Invalidity of tax taxpayer inactivation notification due to failure to prove delivery of registered mail

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. Deva a chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei nr. 46090/1.07.2016, emis de către pârâtă, şi anularea în parte a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1167 din 29.05.2009, în ceea ce priveşte înscrierea societăţii A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri proceuale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 287/2016 din 05 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi în consecinţă: a anulat actul administrativ de soluţionare a contestaţiei cu nr. 46090/01.07.2016 emis de pârâtă; a anulat în parte Ordinul emis de Preşedintele ANAF cu nr. 1167/29.05.2009 în ceea ce priveşte înscrierea societăţii reclamante în lista contribuabililor inactivi şi a obligat pârâta sa plătească reclamantei suma de 100 de RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii societăţii- intimate, ca fiind neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe scurt, situaţia de fapt în cauză şi a criticat sentinţa recurată ca fiind nelegală, în esenţă, reproşând primei instanţe că a făcut o interpretare greşită a O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, invocând următoarele motive:

În mod eronat instanţa de fond nu a luat în considerare probele de la dosarul cauzei depuse de instituţia- pârâtă în dovedirea împrejurării că A. S.R.L. a fost notificată în temeiul O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008 cu privire la nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale şi includerea ei în lista contribuabililor inactivi şi, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu putea produce dovezi, altele decât cele aflate la dosarul cauzei, cu privire la comunicarea către societate a notificărilor.

În ceea ce priveşte adresele nr. x/04.09.2008 şi nr. y/03.03.2009, recurenta- pârâtă susţine că acestea probează faptul că A.N.A.F. a procedat la notificarea societăţii- intimate în conformitate cu dispoziţiile O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, iar împrejurarea că borderourile nr. 675/05.09.2008 şi nr. 219/06.03.2009 au fost întocmite de către A.F.P. Deva, nu constituie motiv de înlăturare a lor, ca şi probe.

Având în vedere volumul mare de lucrări pe care le comunică în fiecare zi o instituţie publică, învederează recurenta că prezentarea corespondenţei la serviciile poştale nu se poate realiza decât pe baza unor borderouri special întocmite în acest sens.

Astfel, solicită a se observa că Borderoul nr. 675/05.09.2008 însoţit de notificarea nr. x/04.09.2008, a fost predat de către A.F.P. Deva spre expediere prin recomandata către Poşta Română, fiind aplicată ştampila de primire a Poştei Române, Oficiul Poştal Deva în data de 05.09.2008 (poziţia 97), iar, în mod corespunzător, Borderoul nr. 219/06.03.2009 a fost predat de către A.F.P. Deva spre expediere prin recomandata către Poşta Română, fiind aplicată ştampila de primire a Poştei Române, Oficiul Poştal Deva în data de 06.03.2009 (poziţia 37).

Recurenta- pârâtă învederează că neprezentarea societăţii la Oficiul Poştal pentru ridicarea corespondenţei este motivul pentru care notificările nu au fost transmise intimatei- reclamante doar prin scrisoare recomandată, ci au fost publicate şi pe site-ul instituţiei, împrejurarea că organul fiscal a uzat de două modalităţi de comunicare a notificărilor, respectiv, atât prin poştă, cât şi prin publicare pe site-ul instituţiei, considerând-o recurenta ca fiind relevantă în ceea ce priveşte transparenţa cu care a fost îndeplinită procedura notificării contribuabilului în vederea declarării stării de inactivitate.

De asemenea, recurenta- pârâtă a criticat concluziile instanţei de fond şi în ce priveşte neacordarea de forţă probantă adresei nr. x/22.09.2016, prin care Oficiul Judeţean de Poştă Hunedoara a confirmat că recomandata nr. x/2008 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 620/2008- a fost predată destinatarului la 20.08.2008; recomandata nr. x/2009 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 219/2009- a fost predată destinatarului în data de 09.03.2009, iar recomandata nr. x/2008 transmisă intimatei- reclamante prin borderoul nr. 675/2008- a fost predată destinatarului în data de 09.09.2008.

Consideră, astfel, că aplicarea ştampilei de primire a Poştei Române- Oficiul Poştal Deva pe borderourile nr. 675/05.09.2008, nr. 219/06.03.2009 şi nr. 620/19.08.2008 reprezintă o prezumţie absolută a comunicării de către A.N.A.F.- A.F.P. Deva a notificărilor către A. S.R.L.

Concluzionând, recurenta- pârâtă apreciază că toate aspectele mai sus- învederate conduc la concluzia că A.N.A.F. şi-a îndeplinit obligaţiile de comunicare a notificărilor către A. S.R.L., astfel cum sunt prevăzute de O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, la data de 24 februarie 2017, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, apreciind că, strict formal, acesta nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei civile.

În esenţă, contrar criticilor formulate de recurenta- pârâtă, intimata- reclamantă a arătat că legiuitorul a propus o procedură clară pentru declararea contribuabililor inactivi, şi în mod corect instanţa de fond a concluzionat că înscrisurile de la dosarul cauzei nu au valoare probantă, motivaţie care este raliată cu jurisprudenţa instanţelor naţionale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând, cu prioritate, excepţia invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că această excepţie nu este întemeiată, deoarece, din cele menţionate în cererea de recurs de către recurentă, este posibilă încadrarea criticilor în cazul prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin motivele de recurs s-a reproşat instanţei de fond interpretarea greşită a O.P.A.N.A.F. nr. 819/2008, de aprobare a Procedurii de declarare a contribuabililor inactivi, susţinând recurenta- pârâtă că societatea- intimată A. S.R.L. a fost notificată în conformitate cu prevederile acestui Ordin cu privire la nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale şi includerea ei în lista contribuabililor inactivi, motivare ce poate fi interpretată ca o critică adusă sentinţei atacate referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale invocate.

În această împrejurare, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata- reclamantă A. S.R.L. va fi respinsă.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în forma în vigoare la momentul comunicării actelor în speţă- februarie 2009), denumit marginal "Comunicarea actului administrativ fiscal" prevăd următoarele:

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat(...)

(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(4) Dispoziţiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/2011, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeaşi ordonanţă, s-a stabilit, "că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei îl reprezintă data comunicării, incertitudinea în privinţa acestuia constituind un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă", şi că "enumerarea pe care o conţin prevederile nu este întâmplătoare, ci modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menţionate într-o ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea lor".

Deşi prevederile art. 44 Codul de procedură fiscală prevăd posibilitatea comunicării actului administrativ prin publicitate [alin. (2) lit. d)], aceleaşi reglementări [alin. (4)] fac trimitere la aplicarea C. proc. civ. în ceea ce priveşte "comunicarea actelor de procedură", care se aplică în mod corespunzător.

Aceasta înseamnă că, în acord cu principiile generale de drept procesual, citarea prin publicitate reprezintă ultima alternativă, aplicabilă doar în cazul în care nu se poate identifica domiciliul părţii, iar o altă modalitate de comunicare nu este posibilă din motive obiective. Însuşi C. proc. civ. prevede posibilitatea comunicării prin publicitate a citaţiilor şi a actelor de procedură în situaţii expres reglementate.

Prevederile art. 86 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil, consacră posibilitatea comunicării actelor de procedură în mai multe variante, dar în acelaşi scop, respectiv, al încunoştinţării efective şi al eliminării, pe cât posibil, a situaţiilor ca actele comunicate să nu parvină destinatarului.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază aşadar, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, că formalitatea referitoare la comunicarea şi, respectiv, confirmarea primirii actului atacat, nu s-a realizat cu respectarea normelor legale arătate.

În cazul de faţă, procedura de comunicare a celor două acte administrative fiscale nu a respectat prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi cele din art. 86 C. proc. civ.

Este adevărat că în borderourile pentru trimiteri de corespondenţă cu serviciul suplimentar "recomandat", expediate în data de 05.09.2008 şi, respectiv, 06.03.2009 de către Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Deva, figurează intimata- reclamantă A. S.R.L. la nr. 97 şi 37, dar, borderoul de corespondenţă, în sine, cum corect a constatat şi instanţa de fond, este un act efectuat pe circuitul intern, nu există confirmare de expediere efectivă către societatea intimată-reclamantă, ce urma a fi declarată inactivă.

Prin urmare, nu s-a dovedit că a avut loc comunicarea notificărilor cu respectarea dispoziţiilor legale, borderourile de corespondenţă depuse în dosar neputând constitui probă în acest sens, căci nu atestă primirea corespondenţei de către destinatar.

Mai mult, din cuprinsul prevederilor art. 86 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că citarea, respectiv comunicarea unui act prin publicitate, inclusiv prin afişarea acestuia la sediul organului emitent, se face numai atunci când, prin tot ce a fost întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părţii respective- ceea ce nu este cazul în speţă.

Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, sentinţa recurată fiind legală şi la adăpost de orice critică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata- reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 287/2016 din 05 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.