare de către instanţă a faptului că "prin adresa nr. x/16.11.2015 prin care pârâta a răspuns la această solicitare, reia dispoziţiile contractuale incidente, neprecizând nimic în legătură cu contradicţia apărută, iar prin adresa nr. x/30.12.2015, prin care se comunică decizia administrativă a autorităţii pârâte de reziliere de drept a contractului, se face referire la acest răspuns, prin care autoritatea nu comunică un argument al solicitării de soluţionare a contestaţiei..." nu reprezintă o dovadă că instanţa a analizat temeinic susţinerile părţilor, astfel că, doar pe simpla constatare de fapt, consideră cu nu poate fi dispusă anularea unor înscrisuri emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene fără a se ţine seama de natura juridică a acestora.

Prin ultimul motiv de recurs, recurentul-pârât invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza cărora susţine că sentinţa civilă nr. 167/6.01.2017 este o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea şi cu aplicarea greşită dispoziţiilor de drept material prevăzute de art. 1166, art. 1170 C. civ., respectiv cele ale art. 451 alin. (1) şi alin. (2), art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la reevaluarea situaţiei de fapt şi de drept a cauzei, apreciază ca fiind necesar ca instanţa de recurs să cunoască faptul că A. S.R.L, în calitate de solicitant, a depus Cererea de finanţare pentru proiectul "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A." înregistrată sub nr. x/25.11.2014, ăn cadrul Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013 (POS CCE), Axa prioritară 1 "Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie", Domeniul major de intervenţie 1.1. "Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM", Operaţiunea "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile" pentru întreprinderi.

Lansarea apelului de proiecte cod POS CCE-A1-DM 1.1. - 01.1.1. AM, în cadrul căruia a fost depusă cererea de finanţare A. S.R.L, s-a realizat prin publicarea Cererii de propuneri de proiecte şi a Ghidului solicitantului din 2014 "Sprijin financiar acordat pentru investiţii în întreprinderi". Ghidul solicitantului este documentul publicat de finanţator în scopul orientării solicitanţilor în accesarea finanţărilor nerambursabile pentru acest apel de proiecte stabilind regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectelor de investiţii şi modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a acestora.

După parcurgerea etapelor procesului de evaluare şi selecţie a proiectului, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate (DGPC) a înaintat solicitantului A. S.R.L. Scrisoarea nr. 18166/29.07.2015 de informare asupra cererii de finanţare prin care se comunica aprobarea proiectului şi se solicita documentele necesare în vederea contractării. Totodată, în cadrul Scrisorii de informare DGPC comunica următoarele:

"Odată cu prezenta notificare, puteţi demara procedurile de achiziţii aferente proiectului dumneavoastră, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1120/2013, cu condiţia semnării contractului de achiziţii după data încheierii contractului de finanţare cu Autoritatea de Management. Va atenţionăm asupra respectării clauzelor şi termenelor impuse de contractul de finanţare".

În data de 07.09.2015 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015 între Ministerul Fondurilor Europene, desemnat Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AM POSCCE) şi A. S.R.L, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A." cod SMIS 57709 (proiectul).

Conform art. 1 alin. (4) din contract "Beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu legislaţia naţională şi comunitară aplicabilă şi cu instrucţiunile emise de Autoritatea de management".

În cadrul contractului de finanţare la art. 8 "Obligaţiile părţilor", lit. A) "Obligaţiile beneficiarului", lit. d) "Achiziţii", alin. (27)1 şi 272 este prevăzut expres:

- alin. (27)1 "Beneficiarul are obligaţia de publica invitaţia/anunţul de participare împreună cu documentaţia aferentă achiziţiei activelor tangibile sau intangibile;

- pe pagina web http://www.x.ro în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare, pentru achiziţiile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Anexei nr. 7 la contractul de finanţare;

- pe SEAP în 30 de zile de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare pentru achiziţiile care intră sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare."

- alin. (27)2 "Pentru achiziţiile care nu intra sub incidenţa prevederilor O.U.G. 34 nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Beneficiarul are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie în maxim 30 de zile de la data publicării invitaţiei/anunţului de participare împreuna cu documentaţia aferenta achiziţiei activelor tangibile sau intangibile pe pagina web menţionata la alin. (27)1".

În etapa de implementare a proiectului A. S.R.L a procedat la publicarea anunţurilor pentru procedurile de achiziţii pentru echipamentele necesare proiectului. Aşa cum reiese din informaţiile publicate pe site-ul MFE, în pagina dedicată anunţurilor de achiziţii derulate în cadrul proiectelor implementate de beneficiarii din mediul privat, anunţurile au fost publicate în perioada 23.09.2015-23.11.2015, iar contractele au fost atribuite între 30.09.2015-02.12.2015.

Urmare adresei A. S.R.L, înregistrată la DGPC sub nr. x/20.10.2015, care a avut ca obiect "solicitarea unui punct de vedere în legătură cu unele aspecte legate de realizarea achiziţiilor în cadrul implementării proiectului", DGPC din cadrul MFE a solicitat Direcţiei Juridice, Soluţionare Contestaţii, Politici Publice şi Relaţia cu Parlamentul (Direcţia juridica) din cadrul MFE un punct de vedere avizat privind aplicarea prevederilor art. 8 alin. (27)1 din Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015 în condiţiile prezentate de beneficiar în adresa înaintată.

Prin Adresa nr. x/04.11.2015, înregistrată la DGPC sub nr. x/04.11.2015, Direcţia juridică din cadrul MFE a comunicat punctul de vedere solicitat după cum urmează:

"(...)Conform dispoziţiilor art. 8 "Obligaţiile părţilor", lit. A) "Obligaţiile beneficiarului", pct. 271 Beneficiarul are obligaţia de a publica invitatia/anuntul de participare împreună cu documentaţia aferentă achiziţiei activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro în 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare, pentru achiziţiile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Anexei nr. 7 la prezentul contract.

Neîndeplinirea de către beneficiar a obligaţiei menţionată anterior este sancţionată cu rezilierea de drept a contractului de finanţare fără altă formalitate sau punere în întârziere, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanţare.

Astfel, obligaţia menţionată anterior este aferentă tuturor achiziţiilor cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1120/2013 (Anexa 7 la contractul de finanţare), termenul pe care trebuie să-l respecte beneficiarul fiind imperativ, nefiind acceptată nicio derogare de la această obligaţie."

De asemenea, prin Adresa nr. x/30.12.2015, MFE - DGPC informează A. S.R.L cu privire la următoarele:

"După cum aţi fost informat prin adresa noastră nr. x/16.11.2015, constatând neîndeplinirea de către S.C. A. S.R.L. a obligaţiei prevăzute la art. 8 "Obligaţiile părţilor", lit. A) "Obligaţiile beneficiarului", pct. 27 din Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015, de a publica invitaţia/anunţul de participare, împreună cu documentaţia aferentă achiziţiei activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro în 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare, pentru achiziţiile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Anexei nr. 7 la contract, va facem cunoscut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanţare mai sus menţionat acesta se consideră reziliat de drept."

Ulterior, A. S.R.L a depus Cererea de rambursare finală nr. 1 din 26.01.2016, înregistrată sub nr. x/28.01.2016, prin care a solicitat la rambursare contravaloarea finanţării nerambursabile aferente cheltuielilor realizate.

De asemenea, A. S.R.L a depus la MFE-DGPC sub nr. x/25.01.2016 Contestaţia/Plângerea formulată împotriva actului administrativ - adresa MFE - DGPC nr. x/30.12.2015 în conformitate cu care AM POSCCE - MFE consideră contractul x/07.09.2015 ca fiind reziliat de drept.

Aşadar, simplul fapt al neexecutării de către beneficiar a obligaţiei prevăzute la art. 8 lit. A) pct. 17 din contractul de finanţare în cauză atrage rezilierea de drept a contractului, fără altă formalitate sau punere în întârziere.

A. S.R.L a fost informată cu privire la obligaţie, sancţiune şi constatare a rezilierii de drept a contractului prin adresele înaintate de MFE- DGPC cu nr. x/16.11.2015 şi nr. x/30.12.2015, adrese invocate şi de reclamant.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului conform cărora "actul administrativ adresa MFE AMPOSCCE nr. x/30.12.2015 este nelegal şi netemeinic", recurentul-pârât consideră că reclamantul se află în eroare având în vedere că adresa invocată nu reprezintă act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi aşa cum s-a precizat în cele expuse anterior, nu constituie o notificare şi nu trebuia motivată în fapt şi în drept "pentru a produce efecte".

De asemenea, reclamantul nu demonstrează respectarea art. 8, lit. A), alin. (37)1 din contractul de finanţare susţinând doar respectarea obligaţiei generale:

"în implementarea Proiectului, Beneficiarul A., a avut obligaţia de a realiza mai multe achiziţii de "active tangibile şi intangibile", obligaţie îndeplinită în totalitate până la finalul perioadei de implementare a Proiectului (până la 31.12.2015)".

De asemenea, după cum se poate constata, Cererea de rambursare nr. x finală a fost depusă la finanţator în 28.01.2016, ulterior rezilierii contractului de finanţare, ca urmare nu a fost necesară notificarea în vederea restituirii sumelor rambursate.

Consideră recurentul-pârât că, atât timp cât contractul a fost desfiinţat de drept, MFE-AM POSCCE nu este obligat faţă de A. S.R.L la evaluarea Cererii de rambursare finale depuse ulterior rezilierii, ceea ce instanţa de fond a omis a observa, evitând să analizeze vreuna din susţinerile formulate în acest sens în cadrul apărărilor.

În concluzie, nu se poate considera că MFE - AM POSCCE a "notificat" rezilierea contractului în ultima zi de din perioada de implementare şi ca urmare contractul de finanţare este reziliat după data de 31.12.2015, susţinerile reclamantului în acest sens fiind neîntemeiate şi ca atare trebuie respinse.

In ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond, conform căreia adresa de comunicare emisă de MFE AMPOSCCE sub nr. x/25.02.2016 este un act administrativ nelegal şi netemeinic, ce se impune a fi anulat, recurentul-pârât precizează următoarele:

Numărul de înregistrare al plângerii prealabile depuse de A. S.R.L la Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Competitivitate este 1110/25.01.2016, cum corect este precizat şi în adresa de răspuns la contestaţie nr. 2876/25.02.2016, numărul invocat de reclamant fiind numărul de la Registratura Generală a Ministerului Fondurilor Europene.

La analiza adresei nr. x/25.02.2016 se poate constata ca aceasta este motivată corespunzător, iar argumentele aduse de reclamant nu demonstrează nelegalitatea şi netemeinicia documentului în discuţie, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Pe de altă parte, apreciază relevant faptul că, deşi instanţa de fond a dispus în sensul anulării adresei MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015 şi a adresei M.F.E.-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 şi obligării pârâtului Ministerul Fondurilor Europene-AM POS CCE la executarea obligaţiilor contractuale prevăzute în contractul de finanţare nr. x/27.09.2015, încheiat între reclamantă şi acest pârât, prin evaluarea Cererii de rambursare nr. x Finală, înregistrată la data de 28.01.2016 şi rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cu implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A.", înregistrat cu Codul SMIS 57709, instanţa nu a analizat în concret incidenţa prevederilor contractuale şi care au fost invocate de pârâtul MFE- AM POS CCE la evaluarea cererii de rambursare, fiind omise aceste prevederi fără nicio justificare legală.

În ceea ce priveşte obligaţia instituită în sarcina pârâţilor, de a achita reclamantei suma de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în sumă de 10.859 RON şi taxă judiciară de timbru de 50 RON, consideră că instanţa de fond a dispus în mod nelegal în acest sens, având în vedere următoarele motive:

În ceea ce priveşte această obligaţie instituită în mod greşit şi în sarcina pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, hotărârea este nelegală, întrucât, aşa cum am arătat la pct. II, Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care solicită anularea acestei obligaţii, corelativ cu admiterea excepţiei invocate.

În al doilea rând, instanţa a dispus a fi plătit în totalitate de către pârâţi onorariul de avocat pretins, deşi acţiunea a fost admisă în parte, fiind ignorate prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

În al treilea rând, instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., impunându-se cenzurarea cuantumului onorariului de avocat pretins, ca fiind disproporţionat, întrucât, având în vedere parcursul dosarului, cauza nu comportă o complexitate sporită prin raportare la problemele de drept ce au fost supuse analizei instanţei de contencios administrativ, timpul alocat sau munca îndeplinită de avocat, aspecte care nu justifică, în opinia recurentului-pârât, acordarea cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu avocat, în cuantumul solicitat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, prin prisma dispoziţiilor incidente, precum şi a apărărilor invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015, prin care A. a fost notificată despre faptul că, contractul "se consideră reziliat de drept"; să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 prin care MFE-AM POS CCE comunică "… că rezilierea contractului de finanţare cu nr. x/03.04.2015 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi ale contractului de finanţare."; să constate valabilitatea Contractului de finanţare nr. x/07.09.2015 încheiat între A. şi MFE-AM POS CCE şi faptul că nu a intervenit rezilierea acestui contract; să fie obligată MFE-AM POS CCE la executarea obligaţiilor contractuale prevăzute de Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015, respectiv să evalueze Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală pe care A. a înregistrat-o la data de 28.01.2016 şi să ramburseze către A. cheltuielile eligibile pe care A. le-a făcut în implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A.", proiect înregistrat cu codul SMIS 57709.

Prima instanţă a admis acţiunea dedusă judecăţii reţinând că, decizia de reziliere astfel luată nu este adecvată scopului urmărit, acela de executare a contractelor de finanţare încheiate şi de a se lua măsuri de recuperare doar dacă ar putea fi prejudiciat bugetul comunitar.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice se constată că, în dosarul de fond, la data de 04.08.2016 pârâtul MFE a solicitat introducerea în cauză a MFP, în temeiul art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completării aduse prin O.U.G. nr. 107/2013.

Prin încheierea din data de 08.11.2016, având în vedere dispoziţiile art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a MFP şi în temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei actele contestate şi actele care au stat la baza emiterii acestora.

Pentru termenul de judecată următor, respectiv cel din data de 10.01.2017, deşi legal citat, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a depus note scrise prin care a învederat că în temeiul art. 12 coroborat cu art. 20 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative a operat transmisiunea legală a calităţii procesuale de la Ministerul Fondurilor Europene la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Ministerul Fondurilor Europene s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017, "Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013".

Însă, având în vedere faptul că, în faţa primei instanţe a fost stabilit cadrul procesual cu privire la calitatea de pârât a Ministerului Finanţelor Publice, precum şi faptul că pentru termenul de judecată din data de 10.01.2017 Ministerul Finanţelor Publice a solicitat prin "note scrise" să se aibă în vedere modificările legislative cu privire la desfiinţarea, respectiv înfiinţarea unor ministere, fără a invoca lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că această parte rămâne câştigată cauzei.

În cea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, fiind datoare potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a da o calificare juridică corectă solicitărilor părţilor, constată că, în drept, motivele, de casare vizând nerespectarea exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se încadrează în punctul 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor implicate în proces.

Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele pârâtei, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părţi prin căile procesuale reglementate de lege şi nu de cele invocate de reclamant.

O soluţie sau alta a instanţei de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parţială a argumentelor unei părţi în conflictul judiciar dedus judecăţii şi înlăturarea explicită sau implicită a argumentaţiei celeilalte părţi, astfel că admiterea acţiunii reclamantului s-a întemeiat pe argumentele invocate de această parte, însuşite de instanţa de fond, iar susţinerile pârâtului au fost apreciate, în consecinţă, nefondate.

Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instanţa de control judiciar îl găseşte neîntemeiat, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Din descrierea situaţie de fapt rezultă că, după parcurgerea etapelor procesului de evaluare şi selecţie a proiectului, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate (DGPC) a înaintat solicitantului A. S.R.L Scrisoarea nr. 18166/29.07.2015 de informare asupra cererii de finanţare prin care se comunica aprobarea proiectului şi se solicita documentele necesare în vederea contractării. Totodată, în cadrul Scrisorii de informare DGPC a comunicat următoarele:

"Odată cu prezenta notificare, puteţi demara procedurile de achiziţii aferente proiectului dumneavoastră, in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1120/2013, cu condiţia semnării contractului de achiziţii după data încheierii contractului de finanţare cu Autoritatea de Management".

În data de 07.09.2015 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/07.09.2015 între Ministerul Fondurilor Europene, desemnat Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AM POSCCE) şi A. S.R.L, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul "Extinderea liniilor de producţie în vederea creşterii capacităţii productive, exporturilor şi competitivităţii fabricii A." cod SMIS 57709 (proiectul).

Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (2) din Contract, perioada de implementare a Proiectului este de maximum 5 luni, până cel târziu la data de 31.12.2015, precum şi faptul că în etapa de implementare a proiectului A. S.R.L a procedat la publicarea anunţurilor pentru procedurile de achiziţii pentru echipamentele necesare proiectului, în perioada 23.09.2015-23.11.2015, iar contractele au fost atribuite intre 30.09.2015-02.12.2015, prin adresa înregistrată la DGPC sub nr. x/20.10.2015, A. S.R.L a solicitat un punct de vedere în legătură cu unele aspecte legate de realizarea achiziţiilor în cadrul implementării proiectului.

Prin Adresa nr. x/04.11.2015, înregistrată la DGPC sub nr. x/04.11.2015, precum şi prin Adresa nr. x/30.12.2015, Direcţia juridică din cadrul MFE a comunicat punctul de vedere menţionând următoarele:

"(...)Conform dispoziţiilor art. 8 "Obligaţiile părţilor", lit. A) "Obligaţiile beneficiarului", pct. 271 Beneficiarul are obligaţia de a publica invitaţia/anunţul de participare împreuna cu documentaţia aferentă achiziţiei activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro/în 10 zile lucrătoare de la data intrării in vigoare a contractului de finanţare, pentru achiziţiile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Anexei nr. 7 la prezentul contract. Neîndeplinirea de către beneficiar a obligaţiei menţionată anterior este sancţionată cu rezilierea de drept a contractului de finanţare fără altă formalitate sau punere în întârziere, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanţare".

Astfel, nu poate fi neglijat demersul intimatei-reclamante cu privire la implementarea proiectului având în vedere că durata de implementare a proiectului s-a redus de la 8 luni la 4 luni, iar intimata-reclamantă, prin adresa din data de 19.10.2015, înregistrată la autoritatea pârâtă cu nr. x/20.10.2015 a solicitat suportul autorităţii în clarificarea contradicţiei apărute între prevederile conţinute la pct. 2.6 şi 3.4 din cererea de finanţare şi art. 8 alin. (27)1 din contract, ambele prevederi fiind parte din contractul de finanţare.

În legătură cu demersurile intimatei-reclamante pentru implementarea proiectului, Înalta Curte constată că, prin răspunsurile emise, recurentul-pârât a reluat dispoziţiile contractuale incidente, neprecizând nimic în legătură cu contradicţia apărută, iar prin adresa nr. x/30.12.2015, prin care s-a comunicat decizia administrativă a autorităţii pârâte de reziliere de drept a contractului, autoritatea nu a comunicat un argument a reducerii duratei de implementare de la 8 luni la durata de 3 luni şi 3 săptămâni şi admiterea la contractare de către autoritate a proiectului de la mai mult de 8 luni de la data formulări cererii de finanţare, răspunsul la această solicitare, neregăsindu-se nici în răspunsul la plângerea prealabilă.

Având în vedere răspunsurile comunicate, demersurile intimatei-reclamante în vederea executării contractului, precum şi faptul că Proiectul a fost implementat în totalitate cu resursele financiare ale beneficiarului, Înalta Curte în acord cu prima instanţă, constată că deşi reclamanta a depăşit termenul prevăzut de art. 8, lit. A), punctul 271 din contract, actele administrative contestate sunt emise cu exces de putere, cu încălcarea dreptului la o bună administrare şi a principiului proporţionalităţii, precum şi faptul că notificarea de reziliere a fost emisă în ultima zi din perioada de implementare.

În speţă, contractul de finanţare este un contract administrativ, iar contractele administrative se interpretează în sensul că prevalează interesul public faţă de principiul libertăţii contractuale, dispoziţiile contractuale se interpretează în sensul în care produc un efect, cu alte cuvinte, trebuie verificat dacă interesul public conduce fie la continuarea contractului fie la rezilierea lui, iar interesul, public cât şi privat este acela ca actul să producă efecte, întrucât aceste efecte concordă cu motivele încheierii contractului. Cu alte cuvinte contractul administrativ trebuie mai întâi salvat şi doar în mod excepţional reziliat, dacă continuarea lui nu concordă interesului public sau părţilor.

Or, din acest punct de vedere, din corespondenţa purtată de autoritatea contractantă cu părţile, rezultă o lipsă de analiză a acestor elemente, fiind în prezenţa unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere în luarea deciziei de reziliere a contractului, fără să aibă în vedere solicitările cocontractantului, justificate de contradicţii între cerere de finanţare şi contract cu consecinţe asupra posibilităţii respectării în mod rezonabil a duratei de implementare.

Pe de altă parte, nu se poate pierde din vedere faptul că decizia de reziliere a fost luată în ultima zi a perioadei de implementare a Proiectului, MFE - AM POS CCE, deşi intimata-reclamantă a semnalat pentru prima dată către MFE - AM POS CCE, necesitatea unei discuţii clarificatoare privind interpretarea clauzelor contractuale privind momentul organizării şi desfăşurării achiziţiilor în cadrul Proiectului şi consecinţele acestei interpretări, încă din data de 19.10.2015, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Principiul proporţionalităţii este de asemenea un instrument indispensabil şi folosit în mod frecvent, în situaţiile în care se permite ca exercitarea drepturilor individuale să fie limitată, însă astfel de limitări sau restricţii trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: trebuie să fie legale şi să fie adecvate scopului pentru care au fost instituite.

Prin urmare, în condiţiile în care, deşi intimata-reclamantă a depăşit termenul prevăzut de art. 8, lit. A), punctul 271 din contract, având în vedere situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată, demersurile acesteia în vederea executării contractului, faptul că Proiectul a fost implementat în totalitate cu resursele financiare ale beneficiarului, iar notificarea de reziliere a fost emisă în ultima zi din perioada de implementare, Înalta Curte constată că actele administrative contestate sunt emise cu exces de putere, cu încălcarea dreptului la o bună administrare şi a principiului proporţionalităţii, decizia de reziliere astfel luată nefiind adecvată scopului urmărit, acela de executare a contractelor de finanţare încheiate şi de a se lua măsuri de recuperare doar dacă ar putea fi prejudiciat bugetul comunitar.

Cu privire la ultimul motiv de recurs prin care se critică stabilirea în sarcina pârâtului a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. şi având în vedere că recurentul-pârât a căzut în pretenţii a dispus plata sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat 10.850 RON (factură nr. x/01.07.2016 şi y din 11.07.2016) şi 50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Or, cenzurarea cheltuielilor de judecată nu este o obligaţiei a instanţei, ci această măsură este lăsată la latitudinea judecătorului deoarece, în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-pârât fiind nefondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 164 din 26 ianuarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.