Inadmissibility of accessory intervener's appeal where principal party did not appeal under Article 67(4) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.07.2013, în dosar nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi B. (inspector de integritate A.N.I.), şi a solicitat anularea raportului de evaluare înregistrat sub nr. x/03.07.2013, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, plata de cheltuieli de judecată şi daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2385 din 7 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A anulat raportul de evaluare nr. x/03.07.2013.

A obligat pârâta Agenţia Naţională de Integritate să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins ca nefondată, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

A admis în parte cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta S.C. Raja S.A.,

A respins cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs intervenienta S.C. Raja S.A., criticând-o pentru greşita respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientă în susţinerea cererii de intervenţie accesorie, constând în taxa de timbru judiciar şi onorariu avocat.

A susţinut recurenta că, deşi a fost admisă cererea sa de intervenţie accesorie, instanţa a respins cererea de acordare şi a cheltuielilor de judecată. A mai susţinut că în mod greşit a reţinut recurenta că intervenienta nu justifică în cauză un drept în condiţiile art. 451 şi urm. C. proc. civ., cadrul procesual neîmpiedicând în mod necesar participarea la judecată a acestei persoane, fiind alegerea sa de a interveni în apărarea părţii reclamante, cu consecinţa însă a suportării propriilor cheltuieli de judecată efectuate, respectiv cheltuieli pentru avocat ales.

În cauză, a mai arătat, partea care a căzut în pretenţii este pârâta Agenţia Naţională de Integritate, culpa procesuală a acesteia fiind stabilită de instanţa de fond prin admiterea cererii de intervenţie formulată de intervenientă. Intervenienta S.C. Raja S.A. a avut un interes vădit, legitim, personal şi actual pentru a interveni în apărarea reclamantei, interes recunoscut şi de instanţa de fond prin admiterea cererii de intervenţie, astfel încât se justifică admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii de acordare a sumei de 1.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de intervenientă în susţinerea cererii de intervenţie la fond, precum şi plata cheltuielilor ocazionate cu soluţionarea recursulu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere că este învestită cu recursul formulat împotriva sentinţei de intervenientul accesoriu, şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul judecăţii la instanţa de fond, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii şi Agenţia Naţională de Integritate şi B. (inspector de integritate A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/03.07.2013 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, plata de cheltuieli de judecată şi daune morale.

Prin încheierea din 06.02.2014, Curtea de Apel Bucureşti a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de S.C. Raja S.A. în favoarea reclamantului A..

Cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte prin sentinţa sentinţa civilă nr. 2385 din 7 iulie 2016. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a anulat raportul de evaluare nr. x/03.07.2013. De asemenea, a fost obligată pârâta Agenţia Naţională de Integritate să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca nefondată în rest cererea de chemare în judecată şi a fost respinsă ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B.. A fost admisă în parte cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta S.C. Raja S.A. şi a fost respinsă cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea de intervenţie voluntară accesorie, instanţa de fond a reţinut că o admite în parte, având în vedere soluţia pronunţată, însă respinge cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată, dat fiind că aceasta nu justifică în cauză un astfel de drept în condiţiile art. 451 şi următoarele C. proc. civ., cadrul procesual neimplicând în mod necesar participarea la judecată a acestei persoane, fiind alegere sa de a interveni în apărarea părţii reclamante, cu consecinţa însă a suportării propriilor cheltuieli de judecată efectuate, adică onorariul avocatului ales.

Împotriva acestei sentinţe intervenientul accesoriu a formulat prezentul recurs.

Cu privire la calea de atac formulată de intervenientul accesoriu, dispoziţiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ. sunt imperative, în sensul că "(...) se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Potrivit acestor dispoziţii, raportat la poziţia pe care intervenientul accesoriu o are în litigiu, la împrejurarea că are o poziţie dependentă de cea a părţii pe care o apără prin cererea de intervenţie accesorie, care are caracter accesoriu faţă de cererea formulată de partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia, calea de atac exercitată de acesta este neavenită în situaţia în care partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac.

Or, în cauză, recurenta a avut calitatea de intervenient accesoriu în favoarea reclamantului A., acesta nu a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2385 din 7 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, motive pentru care Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul ca neavenit.

Respingerea recursului ca neavenit nu îngrădeşte recurentei-interveniente accesul la justiţie, întrucât întrucât aceasta nu pretinde un drept propriu în cauza în care intervine, intervenţia accesorie este doar o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părţi, având caracter accesoriu în raport cu cererea formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenţia.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul formulat împotriva sentinţei de intervenientul accesoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate

Respinge recursul formulat de intervenienta S.C. Raja S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2385 din 7 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.