Re-examination appeal inadmissible; property reconstitution claim upheld as annulled for procedural non-compliance.

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren având lăţimea de 28 m, situată pe raza jud. Gorj, atât intravilan, cât şi extravilan, în punctul "Cocolan", având ca vecini: la N: B., la S: C., la E: Dj 665, la V: V. Pârâul Răchiţele. A precizat că respectivul teren pe care îl deţine de la bunicul său D., conform actului din 28.04.1910.

Prin încheierea nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reţinând că cererea dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanta nu a indicat domiciliul pârâtului E., primar al comunei Muşeteşti, precum şi numele şi domiciliul consilierului juridic al aceleiaşi instituţii.

Împotriva încheierii nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de reexaminare reclamanta A..

În motivarea acestei cererii, reclamanta a arătat că la adresa emisă de instanţă la data de 30.08.2017 a răspuns în data de 06.09.2017, cerere care se regăseşte la dosarul cauzei şi care nu a fost luată în calcul de instanţă. A susţinut reclamanta că a arătat în cererea respectivă că înţelege să se judece cu primarul comunei Muşeteşti Gorj - E. şi consilierul juridic F., ambii angajaţi ai Primăriei comunei Muşeteşti, unde pot fi citaţi, necunoscând domiciliul acestora.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii de reexaminare, anularea încheierii nr. 8 pronunţată în Camera de Consiliu din 14.09.2017 şi obligarea C.L.F.F. Muşeteşti să înainteze Comisiei Judeţene Gorj propunerea de validare a suprafeţei de teren situată în punctul "Colocan" precizată în decizia nr. 1083/A/26.10.2005.

Prin încheierea nr. 5 din data de 11.10.2017 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta A., împotriva încheierii nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. x/2017, reţinând că prin cererea depusă la data de 11.09.2017, reclamanta nu a suplinit lipsurile cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte indicarea numelui celui de-al doilea pârât - consilierul juridic al Primăriei comunei Muşeteşti şi domiciliile celor doi pârâţi, precum şi obiectul cererii.

2. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii nr. 5 din data de 11.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ si fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la încheierea de şedinţă din data de 05.11.2017 prin care se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (2), art. 46, art. 52 alin. (1) şi (3) şi art. 148 din Constituţia României, cât şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., referitoare la verificarea cererii de chemare în judecată şi regularizarea acesteia, prevăd următoarele:

(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În raport de dispoziţiile legale sus citate Înalta Curte constată că, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

4. Temeiul de drept al soluţiei

În speţă, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurent-reclamantă A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii nr. 5 din data de 11 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.