VAT neutrality in real estate sales and the validity of tax base estimation via margin method in lieu of actual price documentation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority's appeal, rendering the Court of Appeal's decision final and irrevocable, thereby upholding the partial annulment of the tax assessment decision, the fiscal inspection report, and the subsequent tax payment decision, while maintaining the assessment for 131,071 RON in VAT and 92,235 RON in late payment surcharges. The dispute concerned a taxpayer's challenge to a tax authority's action that applied the standard VAT rate to the full apartment sale price rather than the construction margin, which the Court of Justice of the European Union previously deemed a violation of the VAT neutrality principle; following two prior cassations that mandated a recalculation via technical expertise, the taxpayer prevailed on the basis that the judicial accountant's expert report, which estimated the tax base using the margin method under Order no. 3389/2011, was properly admitted and decisive as neither party raised objections to the evidence. The court relied on the mandatory effect of prior cassation decisions, the principle of VAT neutrality established by the CJEU, and the judge's discretionary power under the old Code of Civil Procedure to assess the probative value of judicial expertise, finding no legal error in the lower court's reliance on the margin-based expert calculation over the tax authority's document-based valuation.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din C. proc. civ, art. 312 din vechiul Cod de proced. Civilă, art. 20 din L.554/2004; VAT neutrality in real estate sales and the validity of tax base estimation via margin method in lieu of actual price documentation: The dispute concerned a taxpayer's challenge to a tax authority's action that applied the standard VAT rate to the full apartment sale price rather than the construction margin, which the Court of Justice of the European Union previously deemed a violation of the VAT neutrality principle; following two prior cassations that mandated a recalculation via technical expertise, the taxpayer prevailed on the basis that the judicial accountant's expert report, which estimated the tax base using the margin method under Order no. 3389/2011, was properly admitted and decisive as neither party raised objections to the evidence. The court relied on the mandatory effect of prior cassation decisions, the principle of VAT neutrality established by the CJEU, and the judge's discretionary power under the old Code of Civil Procedure to assess the probative value of judicial expertise, finding no legal error in the lower court's reliance on the margin-based expert calculation over the tax authority's document-based valuation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for the final order to dismiss the appeal as unfounded.
Serves as the substantive legal basis cited in the dispositive to justify the outcome of the administrative tax dispute.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2010, din data de 28 septembrie 2010, reclamantul A. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând în contradictoriu cu aceasta: anularea Raportului de inspecţie fiscală întocmit la data de 26.02.2010 de D.G.F.P. Galaţi-Activitatea de inspecţie fiscală şi înregistrat la nr. x/26.02.2010; anularea procesului-verbal nr. x/25.02.2010; anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 01.03.2010 şi anularea Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA cu seria x nr. x
Prin sentinţa civilă nr. 78/17.03.2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi ca nefondată acţiunea, reţinând faptul că disp. art. 127 alin. (1) şi (2) în forma de la data efectuării controlului, dar şi în perioada pentru care s-a apreciat a fi fost depăşit plafonul maxim al cifrei de afaceri, obligă pe cel care efectuează tranzacţii comerciale la plata TVA este suficient pentru a aprecia în sensul exigibilităţii sumelor datorate cu acest titlul e reclamant, fiind irelevante modificările ulterioare ale legislaţiei.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 1149/02.03.2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând în concret că instanţa de fond nu a evocat fondul cauzei, totodată reţinând că instanţa trebuie să administreze proba cu expertiza de specialitate, în realizarea unei complete cercetări a fondului cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia CAF sub nr. x/2010*.
Prin sentinţa civilă nr. 78/17.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în rejudecare a fost admisă acţiunea astfel cum a fost completată şi dispusă anularea Deciziei nr. 203/12.07.2010, emisă de pârâta DGFP Galaţi precum şi actele administrativ - fiscale subsecvente respectiv Raportul de inspecţie fiscală nr. x/26.02.2010, Procesul-verbal nr. x/25.02.2010, Decizia de impunere nr. x/01.03.2010 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi Certificatul de înregistrare de TVA seria x nr. x
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs pârâta DGRFP Galaţi - AJFP Galaţi iar prin decizia nr. 3656/18.11.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 24 decembrie 2015 sub nr. x/2010.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 05 iunie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A admis în parte acţiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi.
A dispus anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.02.2010, a Deciziei de impunere nr. x/1.03.2010 şi a Deciziei nr. 203/12.07.2010 emise de către D.G.F.P. Galaţi, pe care le menţine numai în privinţa sumelor de 131.071 RON reprezentând TVA de plată şi 92.235 RON reprezentând majorări de întârziere.
A respins ca fiind nefondate capetele de cerere privind anularea procesului-verbal nr. x/25.02.2010 şi a certificatului de înregistrare în scop de TVA nr. x
A admis cererea formulată de expertul - consultant fiscal B. privind suplimentarea onorariului cu suma de 3.791,36 RON şi obligă pe reclamantul A. să achite această sumă expertului.
A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 05 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.
În motivare, recurenta a arătat că, în mod incorect, instanţa de fond a reţinut concluziile expertizei contabile instrumentate în cauză cu privire şa valoarea de edificare a apartamentelor prin estimrea bazei de impunere prin metoda marjei.
Deşi în raport se menţionează că expertiza urmează să stabilească o valoare medie având în vedere imposibilitatea de a verifica fiecare apartament în parte, instanţa de fond a ignorat acest aspect şi şi-a însuşit în totalitte concluziile expertizei.
Recurenta este nemulţumită de faptul că instanţa nu a ţinut seama de precizările organului fiscal şi de evaluările acestuia, evaluări care au ţinut cont de documente în vreme ce expertiza a fost întocmită prin metoda marjei, la calculul TVA fiind folosite sume care nu au la bază dovezi.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 august 2020, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, arătând inclusiv faptul că recursul apare ca nefiind motivat.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În condiţiile art. 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea instanţei de fond pentru modul în care aceasta a înţeles să aprecieze probele, sub aspectul metodei folosite de către expert şi a estimărilor făcute de acesta.
În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit. Pentru a fi incident motivul de casare menţionat nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate.
Specific acestei cauze este faptul că dosarul s-a aflat în două rânduri în rejudecare, ca efect al casărilor dispuse de către Înalta Curte astfel că, în cel de-al treilea ciclu procesual, prima instanţă a reţinut îndrumările date prin decizia nr. 3656/18.11.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia CAF.
Instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că, în cauza dedusă judecăţii, organul fiscal a procedat greşit atunci când a aplicat cota legală de taxă pe valoarea adăugată la întreaga sumă plătită de cumpărător cu titlu de preţ al vânzării, impunându-se ca pe calea unei expertize tehnice de specialitate să se refacă aceste calcule, conform considerentelor cuprinse în hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în vederea respectării principiului neutralităţii taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, în considerarea caracterului general obligatoriu şi cu efect retroactiv al hotărârilor preliminare, devine necesară administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică contabilă având drept obiective determinarea cuantumului obligaţiei fiscale a taxei pe valoarea adăugata, prin aplicarea procedeului sutei mărite descris la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum şi recalcularea accesoriilor aferente în raport de fiecare tranzacţie efectuată şi avută în vedere de organul fiscal.
Judecătorul fondului, în condiţiile art. 315 din vechiul Cod de proced. civilă, a ţinut seama de statuările obligatorii ale instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate şi, pornind de la concluziile expertizei tehnico - imobiliare cu privire la valoarea de edificare a apartamentelor, a avut în vedere raportul de expertiză contabilă - fiscală instrumentat în cauză prin s-a stabilit, prin estimare, baza de impunere cu utilizarea metodei marjei, conform prevederilor stipulate prin Ordin nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 804 din 14 noiembrie 2011.
Efectuarea unei noi expertize în cauză şi modalitatea de stabilire a obligaţiilor fiscale ale reclamantului s-au impus aşadar ca urmare a îndrumărilor date de instanţa de casare, obligatorii în rejudecare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit de B., apreciind că lucrarea a pus dispoziţia judecătorului cauzei suficiente elemente pe baza cărora să poată determina valoarea justă a obligaţiilor fiscale datorate de către reclamant.
Faptul că judecătorul a înteles să se raporteze motivat la concluziile acestei expertize judiciare nu poate constitui o critică viabilă a sentinţei astfel pronunţate, valoarea probatorie a acestea fiind la aprecierea judecătorului, instanţei de judecată revenindu-i rolul de a pune în discuţia contradictorie a părţilor pertinenţa şi concludenţa probei.
În raport cu principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 din C. proc. civ.), important este ca dreptul la apărare al părţilor să fie garantat iar instanţa de judecată să poată, dacă este cazul, supune dezbaterii toate elementele, inclusiv cele privind forţa probantă a expertizei judiciare administrate în cauză. Or, niciuna dintre părţile din litigiu nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit de d-na expert.
7. Temeiurile de drept ale soluţiei adoptate în recurs
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 din vechiul Cod de proced. Civilă, art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 41 din 05 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 41 din 05 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.