Failure to serve summons and access to case file violates right to defense, requiring quashal of administrative tax suspension order.

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea A. S.R.L. Caracal, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ŞI PREŞEDINTELE AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a formulat cerere de suspendare a Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 (O.P.A.N.A.F. 1960) privind modificarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice- benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 700/10.02.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2761/01.11.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 943/8 noiembrie 2018, ale cărui efecte urmează a se produce de la 1 ianuarie 2019, până la pronunţarea instanţei de fond în ceea ce priveşte cererea în anularea aceluiaşi Ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 560/2018 din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. Caracal, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) Bucureşti şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Bucureşti şi a suspendat executarea Ordinului nr. 1960/06.08.2018 al Preşedintelui A.N.A.F. privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la pronunţarea instanţei de fond; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, în termen, pârâţii PREŞEDINTELE AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

3.1. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul- pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a invocat două motive de recurs: prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi, sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

În ce priveşte primul motiv de recurs, a susţinut că a primit citaţia pentru termenul de judecată din data de 17.12.2018 în dosar nr. x/2018, la care nu a fost anexată cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente, iar verificând portalul instanţei, a constatat că, în dosar nr. x/2018 figurează alte părţi, respectiv, C.F.R.- Sucursala Regională CF Craiova, reclamant, şi D.G.R.F.P. Craiova, pârât, iar obiectul cauzei este cerere restituire cauţiune.

Având în vedere această situaţie, recurentul- pârât arată că a formulat adresă către instanţă, prin care a arătat aceste aspecte şi a solicitat, în baza art. 201 C. proc. civ., comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor depuse de reclamantă în susţinerea acesteia, pentru a fi în măsură să formuleze întâmpinare potrivit dispoziţiilor procedurale.

În urma acestei solicitări, recurentul- pârât învederează că nu a primit niciun răspuns de la instanţă, iar în cuprinsul hotărârii se arată că, având în vedere că această procedură de judecă cu celeritate, s-a comunicat pârâţilor că actele dosarului se pot verifica prin accesarea infodosar, cu parola care le-a fost comunicată. Faţă de aceasta, subliniază recurentul- pârât că nu a primit nicio parolă, singurul act comunicat de instanţă fiind citaţia pentru termenul de judecată din data de 17.12.2018.

Recurentul- pârât consideră că, în aceste condiţii, i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii- motiv de casare a hotărârii.

În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, recurentul- pârât a arătat că înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contenciosul administrativ litigiile se nasc între persoana vătămată şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ pretins vătămător, respectiv, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Învederează, astfel, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, din coroborarea cărora rezultă foarte clar că părţile unui litigiu de contencios administrativ sunt persoana vătămată şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător, respectiv, autoritatea care nu soluţionează o cerere, fără să lase loc vreunei alte interpretări, evocând, totodată, şi prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere textele de lege mai sus- citate, recurentul- pârât susţine că rezultă cu claritate că, pentru a avea calitate procesuală în cauză, Preşedintele A.N.A.F. ar fi trebuit să emită un act administrativ pretins vătămător către reclamantă sau să nu soluţioneze în termen cererea reclamantei, situaţie în care, în cazul în care s-ar fi admis acţiunea, instanţa ar fi putut face aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce îl priveşte.

Recurentul- pârât a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), coroborat cu prevederile art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele A.N.A.F. emite ordine, în condiţiile legii, având în vedere că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei centrale, instituţia fiind condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat.

Totodată, a învederat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că raportul juridic de drept administrativ se naşte între persoana vătămată şi autoritatea emitentă a actului, reclamanta neînţelegând să solicite, însă, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu aceasta.

Având în vedere considerentele expuse, recurentul- pârât a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

3.2. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat două motive de recurs: prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi, sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

A solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi casarea sentinţei civile recurate, în sensul respingerii, în totalitate, a acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă Societatea A. S.R.L. Caracal a formulat întâmpinări cu privire la fiecare dintre recursuri, solicitând, în principal, respingerea acestora ca rămase fără obiect, odată ce Ordinul nr. 1960/2018 a fost abrogat prin Ordinul nr. 3236/27.12.2018, iar, în subsidiar, respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 18 aprilie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursurilor, în data de 16.10.2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

II.1.) În ce priveşte recursul declarat de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală:

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, conform prevederilor art. 486 alin. (3) teza a II-a Noul C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca netimbrat, având în vedere următoarele considerente:

Cum recurenta- pârâtă nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 16 octombrie 2019 cu menţiunea de a timbra recursul cu 200 RON taxă judiciară de timbru, obligaţie căreia nu s-a conformat.

Or, conform art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar potrivit art. 33 alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. dispune că menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 17 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Constatând că, în speţă, recursul nu a fost timbrat anticipat; că recurenta- pârâtă a fost citată pentru termenul de astăzi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 200 RON, însă, aceasta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare; că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau după obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat.

II.2.) În ce priveşte recursul declarat de recurentul- pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală:

Dintre motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte va examina, cu prioritate, motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a recurentului-pârât pentru termenul când a avut loc judecata pe fond, 17 decembrie 2018, de altfel, singurul termen al cauzei, încadrat de acesta în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părţii care invocă nelegalitatea citării şi produce consecinţe asupra hotărârii pronunţate. Analiza acestui aspect de nelegalitate este prioritară atât faţă de verificarea celorlalte critici ce sunt formulate în legătură cu fondul dedus judecăţii, cu referire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dar şi faţă de excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, care se întemeiază pe aspecte de fond ale raportului juridic dedus judecăţii.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ, cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din Cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, iar art. 107 din cod prevede că judecata pricinii se va amâna ori de câte ori se constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurentul - pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată în condiţii de nelegalitate, întrucât nu a fost citat pentru termenul când a avut loc judecata, primind, din eroare, citaţie pentru un alt dosar, nr. x/2018, cu alte părţi.

A arătat că s-a adresat în acest sens instanţei de judecată, care nu i-a dat nici un răspuns, abia în cuprinsul hotărârii menţionându-se că actele dosarului se pot verifica prin accesarea infodosar, cu parola comunicată. Recurentul- pârât subliniază că nu a primit nicio parolă, singurul act comunicat de instanţă fiind citaţia pentru termenul de judecată din data de 17.12.2018.

Raportând susţinerile din recurs la dispoziţiile legale mai sus- menţionate şi la lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Rezoluţia din 7 decembrie 2018, a fost fixat prim termen de judecată în cauză la data de 17.12.2018, ora 13:00, dată, de altfel, la care pricina s-a şi judecat.

Conform citativului existent la dosarul de fond, pârâţii Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au fost citaţi prin e-mail, la căsuţa x@x.ro, cu menţiunea "Pentru vizualizarea cererii şi a înscrisurilor ataşate folosiţi parola transmisă odată cu citaţiile în format pdf. Restituiţi, vă rog, dovezile de comunicare citaţii cu aplicarea ştampilei instituţiei şi menţionarea primitorului", fără, însă, să existe vreo altă dovadă privitor la citarea acestora ori la îndeplinirea procedurii de citare, în timp ce reclamanta Societatea A. S.R.L. Caracal a fost citată pe fax, conform dovezilor existente la dosar fond.

Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2018, sub nr. 57348, pârâtul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a solicitat, în baza art. 201 C. proc. civ., comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor depuse de A. S.R.L., pentru a fi în măsură să formuleze întâmpinarea, potrivit dispoziţiilor procedurale.

Prin cuprinsul aceleiaşi cereri, pârâtul a subliniat că a primit citaţia pentru termenul de judecată din data de 17.12.2018, însă pentru dosarul nr. x/2018, la care nu a fost anexată cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente, iar de pe portalul instanţei rezultă că în dosarul menţionat figurează alte părţi, respectiv: C.F.R. Sucursala Regională CF Craiova, reclamant şi D.G.R.F.P. Craiova pârâtă, iar obiectul cauzei este cerere restituire cauţiune.

Urmare acestei solicitări, a fost comunicat pe fax un răspuns către pârât, în data de 14.12.2018 deci, cu 3 zile înaintea termenului de judecată, în sensul că " … folosind parola atribuită de sistem şi comunicată dvs. odată cu citaţia pentru termenul de judecată din data de 17.12.2018 aveţi posibilitatea de a vizualiza conţinutul tuturor actelor de procedură, inclusiv, cele indicate de reclamantă ca fiind ataşate cererii de chemare în judecată".

Plecând de la aceste verificări, Înalta Curte reţine că, în vederea asigurării contradictorialităţii procesului civil şi respectării dreptului de apărare al părţilor, legiuitorul a reglementat, în mod distinct, citarea părţilor, înţeleasă ca actul procedural prin care se transmite citaţia ce înştiinţează partea de existenţa unui proces, precum şi, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor la proces.

În ceea ce priveşte modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul în care comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum şi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

În mod subsidiar comunicării prin agenţii procedurali ai instanţelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) C. proc. civ. reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163, ori, conform art. 154 alin. (6) C. proc. civ.- " …şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace".

Aşadar, în lumina dispoziţiilor legale imperative arătate, în legătură cu aceste modalităţi de comunicare a actelor de procedură nu este suficientă confirmarea că s-a efectuat transmiterea actului prin fax sau e-mail, etc., ci este necesar ca la dosar să existe confirmarea primirii acestuia de către destinatar, şi anume, formularul prevăzut anterior.

Câtă vreme nu a fost remis instanţei formularul completat de către destinatar, nu se poate considera că a avut loc o comunicare a actului de procedură în mod legal şi valabil, ori o citare valabilă a părţii, neexistând la dosar confirmarea primirii actului.

Obligaţia de a verifica modul de îndeplinire a procedurilor de comunicare a actelor şi de citare a părţilor pentru fiecare termen de judecată revine instanţei, judecătorului cauzei, iar, în măsura în care este cazul (spre exemplu, procedura de citare nu a fost acoperită prin prezenţa părţii în sala de şedinţă), este obligată să dispună refacerea procedurii respective.

Or, în speţă, ignorând dispoziţiile procedurale mai sus- enunţate, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei la termenul din 17 decembrie 2018, de altfel, singurul termen al cauzei, în lipsa recurentului- pârât, nelegal citat. Procedând în atare mod, cu neobservarea formelor legale, prin încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil, în sensul avut în vedere de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a pricinuit părţii o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecăţii în condiţii de procedură legal îndeplinită şi refacerea astfel, a actului procedural jurisdicţional.

Conform art. 174 alin. (1) C. proc. civ., "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă"; neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 178 din acelaşi act normativ, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Declararea nulităţii unui act de procedură are ca efect lipsirea acestuia de efectele conferite de lege, potrivit principiului quod nullum est nulum producit efectum. Efectul de invalidare a actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea prescripţiilor legale se produce din chiar momentul ivirii nulităţii, iar nu din momentul constatării acesteia, întrucât nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală.

Faţă de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului-pârât i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulităţii actelor de procedură. În plus, faţă de subzistenţa vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte vătămarea, Înalta Curte reţine că aceasta rezidă şi din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speţă dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi contradictorialitatea (art. 14 din acelaşi act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

În ceea ce priveşte conţinutul principiului dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituţională în art. 24 din Constituţia României, acesta constă în posibilitatea recunoscută de lege părţilor litigante de a-şi angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată, precum şi în posibilitatea acestora de a lua cunoştinţă de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii, de a exercita căile legale de atac, precum şi în alte prerogative recunoscute de lege părţilor în scopul susţinerii intereselor lor.

Între dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii există o legătură indisolubilă, instanţa trebuind să asigure părţilor posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părţile să fie încunoştinţate despre existenţa şi obiectul litigiului.

Or, nelegalitatea citării recurentului- pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa sentinţa nr. 560/2018 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Dat fiind litisconsorţiul procesual pasiv obligatoriu, casarea priveşte sentinţa în tot, conform art. 60 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de motivul pentru care se dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce la nulitatea hotărârii pronunţate în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs formulate.

În rejudecare, instanţa de trimitere va proceda, în condiţiile art. 501 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că soluţia în cauza pendinte s-a pronunţat în sensul admiterii recursului şi casării hotărârii recurate pentru că s-a constatat încălcarea regulilor de procedură instituite de dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 155 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ. De asemenea, va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, în legătură cu fondul cererii de chemare în judecată, conform art. 501 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 560/2018 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâtul Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.