Inadmissibility of extraordinary remedy due to expired appeal deadline and late request for reinstatement

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, să se constate că nu se află în stare de incompatibilitate şi să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 15 din 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 3500 din 24 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la data de 14 martie 2019 a formulat contestaţie în anulare recurentul-reclamant A., invocând în drept dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, ca fiind întemeiată cu consecinţa rejudecării recursului său.

La data de 21 iunie 2019 contestatorul A. a depus cerere de repunere în termenul prevăzut de lege pentru formularea contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la data de 3 iunie 2019 intimata a solicitat în principal, respingerea căii de atac ca inadmisibilă şi, în subsidiar ca nefondată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 14 octombrie 2019, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea ca tardiv formulate a cererii de repunere pe rol şi a contestaţiei în anulare.

II. Cu privire la contestaţia în anulare

Cu privire la tardivitatea formulării cererii de repunere în termen depusă de contestatorul A. la data de 18 iunie 2019 şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Contestatorul a solicitat repunerea în termenul de promovare a căii de atac, motivat de faptul că, nu a avut cunoştinţă de soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nefiindu-i comunicată hotărârea de către apărătorul său de la acel moment şi faţă de faptul că, a încunoştinţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de schimbarea adresei sale, la momentul când a cerut eliberarea unui certificat de grefă cu soluţia pronunţată.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Contestatorul a depus contestaţia în anulare la data de 14 martie 2019, precizând că decizia i s-a comunicat la data de 19 martie 2019.

La data de 18 iunie 2019 contestatorul a depus cerere de repunere în termen, însoţită de un set de înscrisuri.

În cauză, conform prevederilor art. 186 C. proc. civ., contestatorul avea obligaţia de a solicita repunerea sa în termen, care, ca şi în cazul exercitării căilor de atac, trebuia depusă în acelaşi interval cu cel prevăzută pentru exercitarea căii de atac, respectiv 14 martie 2019.

Totodată, nu poate fi reţinut ca fiind un caz bine justificat susţinerea contestatorului în sensul că, toate actele de procedură au fost comunicate la sediul cabinetului de avocatură investit cu susţinerea recursului, care nu i-a comunicat nici un înscris şi nici nu i-a răspuns la telefon.

Înalta Curte constatând că, în cauză calea extraordinară de atac a fost promovată la data de 14 martie 2019, moment în care contestatorul A. ar fi trebuit să formuleze şi cererea de repunere în termen şi, având în vedere dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, formulată cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

Examinând regularitatea învestirii sale cu contestaţia în anulare, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este tardiv formulată calea de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Decizia instanţei de recurs a fost comunicată contestatorului la data de 28.11.2018 (conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x - verso dosar de recurs), iar contestatorul a formulat contestaţia în anulare la data de 14.03.2019 (conform ştampilei poştei aplicate pe plicul prin care a fost expediată contestaţia - dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 14.12.2018.

Prin urmare, calea de atac a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părţii posibilitatea de a formula contestaţia în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 506 şi art. 185 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca fiind tardivă, cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei, depusă de contestatorul A..

Respinge, ca fiind tardivă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3500 din 24 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.