Mayor's conflict-of-interest finding upheld in lease contract challenge

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub nr. x/2015, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de intimată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod greşit intimata a reţinut în raportul de evaluare menţionat că petentul, în perioada mandatului de primar al comunei Drăgoeşti a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin semnarea în calitate de primar a contractului de arendare nr. x/18.05.2010, încheiat cu B., Ovine şi Porcine din comuna Drăgoieşti.

Contestatorul a susţinut că, contrar celor reţinute în raport, în perioada 2008-2012 acesta nu a deţinut funcţia de preşedinte al asociaţiei.

Iniţial, cererea a fost înregistrată pe rolul secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea care, la data de 15 iunie 2016, prin încheierea nr. 97, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I Civilă a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015* la data de 6 ianuarie 2016.

Prin sentinţa nr. 281 din 23 februarie 2016, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de intimată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 142/F-CONT din 28 iunie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003, invocată de contestatorul A..

A respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul A., privind anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de intimata Agenţia Naţională De Integritate (Ani)

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a recursului a constat în aceea că instanţa de fond nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra excepţiei nulităţii raportului de evaluare invocată de reclamant, chiar dacă în considerentele sentinţei s-a analizat excepţia menţionată.

A solicitat pentru această critică admiterea recursului şi casarea sentinţei cu rejudecare.

A mai susţinut recurentul că în motivarea excepţiei a invocat principiul neretroactivităţii dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 unor situaţii anterioare intrării sale în vigoare, în sensul că dispoziţiile acestei legi nu erau în vigoare la momentul încheierii Contractului de arendare nr. x/18.05.2010 (aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 621/02.09.2010), iar verificarea situaţiilor de incompatibilitate şi a conflictelor de interese se realiza de către prefectul judeţului potrivit Legii nr. 161/2003. În această situaţie, recurentul-reclamant a arătat că sancţiunile instituite de Legea nr. 176/2010 nu îi sunt aplicabile. În acest sens, a invocat decizia nr1350/18.03.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2011 a ICCJ.

Cu privire la soluţia instanţei de fond privind constatarea legalităţii raportului de evaluare, recurentul a susţinut că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul a obţinut vreun folos pentru sine sau rudele sale din semnarea contractului de arendare, astfel încât conflictul de interese nu există.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat greşit norma de drept instituită de art. 70 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu a stabilit care este interesul personal de natură patrimonială urmărit de recurent, posibilitatea ca acesta să fi existat la momentul semnării contractului de arendare, respectiv folosul material obţinut, iar din actele dosarului rezultă contrariul.

A mai susţinut recurentul că la data evaluării nu deţinea funcţia de preşedinte al B. Drăgoieşti, făcând dovada cu înscrisul înregistrat la sediul pârâtei sub nr. x/18.03.2014.

A mai arătat recurentul că în cursul anului 2003, când ocupa funcţia de inginer agronom în cadrul primăriei, a procedat la înfiinţarea unei asociaţii locale pentru creşterea animalelor în comuna Drăgoieşti şi, deşi la înfiinţare a avut calitatea de preşedinte, ulterior, în anul 2004, această funcţie a fost exercitată în concret de către C.. Funcţia de preşedinte al Asociaţiei a fost exercitată în perioada 2003-2012 până în prezent de C., actele asociaţiei emise în toată această perioadă fiind semnate în numele şi pentru asociaţie, în calitate de reprezentant legal-preşedinte al asociaţiei.

A mai arătat recurentul că mandatul primarului pentru semnarea contractului de arendare rezultă din disp. art. 2 al HCL nr. 14/18.05.2010, situaţie în care nu a semnat respectivul contract decât în numele arendatorului - comuna Drăgoeşti, nu şi pentru arendaş, deoarece nu a avut la momentul semnării calitatea de preşedinte în cadrul Asociaţiei, la acel moment semnând pentru arendaş C., în calitate de preşedinte al asociaţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând motivele de recurs raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

La data de 18 martie 2014, Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul, fost primar al comunei Drăgoeşti, judeţul Vâlcea, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese pentru perioada deţinerii funcţiilor şi demnităţilor publice, deoarece în exercitarea mandatului de primar al comunei Drăgoeşti, judeţ Vâlcea, a semnat Contractul de arendă nr. x/18.05.2010 cu B. din comuna Drăgoeşti, asociaţie în cadrul căreia deţine funcţia de preşedinte.

A reţinut instanţa de fond că, din coroborarea înscrisurilor de la instituţiile statului primite de pârâtă, respectiv Primăria comunei Drăgoeşti, judeţ Vâlcea, Judecătoria Drăgăşani, judeţul Vâlcea, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, S.C. Bursa de Valori Bucureşti S.A., Depozitarul Central S.A., Serviciul Fiscal Orăşenesc Băbeni, Notă privind consultarea bazei de date aparţinând Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi punctul de vedere al petentului A., ANI a stabilit prin Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 că există un conflict de interese, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestei instituţii, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Reclamantul A. a încălcat dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în opinia pârâtei, deoarece a semnat în calitate de primar (arendator) contractul de arendă nr. x/18.05.2010. Această convenţie a fost încheiată între Consiliul Local Drăgoeşti şi B. din comuna Drăgoeşti, unde reclamantul deţinea calitatea de membru fondator şi funcţia de preşedinte în cadrul Comitetului de Conducere. Obiectul contractului era darea în arendă de către Consiliul Local Drăgoeşti a suprafeţei de 171 ha, iar durata convenţiei era de 4 ani.

A mai reţinut instanţa de fond că reclamantul a recunoscut că a semnat această convenţie, fapt care se coroborează şi cu existenţa înscrisului Contract de arendă nr. x/2010 aflat la dosar tribunal.

Înalta Curte nu poate primi prima critică a recurentului, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii raportului de evaluare, întrucât nulitatea invocată privea chiar fondul acţiunii formulate, în anularea raportului de evaluare. Prin însăşi acţiunea formulată s-a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de ANI, ca şi act administrativ emis de o autoritate publică, iar instanţa de fond, prin respingerea acţiunii reclamantului, a constatat fără echivoc legalitatea raportului de evaluare.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentului privind nerespectarea principiului neretroactivităţii Legii nr. 176/2010 unor situaţii anterioare intrării ei în vigoare, în sensul că legea a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 02.09.2010, dispoziţiile acestei legi nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului de arendare nr. x/18.05.2010, fiind incidente la acel moment dispoziţiile Legii nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 nu este nul absolut, aşa cum eronat susţine recurentul, având în vedere că Legea nr. 176/2010 cuprinde doar norme procedurale de constatare şi valorificare a rezultatelor constatărilor, conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor fiind reglementate prin Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ care era în vigoare la data de 18 mai 2010, data pentru care s-a constatat conflictul de interese. Nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile în situaţia în care ANI efectuează procedura de evaluare prin raportare la dispoziţiile de drept substanţial cuprinse în Legea nr. 161/2003, dar în baza şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, cu privire la raporturi juridice născute şi epuizate anterior intrării în vigoare a acesteia din urmă.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar conform art. 71, "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: im,parţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 prevăd că "(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Faţă de aceste dispoziţii şi situaţia de fapt reţinută de instanţa de judecată din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a concluzionat corect că reclamantul, în calitate de primar, a încălcat prevederile menţionate din Legea nr. 161/2003 prin semnarea contractului de arendă nr. x/18.05.2010 cu B. din comuna Drăgoeşti, având ca obiect darea în arendă a suprafeţei de 171 ha, pentru o durată de 4 ani, deţinând calitatea de membru fondator şi funcţia de preşedinte în cadrul Comitetului de conducere al Asociaţiei.

Susţinerile recurentului reclamant în sensul că nu mai deţinea calitatea de preşedinte al asociaţiei nu au fost confirmate de probele de la dosar, din care a rezultat că, la data semnării convenţiei, acesta era primar al comunei Drăgoeşti şi avea calitatea de membru fondator şi funcţia de preşedinte în cadrul Comitetului de conducere al asociaţiei.

Instanţa de fond a reţinut corect că reclamantul nu şi-a pierdut calitatea de preşedinte, că declaraţia martorului C. în sensul că actele asociaţiei au fost semnate de acesta şi că reclamantul nu a participat la lucrările şi activităţile Asociaţiei nu înlătură conflictul de interese la data semnării contractului de arendă, dată la care nu a fost modificată funcţia de preşedinte în cadrul Comitetului de conducere al asociaţiei.

Astfel, Înalta Curte nu poate valida susţinerile recurentului, împrejurările de fapt relevate fiind nerelevante prin prisma regimului juridic al conflictului de interese, cât timp, conform înregistrărilor în Registrul de asociaţii şi fundaţii, acesta a avut calitatea de membru fondator şi funcţia de preşedinte la data semnării contractului de arendă.

Având în vedere cele reţinute, Înalta Curtea constată că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea legală a prevederilor art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 142/F-Cont din 28 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.