Tax authority's appeal rejected: peremption stands, taxpayer awarded fiscal interest differential and costs

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 753/CA pronunţată în data de 3 iunie 2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei extinctive şi a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. şi a obligat pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş să plătească reclamantului suma de 3699 RON reprezentând diferenţa între dobânda fiscală în cuantum de 3969 RON aferentă perioadei 27.04.2009- 23.12.2013 şi dobânda legală în cuantum de 270 RON restituită reclamantului, aferentă sumei de 4191 RON achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 27.04.2009 şi suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi sentinţă a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş, în contradictoriu cu chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, şi în consecinţă: chemata în garanţie a fost obligată să plătească pârâtei suma de 3699 RON reprezentând diferenţa între dobânda fiscală în cuantum de 3969 RON aferentă perioadei 27.04.2009 - 23.12.2013 şi dobânda legală în cuantum de 270 RON restituită reclamantului, aferentă sumei de 4191 RON achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 27.04.2009 şi a respins cererea pârâtei privind obligarea chematei în garanţie la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş care a solicitat admiterea căii de atac si respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.12.2015, reţinând lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, instanţa de recurs a făcut aplicarea art. 411 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia nr. 618/R pronunţată în data de 14 septembrie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş împotriva sentinţei civile nr. 753/CA/03.06.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr x/2015

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv necomunicarea încheierii din data de 2.12.2015 prin care s-a dispus suspendarea judecării căii de atac promovate în cauză.

Această împrejurare a fost adusă la cunoştinţa instanţei prin notele scrise depuse la data de 16.06.2016, însă aceasta nu a primit argumentele recurentei referitoare la obligativitatea comunicării actului de procedură. Procedând astfel instanţa a lipsit partea de posibilitatea de a formula apărări şi de a-şi exprima punctul de vedere asupra măsurii suspendării, iar nulitatea în această situaţie este una necondiţionată.

A apreciat recurenta că soluţia instanţei este rezultatul unei încălcări şi aplicări greşite a normelor de drept material, respectiv art. 416 alin. (1) şi (3), precum şi art. 427 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în condiţiile necomunicării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, act de procedură ce trebuia comunicat din oficiu, nu se poate vorbi despre o culpă procesuală a părţii sau despre motive imputabile din care cauza să fi rămas în nelucrare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cale de atac este promovată, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 618 din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru Serviciul Fiscal Municipal Făgăraş împotriva sentinţei civile nr. 753/CA/03.06.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Criticile formulate, subsumate cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., au vizat, în esenţă, necomunicarea încheierii de suspendare a judecării cauzei, de la pronunţarea căreia instanţa a calculat termenul pentru perimare, precum şi inexistenţa, în acest context, a unei culpe a instituţiei recurente pentru rămânerea în nelucrare a cauzei.

Verificând dosarul curţii de apel, Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 2.12.2015 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

În mod corect Curtea de Apel Braşov a constatat perimarea cererii de recurs arătând că suspendarea cauzei la data de 2 decembrie 2015 s-a datorat pasivităţii exclusive a recurentei-pârâte, iar pricina a rămas în nelucrare din vina acesteia mai mult de 6 luni, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente.

Prin motivele de recurs s-a susţinut, în esenţă, că încheierea de suspendare nu a fost comunicată, dar Înalta Curte constată că anterior citaţiile transmise instituţiei recurente la adresa din Braşov, B-dul x nr. 7 judeţ Braşov au fost primite de către persoana care are calitatea de reprezentant ori delegat cu primirea corespondenţei pârâtei, context în care recurenta a avut cunoştinţă de termenul acordat.

În raport de aceste aspecte se constată că au fost îndeplinite toate cerinţele impuse de art. 162 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit căruia: înmânarea citaţiilor se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arata în clar numele şi prenumele, calitatea şi apoi va semna dovada.

Nu poate fi neglijat faptul că la data de 16 iunie 2016, recurentă a transmis cererea de repunere pe rol a cauzei cu motivarea că, nu i s-a comunicat încheierea de suspendare şi nu a avut cunoştinţă de existenţa ei.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că toate actele de procedură au fost primite de persoana delegată cu primirea corespondenţei, care s-a ocupat şi de transmiterea cererii de repunere pe rol a recursului.

Cu privire la faptul că, la data de 13 iunie 2016 pârâta a primit citaţia pentru termenul de judecată din data de 29 iunie 2016, iar la data de 16 iunie 2016 a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea soluţionării recursului, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a respins această cerere.

Excepţia perimării este reglementată de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Într-adevăr, nu a fost comunicată încheierea din 2 decembrie 2015 prin care s-a suspendat cauza pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., dar în cauză nu sunt incidente prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., întrucât recurenta, instituţie publică, cu personal calificat şi pregătire juridică nu a dovedit că nelucrarea dosarului nu îi este imputabilă. Şi mai mult, chiar dacă s-ar fi comunicat încheierea de suspendare, aceasta privea doar calea de atac şi nu atenţionarea părţii să fie diligentă cu demersul său judiciar.

Trebuie precizat că instanţele de judecată, potrivit art. 8 C. proc. civ., au obligaţia de a garanta părţilor exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări, astfel că, în cauză, Curtea de Apel Braşov nu putea acorda facilităţi instituţiei recurente în detrimentul intimaţilor, context în care singura concluzie ce rezultă este aceea că, prin cererea de repunere pe rol şi ulterior, prin recursul promovat instituţia pârâtă încercă să obţină sancţionarea instanţei pentru propria culpă.

În mod legal, instanţa de recurs a reţinut că necunoaşterea măsurii nu exonerează de culpă pârâta întrucât, pe de o parte, dacă legiuitorul ar fi dorit ca termenul de perimare să curgă de la comunicare, ar fi prevăzut în mod expres acest fapt, iar pe de altă parte, recurenta trebuia şi putea să prevadă riscul asumat prin neprezentare.

Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 din C. proc. civ., în mod corect instanţa de recurs a reţinut că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţii recurente începând cu de data 2 decembrie 2015, până la data de 8 iunie 2016, când, prin rezoluţie, s-a dispus fixarea termenului de judecată la data de 29 iunie 2016, în vederea discutării excepţiei de perimare, fără a face demersuri în vederea reluării judecăţii şi în lipsa unei dovezi din care să rezulte că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea cauzei pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează pasivităţii exclusive a recurentei.

Pentru considerentele arătate, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Serviciul Municipal Făgăraş împotriva deciziei nr. 618/R din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.