Mandatory nature of motivated decision in data protection complaints and dismissal for mootness after subsequent response

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.08.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat obligarea acesteia la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru fiecare din petiţiile nr. 15738/14.07.2017 şi nr. 15739/14.07.2017, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 379 din data de 22.11.2017 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL. A obligat pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerile reclamantului, înregistrate sub nr. x/14.07.2017 şi nr. y/14.07.2017. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 379 din data de 22.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a aplicat greşit legea cu privire la excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Cluj şi care conduce la nulitatea hotărârii raportat la dispoziţiile art. 176 pct. 3 din C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motive de recurs se arată că, instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia netimbrării acţiunii şi a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 677/2001.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs referitor la excepţia lipsei de obiect se arată că sentinţa civilă pronunţată, instanţa de fond a unit excepţia cu fondul cauzei şi, deşi a apreciat că "excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată prin lipsa dreptului vătămat de către o autoritate administrativă reprezintă o apărare de fond" nu s-a pronunţat şi cu privire la această excepţie.

Referitor la petiţia/plângerea nr. 15739/14.07.2017 intimatul-reclamant a fost informat de către Autoritatea de supraveghere prin adresa nr. x/05.12.2017 în sensul că "Faţă de conţinutul acesteia prin care sesizaţi faptul că primiţi mesaje comerciale nesolicitate de la offce=tinedenoi.ro@sm-lists. com, cu adresa de reptay x@x.ro. fără acordul dumneavoastră, vă aducem la cunoştinţă că în urma investigaţiei efectuate la Asociaţia "B.", utilizatorul domeniului tinedenoi.ro, a fost sancţionată pentru contravenţia prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 4 şi art. 5 din aceeaşi lege, respectiv "prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal".

Menţionează că operatorul a declarat că adresa de email luciantodoran@@yahoo.com a fost ştearsă din baza de date, iar răspunsul Asociaţiei "B." cu privire la petiţia pe care a formulat-o intimatul-reclamant s-a întors sub forma de bounce back".

De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că intimatul-reclamant a primit răspuns, prin adresele nr. x/11.08.2017 la petiţia/plângerea nr. 15738/14.07.2017 şi nr. 18114/11.08.2017 la petiţia/plângerea nr. 15739/14.07.2017 astfel că cererea de chemare în judecată nu mai prezenta interes având în vedere că plângerile/petiţiile au fost găsite întemeiate şi au fost reţinute spre soluţionare, iar demersurile legale au fost demarate, investigaţiile fiind în curs de desfăşurare la momentul pronunţării hotărârii.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că, pentru petiţia nr. 15738/14.07.2017 au fost întreprinse demersuri către S.C. C. S.R.L. conform dovezilor de transmitere a adreselor nr. x/17.08.2017, nr. y/28.09.2017 şi către S.C. D. S.R.L. prin adresa nr. x/16.10.2017, privind demararea investigaţiilor, fapt recunoscut chiar de intimatul-reclamant prin afirmaţia "pârâta (...) a trimis doar comunicările 18118/11.08.2017 şi 18114/11.08.2017".

Prin urmare, Autoritatea de supraveghere l-a informat pe intimatul-reclamant că investigaţia este în curs de desfăşurare pentru soluţionarea plângerii nr. 15738/14.07.2017.

Astfel că, în mod corect instanţa reţine că "Prin adresa aflată în copie la fila x, emisă în data de 11.08.2017, pârâta i-a răspuns reclamantului în sensul că efectuează demersuri pentru soluţionarea cererii".

Ca atare, în mod nelegal şi neîntemeiat a fost respinsă excepţia lipsei de interes ridicată de Autoritatea de Supraveghere în faţa instanţei de fond.

Faţă de această stare de fapt, rezultă în urma administrării probatoriului necesar în cauză, acţiunea reclamantului aparte ca fiind lipsită de interes, pretenţia dedusă judecăţii fiind satisfăcută.

Referitor la petiţia nr. 15739/14.07.2017, Autoritatea de Supraveghere a făcut dovada prin documentele ataşate la dosarul cauzei că a emis un prim răspuns (nr. 18114 din 11.08.2017), însă intimatul-reclamant a omis să arate instanţei acest aspect şi să depună dovada necesară, încercând să inducă instanţa în eroare cu privire la demersurile Autorităţii de Supraveghere şi să prezinte în mod denaturat realitatea, în sensul în care instituţia pârâtă ar fi rămas în pasivitate şi nu ar fi luat nicio măsură cu privire la soluţionarea cererii sale.

De altfel, intimatul-reclamant a fost informat asupra demersurilor efectuate până în prezent, prin adresa din 11.08.2017, fapt recunoscut chiar de intimatul-reclamant prin afirmaţia "pârâta (...) a trimis doar comunicările 18118/11.08.2017 şi 18114/11.08.2017".

Autoritatea de Supraveghere l-a informat pe intimatul-reclamant, prin adresa nr. x/05.12.2017, cu privire la rezultatul investigaţiei efectuate la Asociaţia "B.", în sensul că "(...) în urma investigaţiei efectuate la Asociaţia "B." utilizatorul domeniului tinedenoi.ro, a fost sancţionată pentru contravenţia prevăzută ia art. 32 din Legea nr. 677/2001 raportat ia art. 4 şi art. 5 din aceeaşi lege (...) operatorul a

Arată recurenta-pârâtă că, instanţa de fond, în pronunţarea hotărârii, a aplicat în mod nelegal dispoziţiile art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege întrucât:

Art. 25 din Legea nr. 677/2001 prevede:

"(1) în vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidenţa prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociaţie sau o fundaţie să îi reprezinte j Interesele.

(2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost Introdusă anterior.

(3) în afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent şi ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operator.

(4) în vederea soluţionării plângerii, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul şi, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociaţia ori fundaţia care reprezintă interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente şi memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize.

(5) Dacă plângerea este găsita întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicţia temporara a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.

(6) Decizia trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii".

Astfel că, prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, reprezintă o dispoziţie imediat consecutivă celei din art. 25 alin. (5) din aceeaşi lege, care se referă la situaţia în care Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal se consideră că o încălcare a drepturilor persoanei vizate nu poate fi înlăturată decât prin emiterea unei decizii formale care să aibă ca obiect una dintre măsurile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, la care face trimitere art. 25 alin. (5), cum ar fi: suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori ^J integrală a datelor prelucrate, interdicţia temporară a prelucrării. Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 3 alin. (5) din Legea nr. 102/2005, potrivit cărora, "în exercitarea atribuţiilor sale preşedintele Autorităţii naţionale de supraveghere emite decizii şi instrucţiuni obligatorii pentru toate instituţiile şi unităţile la a căror activitate se referă'.

Deci, măsurile se aplică de Autoritatea de supraveghere exclusiv operatorului investigat, dacă şi numai dacă se consideră necesar.

Ca atare, prevederile art. 25 alin. (5) şi (6) trebuie interpretate unitar şi coroborate.

Revenind la termenul de 30 de zile precizat la art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, precizează că acesta este un termen de recomandare, după cum a statuat într-o speţă similară şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1051/2014).

Natura activităţii Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal presupune desfăşurarea unor demersuri de investigare care pot să dureze o perioadă mai lungă de timp, în funcţie de complexitatea şi circumstanţele fiecărui caz, inclusiv de conduita operatorilor reclamaţi sau a altor entităţi ce pot fi implicate în soluţionarea plângerilor.

Astfel este greşită şi neconformă legii reţinerea instanţei în sensul că "Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, pârâta are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii să emită o decizie motivată prin care să stabilească temeinicia sau netemeinicia plângerii formulate de către reclamant", întrucât decizia se emite de Autoritatea de supraveghere doar dacă se aplică măsurile specificate la art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului motivat de faptul că cererea de recurs nu este semnată de reprezentantul legal al recurentei, ci de o persoană necunoscută care a semnat în locul acestuia.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte de a emite răspuns la petiţia nr. 15739/14.07.2017 a solicitat respingerea căii de atac ca lipsită de interes motivat de faptul că recurenta-pârâtă a emis răspuns la data de 05.12.2018, deci ulterior pronunţării sentinţei recurate, fapt ce echivalează cu punerea în executare a sentinţei.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte de a emite răspuns la petiţia 15738/14.07.2017 a solicitat respingerea căii de atac învederând faptul că, observaţiile recurentei-pârâte legate de modul de soluţionare a plângerilor au nu doar un caracter general, ci vizează fondul plângerilor. Altfel spus, recurenta-pârâtă a fost obligată să iasă din pasivitate în privinţa îndeplinirii îndatoririi de a soluţiona o plângere şi a trimite răspunsul, în termenul legal.

Faţă de aceste considerente a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor din întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Controlul jurisdicţional declanşat de intimatul-reclamant are ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal de a emite, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru fiecare din petiţiile nr. 15738/14.07.2017 şi nr. 15739/14.07.2017.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerile reclamantului, înregistrate sub nr. x/14.07.2017 şi nr. y/14.07.2017.

Cu prioritate, Înalta Curte va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare.

Sub acest aspect, intimatul-reclamant consideră că recursul este lovit de nulitate deoarece cererea de recurs nu este semnată de reprezentantul legal al recurentei, ci de o persoană necunoscută care a semnat în locul acestuia.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) pct. e) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde:

"e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, (3) "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Din actele dosarului rezultă că excepţia lipsei calităţii de reprezentant a fost invocată şi în mod corect analizată şi de prima instanţă care a reţinut în mod legal aplicabilitatea Deciziei nr. 156 din 08.12.2015 privind delegarea parţială de atribuţii a preşedintelui ANSPDCP, din care rezultă că pe perioada absenţei preşedintelui, se deleagă domnului E., şef Serviciu Control Operatori, atribuţiile prevăzute de art. 6 alin. (2), cu excepţia lit. a), d)-g), l) şi o) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Conform art. 6 alin. (2) lit. b) din Hotărârea nr. 16/02.11.2005, preşedintele ANSPDCP semnează rapoartele, actele de sesizare a organelor de urmărire penală sau de introducere a acţiunilor în justiţie, autorizaţiile, deciziile, avizele, recomandările, precum şi orice alte acte necesare bunei desfăşurări a activităţii Autorităţii.

Faţă de aceste prevederi legale şi având în vedere decizia nr. 156/2015, se constată că persoana care a semnat atât întâmpinarea depusă în dosarul de fond, cât şi cererea de recurs are calitatea de reprezentant al recurentei-pârâte.

Fiind respectate prevederile art. 6 lit. b) din Hotărârea nr. 16/02.11.2005 şi art. 82 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs şi, în consecinţă, excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la motivele de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă critică hotărârea recurată considerând că prima instanţă a aplicat greşit legea cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, a excepţiei netimbrării şi a lipsei de obiect a acţiunii deduse judecăţii.

Verificând legalitatea soluţiei pronunţate, Înalta Curte constată că aceste excepţii au primit o dezlegare corectă din partea instanţei de fond.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că într-adevăr, obiectul cauzei priveşte "obligaţia de a face", însă având în vedere că autoritatea pârâtă este o autoritate centrală, iar obiectul cauzei vizează un refuz pretins nejustificat de a răspunde unei solicitări formulată de reclamant, competenţa materială este reglementată de dispoziţiile art. 10 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de (...) RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Faţă de aceste considerente, în mod corect Curtea de Apel Cluj s-a declarat competentă material pentru soluţionarea prezentei cauzei.

În ceea ce priveşte obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în vederea soluţionării cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice acţiuni vizând apărarea unui drept garantat de această lege, fără a se distinge în funcţie de calitatea pârâtului, astfel că şi cererea de chemare în judecată formulată în acest dosar este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Referitor la excepţia lipsei de obiect, Înalta Curte constată că prin petiţia înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/14.07.2017, intimatul-reclamant a solicitat emiterea unei decizii, conform Legii nr. 677/2001, având în vedere că a primit comunicări comerciale nesolicitate de la x@x.website, i s-au colectat datele fără a îşi fi dat acordul, iar operatorul de date cu caracter personal a refuzat tacit, după ce i-a înaintat o plângere, să elimine datele reclamantului din baza de date. A solicitat sancţionarea operatorului în baza Legii nr. 677/2001 şi a Legii nr. 365/2002.

Într-adevăr, intimatul-reclamant a primit răspuns, aşa cum rezultă din adresa emisă la data de 11.08.2017, în sensul că recurenta-pârâtă efectuează demersuri pentru soluţionarea cererii, însă recurenta-reclamantă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 25 alin. (1)-(6) din Legea nr. 677/2001 potrivit cărora în vederea soluţionării plângerii, autoritatea de supraveghere are obligaţia de a emite o decizie motivată în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii.

Decizia prin care se soluţionează plângerea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 nu este condiţionată de modul de soluţionare a plângerilor, deoarece autoritatea de supraveghere are libertatea de a pronunţa o soluţie în raport de cele constatate şi a dispune admiterea plângerii sau respingerea sa ca neîntemeiată.

Având în vedere că răspunsul emis de către recurenta-pârâtă nu poate ţine loc de "decizie", în mod corect prima instanţă a dispus obligarea acesteia la emiterea unei decizii în termen de în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cu privire la petiţia înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/14.07.2017 Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a solicitat emiterea unei decizii, conform Legii nr. 677/2001, motivat de faptul că a primit comunicări comerciale nesolicitate de la office=tinedenoi.ro@sm-lists.com, i s-au colectat datele fără a îşi fi dat acordul, iar operatorul de date cu caracter personal a refuzat tacit, după ce i-a înaintat o plângere, să elimine datele reclamantului din baza de date. A solicitat sancţionarea operatorului în baza Legii nr. 677/2001 şi a Legii nr. 365/2002.

Prima instanţă a dispus în mod corect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în termen de în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, însă după pronunţarea hotărârii, respectiv la data de 05.12.2018, recurenta-pârâtă a înţeles să emită un răspuns referitor la petiţia înregistrată sub nr. x/14.07.2017, aspect în raport de care Înalta Curte constată că această obligaţie a fost îndeplinită.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la unei decizii referitoare la petiţia înregistrată sub nr. x/14.07.2017, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecinţa respingerii acestuia ca atare.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiţia nr. 15739/14.07.2017.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiţia nr. 15739/14.07.2017 şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate cu privire la petiţia reclamantului înregistrată sub nr. x/14.07.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL împotriva sentinţei nr. 379 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiţia nr. 15739/14.07.2017.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate cu privire la petiţia reclamantului înregistrată sub nr. x/14.07.2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.