Pension fund prevails; allowance stoppage upheld for gap period before prospective law.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 9 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, anularea deciziei nr. 126784/06.01.2016 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti sistate, începând cu data de 06.01.2016 şi până la rămânere definitivă a hotărârii.

Prin sentinţa civilă nr. 4902/12.05.2016, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2514 pronunţată în data de 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a anulat decizia nr. 126784/06.01.2016 şi a obligat pârâta să achite reclamatului drepturile băneşti stabilite prin decizia nr. 126784/2012, începând cu data de 06.01.2016 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.

Consideră că soluţia instanţei de judecată este greşită, nefiind în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, fiind dată prin încălcarea principiului privind neretroactivitatea legii civile şi aplicarea acesteia în timp.

Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca peroane juridice de unitate publică, ca lege civilă şi ca orice lege de altfel, acţionează concomitent sub trei aspecte: o anumită durată; pe un anumit teritoriu; cu privire la anumite persoane.

În condiţiile în care, Legea nr. 83/2016 a apărut în Monitorul Oficial din data de 04.05.2016, iar în cuprinsul legii nu este menţionat că va retroactiva cu începere de la data de 01.01.2016, motivarea instanţei privind anularea deciziei este nelegală.

Arătă faptul că, începând cu data de 01.01.2016, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, pensia intimatului-reclamant a devenit pensie militară de stat şi nu face parte din sistemul public de pensii, astfel, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. nu mai deţinea competenţa legală de plată a acestei indemnizaţii către beneficiarii îndreptăţiţi de Legea nr. 8/2006.

În acest context, apreciază că în mod corect, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a încetat plata acestei indemnizaţii, reluarea în plată a acestor indemnizaţii pentru perioada 01.01.2016-07.05.2016 fiind exclusiv în sfera de activitate a caselor teritoriale de pensii.

Precizează totodată că, abia după apariţia Normelor Metodologice pot proceda la achitarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006, începând cu data de 08.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Astfel că, în perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, instituţia pârâtă nu a avut competenţa de acorda această indemnizaţie, motiv pentru care Decizia nr. 110416/06.01.2016 privind încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 este temeinică şi legală, iar soluţia pronunţată de instanţa de judecată este contrară dispoziţiilor legale aplicabile.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de apărările expuse, ţinând cont de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea disp. art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) şi art. 123 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat.

Reclamantul a beneficiat de indemnizaţia prevăzută la art. 1 din Legea nr. 8/2006, conform Deciziei nr. 126784/01.12.2012. Ulterior prin Decizia nr. 126784/06.01.2016, s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, motivându-se că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în acelaşi timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Legea nr. 223/2015 a instituit prin prevederile art. 1, sistemul pensiilor militare de stat şi prin art. 5 alin. (2) provenienţa fondurilor necesare pentru plata pensiilor militare de stat ca fiind bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor corespunzătoare.

Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt, conform art. 2 din lege: principiul unicităţii, principiul egalităţii, principiul imprescriptibilităţii, principiul incesibilităţii, principiul autonomiei, principiul recunoştinţei.

Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 263/2010, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.

Art. 2 din Legea nr. 263/2010, stabileşte că sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: principiul unicităţii, principiul obligativităţii, principiul contributivităţii, principiul egalităţii, principiul repartiţiei, principiul solidarităţii sociale, principiul autonomiei, principiul imprescriptibilităţii şi principiul incesibilităţii.

Conform art. 21 din Legea nr. 263/2010, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi, alte venituri, precum şi sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului, asigurărilor sociale de stat care se aprobă prin legile bugetare anuale.

Din analizarea şi interpretarea dispoziţiilor sus-menţionate se desprinde concluzia, în dezacord cu cele reţinute de prima instanţă, a faptului că legiuitorul a înţeles să instituie două sisteme de pensii diferite, pe care le şi denumeşte expres, sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor militare de stat.

Între cele două sisteme de pensii există unele similitudini, dar şi diferenţe majore, precum principiile contributivităţii şi solidarităţii sociale versus principiul recunoştinţei sau modul de asigurare a veniturilor bugetelor numai de la bugetul de stat şi varianta partajării fondurilor de la bugetul de stat şi din contribuţiile de asigurări sociale.

În speţă nu se pune problema existenţei unui sistem de pensii opozabil celui public, pentru a se putea afirma că cele două sisteme de pensii sunt diferite.

Existenţa unor sisteme de pensii diferite se desprinde prin simpla lecturare a celor două acte normative analizate, Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 223/2015, intenţia legiuitorului fiind expusă explicit chiar prin definiţiile date în art. 1 ale celor două legi.

Fiind dezlegată această chestiune, Înalta Curte va analiza în continuare consecinţele intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 asupra indemnizaţiei pe care o primea intimatul-reclamant în temeiul Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Trebuie reamintită împrejurarea conform căreia, intimatul-reclamant primea această indemnizaţie lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, prin Decizia nr. 126784/01.12.2012, deoarece la data emiterii deciziei, pensia acestuia făcea parte din sistemul public de pensii încorporat în Legea nr. 263/2010.

Odată cu apariţia Legii nr. 223/2015 şi instituirea unui sistem militar de pensii care nu mai face parte din sistemul public de pensii al Legii nr. 263/2010 şi întrucât legiuitorul nu a înţeles să modifice şi dispoziţiile Legii nr. 8/2006, în mod corect intimatului-reclamant i-a fost sistată plata indemnizaţiei ce o primea în temeiul Legii nr. 8/2006.

Legiuitorul a observat necesitatea modificării Legii nr. 8/2006 abia în anul 2016, când a fost adoptată Legea nr. 83/2016. Recurenta-pârâtă a precizat că intimatul-reclamant beneficiază de la acel moment de indemnizaţie, aspect necontestat în cauză prin răspunsul la întâmpinare.

În acest context, în mod eronat nu a reţinut prima instanţă şi faptul că, prin Legea nr. 83/2016 care a modificat şi completat dispoziţiile Legii nr. 8/1996, s-a recunoscut şi pensionarilor din sistemul de pensii militare de stat, dreptul de a beneficia de indemnizaţia cuvenită. Astfel că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 83/2016, pentru viitor, pensionarii militari au dreptul să primească indemnizaţia lunară stabilită de art. 1 din Legea nr. 8/2006.

Totuşi, în cauză se pune întrebarea dacă intimatul-reclamant are dreptul la plata indemnizaţiei pe perioada 01.01.2016, data sistării plăţii şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 - 07.05.2016.

Legea nr. 83/2016 se aplică din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 6 alin. (1) C. civ. şi nu are putere retroactivă.

Judecătorul interpretează şi aplică legea, nu are rolul de a crea norme, de a legifera, astfel că recunoaşterea dreptului intimatului-reclamant la plata indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 8/2006, pentru perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, ar conduce la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi imixtiunea în sfera autorităţii legislative, ceea ce este de neconceput.

Faţă de acestea, se va constata legalitatea actului administrativ a cărui anulare s-a cerut şi netemeinicia pretenţiei băneşti formulate de intimatul-reclamant, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, în temeiul art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva sentinţei civile nr. 2514 din 7 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.