Claw-back contribution assessment: sufficiency of factual motivation and verification of centralized drug consumption data
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National House of Health Insurance (CNAS), thereby upholding the appellate court's decision to annul the contested administrative notifications and obliging CNAS to reissue them in compliance with legal requirements. The dispute centered on a pharmaceutical company's challenge to CNAS's notifications regarding the quarterly "claw-back" contribution under Emergency Government Order No. 77/2011, specifically contesting the calculation basis and the exclusion of commercial margins from the reimbursement value. The court held that the original notifications were legally deficient for lacking sufficient factual motivation, violating the principle of legal certainty in fiscal matters and the taxpayer's right to effective judicial review and defense. Relying on Article 5 of O.U.G. No. 77/2011 and Constitutional Court precedents, the court determined that while the inclusion of commercial margins in the consumption value was substantively correct, the authority's failure to provide primary data necessary to verify the centralized consumption calculations constituted an abuse of discretionary power, necessitating the annulment of the acts to ensure transparency and allow for valid administrative verification.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ, art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, art. 3 alin. (1) din O.U.G nr. 77/2011, art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011; Claw-back contribution assessment: sufficiency of factual motivation and verification of centralized drug consumption data: The dispute centered on a pharmaceutical company's challenge to CNAS's notifications regarding the quarterly "claw-back" contribution under Emergency Government Order No. 77/2011, specifically contesting the calculation basis and the exclusion of commercial margins from the reimbursement value. The court held that the original notifications were legally deficient for lacking sufficient factual motivation, violating the principle of legal certainty in fiscal matters and the taxpayer's right to effective judicial review and defense. Relying on Article 5 of O.U.G. No. 77/2011 and Constitutional Court precedents, the court determined that while the inclusion of commercial margins in the consumption value was substantively correct, the authority's failure to provide primary data necessary to verify the centralized consumption calculations constituted an abuse of discretionary power, necessitating the annulment of the acts to ensure transparency and allow for valid administrative verification.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural basis for the decision in administrative litigation cases.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. (A.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) anularea notificării nr. x/29.04.2015 prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului I 2015, anularea adresei nr. x/16.06.2015 completată prin adresele nr. x/01.07.2015 şi nr. y/27.07.2015 prin care pârâta a răspuns contestaţiei administrative formulate, mai puţin menţiunile referitoare la revocarea poziţiei şi valorii aferente codului W57452001, precum şi obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (MS) consum aferent vânzărilor reclamantei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1430 pronunţată în data de 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea nr. x/29.04.2015 şi adresa nr. x/16.06.2015 completată prin adresele nr. x/1.07.2015 şi nr. y/27.07.2015, mai puţin menţiunile privitoare la revocarea poziţiei şi valorii aferente codului w 5742001, urmând ca pârâta să emită o nouă notificare în condiţii de legalitate.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei cu aplicarea prevederilor art. 497 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a învederat că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 iar, începând cu trimestrul III al anului 2013, a afişat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din acest act normativ, înregistrate în Sistemul Informativ Unic Integrat, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 şi astfel, reclamanta poate corobora valoarea procentului "p" transmisă acesteia prin Notificările contestate şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul CNAS.
În raport de aplicabilitatea strică a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite intimatei valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, pe baza raportărilor caselor de asigurări de sănătate astfel că motivarea judecătorului de la prima instanţă este nefondată.
De asemenea, consideră eronate reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că CNASA nu a comunicat valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.
Din prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G nr. 77/2011 rezultă că legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.
În acest sens, art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 stabileşte că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Învederează şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 665/2014, respectiv nr. 789/2015, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.
Mai mult, veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale.
În consecinţă, solicită admiterea recursului.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata - reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.
În speţă, intimata-reclamantă A. S.A. a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ notificarea nr. x/29.04.2015 prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei claw-back aferentă trimestrului I 2015, adresa nr. x/16.06.2015 completată prin adresele nr. x/01.07.2015 şi y/27.07.2015 prin care recurenta-pârâtă a răspuns contestaţiei administrative.
Instanţa de control judiciar împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de instanţa de fond care a apreciat, în mod just, că notificarea contestată este motivată în drept însă insuficient motivată în fapt.
Dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma existentă la data emiterii actelor contestate), prevăd modul în care se stabileşte şi se raportează consumul de medicamente în vederea calculării contribuţiei trimestriale astfel:
"(3) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).
(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:
a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
(5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."
Prin aceste dispoziţii legale se instituie un circuit al informaţiilor privind consumul de medicamente, precum şi documentele care urmează a fi întocmite de către autorităţile publice în vederea comunicării şi centralizării informaţiilor.
Este evident faptul că modul în care se colectează şi se centralizează datele menţionate anterior trebuie să asigure atât transparenţa acestora cât şi corectitudinea lor.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că motivul de nelegalitate constând în lipsa elementelor care să permită verificarea calculului efectuat de către recurenta-pârâtă, a fost corect reţinut de prima instanţă.
Puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituţia României prevede în art. 31 alin. (2) obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice, dar şi asupra problemelor de interes personal.
Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-şi motiveze deciziile echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei şi a statului de drept bazat pe principiul legalităţii, cu alte cuvinte, în condiţiile în care autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora şi în condiţiile în care deciziile acestor autorităţi sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susţine că este permisă absenţa motivării explicite a actului administrativ atacat.
Prin modul în care a fost întocmită, notificarea contestată nu conţine un minim de elemente de fapt prin care să se facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului în care a fost stabilită baza de calcul a contribuţiei claw-back şi, în acest context, este încălcat şi dreptul efectiv la apărare al societăţii, care are obligaţia legală să achite taxa claw-back, aceasta fiind pusă în imposibilitatea de a verifica datele transmise, din cauza lipsei unor elemente primare pe care s-a fundamentat.
Pe cale de consecinţa, având în vedere verificarea punctuală a elementelor prevăzute de definiţia actului administrativ din Legea nr. 554/2004, este evident că Notificările emise de către recurentă sunt acte administrative individuale, şi nu o simplă operaţiune de înştiinţare a plătitorilor contributiei claw-back.
Contribuţia de claw-back este asimilată obligaţiei fiscale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că se impune ca actul de constatare al sumei de plată să fie conform şi principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalităţii prevăzut expres la art. 3 lit. b) din Codul fiscal, potrivit căruia: "b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;".
Potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, "(1) Datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor." În situaţia în care notificarea nu conţine nici un element suplimentar din care să rezulte valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, intimata-reclamantă se află în imposibilitatea de a verifica realitatea datelor transmise, prin raportare la comunicările efectuate de casele teritoriale de asigurări de sănătate şi de furnizorii de servicii medicale.
Lipsa datelor primare furnizate de spitale, centre de dializă şi farmacii referitoare la consumul de medicamente, care se comunică în baza O.U.G. nr. 77/2011, conduce la concluzia că s-a procedat într-o manieră unilaterală şi discreţionară prin stabilirea datelor menţionate în cuprinsul notificării, pe baza unor date centralizate în cadrul unui sistem informatic care nu este accesibil intimatei-reclamante.
Nu este negată obligaţia intimatei-reclamante de a achita taxa claw-back, astfel cum s-a statuat şi jurispudenţa Curţii Constituţionale, invocată de recurentă, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, însă critica avansată de recurentă nu conduce la reformarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond care, în mod corect a dispus obligarea pârâtei de a emite o nouă notificare, dar în condiţii de legalitate. În acest context, nu se va reţine ca întemeiată critica recurentei învederată la punctul 3 al cererii de recurs, referitoare la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor întrucât intimata-reclamantă este, în continuare, obligată să achite taxa prevăzută prin O.U.G. nr. 77/201,1 însă notificarea ce se va emite ulterior rămânerii definitive a hotărârii va fi motivată şi în fapt pentru a se putea exercita controlul asupra datelor.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 144/12.03.2015 a Curţii Constituţionale, se reţine că a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, şi s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că întreaga critică este fundamentată pe comunicarea cu întârziere, pe cale electronică, a datelor de consum de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, împrejurare ce a condus, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, la neachitarea de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, în termenul prevăzut la art. 5 alin. (8) din acest act normativ, a contribuţiei trimestriale datorate, fapt ce a generat dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest context, autoarea excepţiei a susţinut, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o modalitate nesigură şi neclară de comunicare a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cu contribuabilul, adică în format electronic, fără a fi ataşată o semnătură electronică care să certifice conţinutul comunicării şi al recepţionării informaţiei.
Văzând circumstanţele faţă de care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, instanţa constată acestea nu sunt similare cu cele din speţa pendinte, iar instanţa de contencios constituţional, în pronunţarea Deciziei sus-amintite, s-a raportat la criticile formulate, astfel cum rezultă din dispozitiv.
Referitor la precizările Consiliului Concurenţei, invocate de recurentă, instanţa de recurs constată că, prin adresa nr. x/2013, instituţia emitentă a arătat că documentele solicitate pot fi depuse în dosarul instanţei judecătoreşti pentru a se asigura accesul la informaţie, astfel că furnizarea informaţiilor care justifică impunerea taxei pentru contribuabil nu este în măsură să afecteze concurenţa.
În consecinţă, în lipsa unor elemente concrete referitoare la suma pe care o datorează intimata-reclamantă cu titlu de contribuţie de claw-back, pentru veniturile încasate din vânzarea de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, actele administrative contestate au fost corect anulate de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte includerea în valoarea vânzărilor a adaosurilor comerciale, instanţa de recurs reţine că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS şi din bugetul MS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) se coroborează cu cele ale art. 1 din aceeaşi Ordonanţă, potrivit cărora "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, contribuţiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanţe de urgenţă."
Curtea Constituţională a reţinut că "această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP."
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) cu cele ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS şi din bugetul MS.
În cuprinsul Deciziei nr. 789/2015, Curtea Constituţională a statuat că "În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."
Văzând considerentele obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 665/2015, 668/2014 şi 789/2015, instanţa de recurs reţine că, în ceea ce priveşte adaosurile comerciale, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, sunt întemeiate susţinerile recurentei-pârâte însă se impune menţinerea soluţiei primei instanţe de anulare a actelor contestate din perspectiva motivului de nelegalitate privind nemotivarea în fapt.
Având în vedere considerentele mai-sus expuse, se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE împotriva sentinţei civile nr. 1430 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.
Opinie separată în sensul admiterii recursului pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Apreciez că se impunea admiterea recursului formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Sunt fondate motivele de recurs invocate de recurenta-pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, atât cel referitor la motivul de nelegalitate reţinut de instanţa de fond privind includerea în valoarea vânzărilor a adaosurilor comerciale, pentru motivele reţinute şi în cadrul opiniei majoritare, cât şi cel referitor la motivul de nelegalitate reţinut de instanţa de fond privind nemotivarea notificării.
Sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare incidentă în cauză.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, contribuţiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanţe de urgenţă."
Contribuţia trimestrială se calculează, conform art. 3, "(1) (...) prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. (2) Procentul "p" se calculează astfel: p = {[(CTt - BAt)]/CTt} x 100, unde: CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON. (3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).".
Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor au obligaţia de a depune lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia. Potrivit art. 4 alin. (2) şi (2^1) din O.U.G. nr. 77/2011, "(2) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor prevăzute la art. 1, persoane juridice române, precum şi reprezentanţii legali au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială. (21) Persoanele juridice menţionate la alin. (2) au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia, în baza metodologiei şi a formatului stabilit prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.".
Conform art. 5 alin. (3), "Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".
În acest scop, potrivit art. 5, "(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. (5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.".
Potrivit art. 5 alin. (7), "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".
Potrivit acestor dispoziţii, consumul centralizat de medicamente care se comunică este stabilit de legiuitor, cel înregistrat conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, la baza acestuia fiind consumurile de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportate de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.
Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă, a medicamentelor suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi prin farmacii, spitale şi centre de dializă. Acest aspect rezultă din art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate.
Debitorul contribuţiei trimestriale, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă sau reprezentantului legal al deţinătorului de punere pe piaţă care nu este persoană juridică română, are obligaţia de plată a contribuţiei pentru întregul consum de medicamente pentru care deţine autorizaţie de punere pe piaţă, a căror valoare este suportată din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii.
Obligaţia de comunicare este îndeplinită de pârâtă în conformitate şi în limita a ceea ce impune art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, în condiţiile în care adresa comunicată reclamantei în vederea stabilirii de către aceasta a contribuţiei trimestriale cuprinde temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, elementele obligatorii stabilite de O.U.G. nr. 77/2011, şi anume modalitatea de calcul al contribuţiei, conform art. 7 din O.G. nr. 7/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, valoarea procentului "p", pentru trimestrul I 2015 şi consumul de medicamente pentru trimestrul I 2015 suportat din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie, iar la baza comunicării stau datele concrete existente, ca urmare a raportărilor, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Faptul că debitorul obligaţiei nu poate verifica, în concret, datele primare pe care CNAS le-a folosit la stabilirea taxei, constituie o critică ce priveşte actul normativ prin care este stabilită contribuţia trimestrială, în condiţiile în care acesta nu instituie alte obligaţii în sarcina pârâtei CNAS.
Pentru aceste motive, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., invocat de recurenta pârâtă, considerente pentru care se impunea admiterea recursului formulat şi casarea sentinţei, motivele de nelegalitate fiind apreciate ca întemeiate de instanţa de fond cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Având în vedere că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a analizat numai o parte din motivele de nelegalitate, pe unele reţinându-le ca fiind fondate, pe altele nefondate, fără a analiza însă motive invocate prin cererea de chemare în judecată cu privire la care a apreciat că nu puteau fi verificate şi nu se putea realiza un control de legalitate efectiv datorită modalităţii netransparente în care au fost stabilite cele două valori comunicate prin notificarea menţionată, motiv de nelegalitate reţinut în mod neîntemeiat, astfel cum s-a arătat anterior, se impunea casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să analizeze motivele de nelegalitate invocate şi neanalizate, urmând ca în rejudecare să se fi ţinut seama de dezlegarea instanţei de recurs referitoare la motivele de nelegalitate constatate ca fiind nefondate, potrivit dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ.