Forfeiture for appeal filed beyond the 15-day deadline in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pe pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională (MCSI) să se constate refuzul nejustificat şi să se dispună obligarea pârâtului la emiterea adeverinţei necesare la Casa de Pensii Sector 2.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor ce i s-ar fi cuvenit prin pensionarea anticipată la momentul depunerii cererii şi până la data pensionării efective, precum şi la plata daunelor morale de 10000 RON pentru suferinţa fizică şi psihică cauzată de neîndeplinirea obligaţiilor angajatorului privind depunerea declaraţiei rectificative în format electronic în termenul legal.

În final a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1980 pronunţată în data de 8 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulate în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1980 pronunţată în data de 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiţii, sentinţa, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată reclamantei la data de 25 iulie 2017, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, aşadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinţei - 25 iulie 2017, ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de anulare act administrativ este 10 august 2017, astfel încât recursul este declarat cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Este adevărat că la data de 13.09.2016 recurenta a formulat o cerere de comunicare a sentinţei recurate însă această cerere nu are nicio influenţă asupra termenului legal de exercitare a căii de atac, care curge de la data comunicării sentinţei, potrivit celor anterior prezentate.

În condiţiile în care din motive obiective reclamanta nu a exercitat calea de atac în termenul legal aceasta era în drept să solicite repunerea în termenul de declarare a recursului în condiţiile art. 186 C. proc. civ. însă recurenta nu a formulat o astfel de cerere.

Astfel, întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1980 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.